BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL.

XX, 2011

„MINUNATA LUME NOUĂ” DE ALDOUS HUXLEY:

O LECTURĂ INTERDISCIPLINARĂ

Oana MUREŞAN
Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, ROMÂNIA

Aldous Huxley’s Brave New World: an Interdisciplinary Approach

Abstract
Aldous Huxley’s Brave New World (1932) is the first novel to explore the theme
of human cloning, foreshadowing biotechnological advances such as artificial
wombs, birth control pills, in vitro fertilization or organ harvesting. In a high-tech
society of the 26th century where human life is completely controlled by the world
state, people are created in bottles and divided into castes, and happiness is
maintained with the help of a multi-purpose drug named soma. A significant part
of the author’s predictions have already been fulfilled, while others seem not to be
far from coming true. In addition, the message of the book is ever so valid: if this
is the kind of society we are heading towards, we should guard ourselves against
our leaders’ tendencies to manipulate us, and, most importantly, against losing our
humanity, our authenticity and, above all, our freedom in the process.

KEY WORDS: artificial womb, cloning, dystopia, in vitro fertilization, soma

Literatura şi medicina au avut întotdeauna un spaţiu de interferenţă

care a permis publicului larg o mai bună înţelegere a mecanismelor şi
proceselor care modelează existenţa umană. Un număr important de scriitori
au folosit medicina ca pe o sursă de inspiraţie pentru creaţiile lor literare, fie
ca rezultat al experienţei directe, în cazul medicilor care au devenit scriitori,
fie ca urmare a interesului literaţilor pentru progresele din acest domeniul
fascinant al cunoaşterii umane.
Una dintre cele mai respectate personalităţi ale literaturii şi gândirii
secolului XX1, scriitorul englez Aldous Huxley (1894-1963) a fost unul
dintre autorii care au oglindit relaţia dintre ştiinţă şi literatură în cea mai
mare parte a creaţiei lor. Acest fapt s-a datorat în mare parte moştenirii
genetice şi educaţiei scriitorului, care provenea dintr-o familie de oameni de
ştiinţă şi literaţi. Bunicul său, T.H. Huxley (1825-1895), a fost un renumit
biolog, susţinător fervent al teoriei darwiniste şi una dintre figurile cele mai

1
Izzo 2005

243
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

proeminente ale epocii victoriene. Fratele său mai mare, Sir Julian Huxley
(1887-1975) a fost, la rândul lui, un reputat biolog, remarcându-se prin
teoriile sale evoluţioniste şi având un rol important în popularizarea ştiinţei
la mijlocul secolului XX. Tatăl scriitorului a fost profesor de greacă şi
redactor şef al prestigioasei reviste literare Cornhill, iar mama sa, Julia
Arnold, a fost nepoata poetului şi criticului Matthew Arnold. Această
moştenire, care combina ştiinţificul cu literarul, avea sa fie nota
predominantă a scrierilor lui Aldous Huxley. De altfel, Huxley intenţionase
să devină medic, dar boala oculară (keratită punctată) contractată la vârsta
de 16 ani, care i-a afectat profund şi iremediabil vederea, a făcut imposibilă
alegerea unei cariere ştiinţifice2.
Romanul de anticipaţie Minunata lume nouă (Brave New World,
1932), comparat deseori cu celebra distopie 1984 a scriitorului George
Orwell (publicată în 1949), este, probabil, cea mai cunoscută creaţie a lui
Aldous Huxley. Deşi cartea nu a fost primită foarte bine de critica
contemporană3, mai târziu a fost înscrisă între romanele clasice ale
literaturii, fiind considerată o lucrare profetică şi o scriere filozofică
influentă4. Romanul a devenit un best-seller internaţional, în special în
perioada anilor 1950, fiind tradus în douăzeci şi opt de limbi şi contribuind
la consacrarea lui Aldous Huxely ca cel mai cunoscut scriitor britanic dintre
cele două războaie mondiale5.
Într-o scrisoare către tatăl său din august 1931, în care îi relatează
despre romanul pe care îl finalizase de curând, Huxley prezintă Minunata
lume nouă ca fiind un roman satiric despre viitor, care arată cât de terifiantă
poate fi Utopia, prefigurează efectele unor posibile invenţii biologice cum ar
fi crearea copiilor în eprubetă (ducând la abolirea familiei), prelungirea
tinereţii, crearea unui substitut inofensiv şi eficient pentru alcool, cocaină,
opiu şi alte droguri. De asemenea, adaugă scriitorul, romanul prezintă
efectele unor reforme sociale precum condiţionarea pavloviană a copiilor
încă dinainte de naştere, stabilitatea, securitatea, pacea universală 6.
Romanul a fost conceput în urma unor vizite ale scriitorului în
Statele Unite, ca reacţie la dezamăgirea provocată de realităţile societăţii
americane materialiste, dar şi ca replică ironică la utopiile lui H.G. Wells –
în special Oameni ca zei (Men Like Gods, 1923) – care, în opinia lui
Huxley, prezentau viitorul într-o manieră mult prea optimistă7. O altă sursă

2
Bedford 2002
3
Woiak 2007
4
Bedford 2002
5
Dunaway 2004
6
Huxley 1969
7
Izzo 2005

244
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

de inspiraţie a fost, după cum mărturiseşte scriitorul într-o scrisoare din

1930, un film rusesc de propagandă în care tehnologia ia locul religiei8.
Titlul romanului este o sintagmă din Furtuna lui Shakespeare,
folosită în mod ironic în ambele creaţii. Sintagma a devenit celebră datorită
romanului huxleyian, fiind utilizată pentru a face referire la pericolul unei
posibile societăţi în care libertatea individului este periclitată, iar progresul
ştiinţei şi tehnologiei ameninţă să se întoarcă împotriva umanităţii.
În secolul XXVI, anul 632 al Erei Ford, după un război mondial
nimicitor, lumea trăieşte într-un fel de utopie echilibrată ştiinţific, unde nu
există boală sau bătrâneţe, dar nici dragoste sau libertate şi în care starea de
fericire universală este menţinută în mod artificial, cu ajutorul unei
substanţe psihotrope. În această lume supratehnologizată a viitorului,
omenirea îşi pierde toate valorile definitorii (iubire, familie, libertate), fiind
condusă dictatorial cu ajutorul tehnologiei avansate, a biotehnologiei şi
farmacologiei, prin intermediul drogului universal soma, al cărui rol este de
a elimina orice stare negativă care ar putea perturba ordinea universală
instaurată de Controlorul Mondial.
Minunata lume nouă este primul roman care tratează tema clonării
umane9, subiect care la începutul secolului trecut era încă de domeniul
ştiinţifico-fantasticului. În lumea viitoare imaginată de Huxley,
suprapopularea a dus la utilizarea bioingineriei pentru a crea o societate
perfect funcţională, în care fiecare individ are, predeterminate, bagajul
genetic, locul şi rolul său în societate. Copiii sunt creaţi prin ectogeneză, în
incubatoare, fiind destinaţi să aparţină uneia din castele numite cu litere
greceşti, de la Alfa, casta superioară, la Epsilon, clasa cea mai puţin
inteligentă. Mintea umană e controlată prin behaviorism şi prin hipnopedie,
membrii fiecărei clase fiind „condiţionaţi” să fie mulţumiţi de rolul care le
este atribuit în societate. Principiul producţiei în masă (imaginat de Henry
Ford, fondatorul industriei americane de automobile) a fost în sfârşit aplicat
în biologie – află, în primul capitol al cărţii, studenţii veniţi în vizită la
Centrul de Incubaţie şi Condiţionare pentru Londra Centrală, de la însuşi
Directorul Centrului, care le vorbeşte despre incubatoare şi le descrie
procesele moderne de fertilizare.
Deviza Statelor Unite ale Lumii este „Comunitate, Identitate,
Stabilitate”, iar „unul dintre instrumentele majore ale stabilităţii sociale”
este Metoda Bokanovski (similară clonării), prin care, dintr-un ovul
fecundat (obţinut dintr-un ovar excizat10, în prelabil, de la o donatoare
voluntară, conservat şi menţinut viabil), rezultă până la nouăzeci şi şase de

8
Sion 2000
9
Dunaway 2004
10
Operaţia de excizare a unui ovar, în scop procreativ, anticipează două metode moderne
utilizate în medicină pentru salvarea de vieţi, respectiv pentru reproducere: prelevarea de
organe pentru transplant şi recoltarea de gameţi pentru procesul de fertilizare in vitro.

245
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

fiinţe umane, ceea ce reprezintă „un progres remarcabil faţă de ceea ce se

petrece în natură.”11 Vremurile viviparităţii sunt demult apuse, iar noţiunile
de mamă şi tată sunt considerate obscenităţi, realităţi neplăcute ce făceau
parte din istoria ştiinţei. Oamenii devin produse obţinute prin decantare,
standardizate, în loturi uniforme; „întregul personal al unei fabrici alcătuit
din produsele unui singur ovul bokanovskificat.”12
Metoda de reproducere imaginată de Huxley implică o etapă similară
fertilizării in vitro, domeniu în care cercetările pe subiecţi umani au început
în anii 194013, iar prima fertilizare reuşită a avut loc abia în 1978.14
Diferenţele dintre procesul real şi cel fictiv constau în faptul că, în cadrul
fertilizării in vitro, ovulul se recoltează in vivo, este fecundat in vitro şi apoi
zigotul e implantat în uterul mamei, în timp ce în romanul huxleyian
reproducerea are loc în totalitate in vitro: ovulele provin din ovare prelevate
de la donatori umani şi menţinute funcţionale in vitro, iar embrionii
(obţinuţi prin clonarea celor rezultaţi iniţial) sunt introduşi în utere
artificiale, unde se vor dezvolta în mod controlat şi de unde vor fi, după
nouă luni, „decantaţi” în lume spre a-şi îndeplini rolul prestabilit în
societate. Aşadar, întregul proces de reproducere are loc în afara
organismului uman (reproducerea vivipară fiind interzisă prin lege), ceea ce
face ca procrearea să se afle în totalitate sub control guvernamental.
Raporturile sexuale sunt încurajate de stat, dar numai în scop recreativ, fiind
strict controlate cu ajutorul pilulei anticoncepţionale15. Alături de drogul
universal soma, libertinajul sexual are rolul de a menţine stabilitatea socială.
Uterul artificial este o altă previziune care pare să nu fie departe de
realizare astăzi16, fiind deja utilizat, cu oarecare succes, în experimente pe
animale17 – însă nu în forma imaginată de Huxley, care, susţin specialiştii,
este imposibil de aplicat în practică18. Uterul artificial descris în roman e
compus din peritoneu de scroafă, unde embrionul este hrănit cu surogat de
sânge şi e stimulat cu diverşi hormoni şi extracte din organe animale; o

11
Huxley 2003: 77
12
Huxley 2003: 78
13
Pijnenborg 2006
14
Louise Joy Brown a fost primul copil născut cu ajutorul fertilizării in vitro, la 25 iulie
1978, în Oldham, Anglia, sub supravegherea medicului ginecolog Patrick Steptoe, care,
împreună cu cercetătorul Robert Edwards de la Universitatea Cambridge, au perfecţionat
această tehnică revoluţionară din domeniul reproducerii asistate (BBC 1978). În 2010,
Robert Edwards, considerat părintele fertilizării in vitro, a câştigat premiul Nobel pentru
medicină pentru contribuţia sa în acest domeniu (Nobelprize.org 2010).
15
Pilula contraceptivă a fost sintetizată în 1951 (de către Carl Djerassi, în New Mexico),
utilizarea sa ca metodă de contracepţie fiind introdusă în Statele Unite în 1960, iar în
Regatul Unit în 1961 (Djerassi 2001).
16
Bulletti 2011
17
Rosen 2003
18
Pijnenborg 2006, Unno 2000

246
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

pompă centrifugă asigură circulaţia lichidului deasupra placentei şi trecerea

sa prin plămânul artificial şi prin filtrul de excreţie.
Minunata lume nouă este primul roman în care este descris un uter
artificial. Subiectul apare din nou în ultimul roman al lui Huxley, Insula
(Island), publicat în 1962. Aici imaginaţia scriitorului a mers şi mai departe:
clone umane sunt aduse la maturitate în utere artificiale în scopul prelevării
de organe pentru transplant la pacienţi adulţi.
O altă temă recurentă în creaţiile lui Aldous Huxley este cea a
utilizării unor substanţe psihotrope, primul drog ficţional din scrierile sale
fiind soma, drogul „oficial” din Minunata lume nouă. În 1931, Huxley a citit
Phantastica: Narcotic and Stimulating Drugs, scrisă de farmacologul
german Louis Lewin, tratat epocal asupra drogurilor psihoactive (publicat în
1924 şi tradus în limba engleză în 1931), care i-a servit drept introducere în
istoria drogurilor şi a efectelor acestora19.
În eseul Persuasiunea pe cale chimică (Chemical Persuasion) din
cartea Reîntoarcere în minunata lume nouă20, autorul explică provenienţa
cuvântului soma şi rolul drogului cu acelaşi nume din utopia sa. Cuvântul
soma îşi are originea în timpuri străvechi, denumind o plantă de sorginte
necunoscută, cu proprietăţi halucinogene, care era folosită de vechii indieni
şi iranieni în ritualuri religioase21:

Soma originală, de la care am luat numele acestui drog ipotetic, era o plantă
necunoscută (poate Asclepias acida), folosită de anticii invadatori arieni ai Indiei
într-unul dintre cele mai solemne ritualuri religioase ale lor. Sucul ameţitor extras
din tulpinile acestei plante era băut de preoţi şi de nobili în cursul unei ceremonii
fastuoase. În Imnurile Vedice ale vechilor indieni ni se spune că băutorii de soma
erau binecuvântaţi în multe feluri. Trupurile li se întăreau, inimile lor se umpleau
de curaj, bucurie şi entuziasm, minţile li se luminau şi într-o experienţă imediată
de viaţă eternă primeau asigurarea nemuririi lor.22

Efectele negative şi potenţialul distructiv al acestui drog erau de asemenea

cunoscute, fără a putea însă eclipsa beneficiile sale pe plan mistic:
Dar sucul sacru avea şi dezavantajele lui. Soma era un drog primejdios – atât
de primejdios încât până şi Indra, marele zeu al cerurilor, se îmbolnăvea uneori
dacă-l bea. Muritorii obişnuiţi puteau chiar să şi piară din cauza unei supradoze.
Dar experienţa respectivă era, pe plan transcedental, atât de fericită şi înălţătoare,
încât a bea soma era socotit un mare privilegiu. Nici un preţ nu era prea mare
pentru a te bucura de acest privilegiu.23

19
Bedford 2002
20
Reîntoarcere în minunata lume nouă (Brave New World Revisited, 1958), este o colecţie
de eseuri în care Huxley îşi exprimă viziunea asupra unor teme esenţiale abordate în
Minunata lume nouă cu aproape treizeci de ani în urmă, cum ar fi suprapopularea,
propaganda, halucinogenele sau hipnopedia.
21
Rudgley 1999
22
Huxley 2003: 412
23
Huxley 2003: 412–413

247
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

În Minunata lume nouă, soma este un compus chimic care nu are

niciunul din efectele adverse ale originarului său indian: „în doze mici
aducea un simţământ de fericire, în doze mai mari te făcea să ai vedenii, iar
dacă luai trei tablete, în câteva minute te cufunda într-un somn adânc şi
înviorător. Şi toate acestea fără nici un cost pe plan fiziologic sau mintal”.
Mai mult, consumul de soma nu era un viciu particular, ci „o instituţie
politică”; era „însăşi esenţa Vieţii, Libertăţii şi Căutării fericirii, garantată
de Carta Drepturilor Omului.” Astfel, soma constituia atât un privilegiu, cât
şi un puternic instrument de dominare dictatorială, „drogarea sistematică a
indivizilor în avantajul Statului” reprezentând un element de bază al
politicii Controlorilor Mondiali. Într-o lume lipsită de căutări metafizice,
soma era religia poporului, deoarece „drogul avea puterea de a-i consola pe
oameni, de a le compensa necazurile, el le stârnea vedenii ale unei alte
lumi, o lume mai bună, oferea speranţă, întărea credinţa şi promova
caritatea.”24
Dar chiar şi acest drog „perfect” al viitorului poate deveni periculos
în doze prea mari, în special pentru cei care nu sunt produsul acelei lumi.
Sălbaticul adus dintr-o rezervaţie din New Mexico în Londra secolului şapte
după Ford este la început fascinat de lumea nouă pe care o descoperă, dar
sfârşeşte prin a se revolta împotriva a tot ce înseamnă aceasta. În final
cedează tentaţiilor ei, cade victimă drogului soma şi îşi curmă viaţa, din
disperarea de a nu-şi putea păstra identitatea în această lume înfricoşătoare.
La polul opus, mama lui moare ca urmare a unor supradoze de soma, fiind
total dependentă de stările pe care acest drog i le produce. Huxley introduce
astfel tema dependenţei25, care poate deveni fatală, sugerând totodată că
niciun drog, chiar şi al viitorului, nu poate fi în totalitate lipsit de nocivitate.
Un alt drog, de data aceasta de factură reală, care apare în Minunata
lume nouă este cel obţinut din cactusul peyotl (care conţine mescalină, un
alcaloid halucinogen) şi utilizat din cele mai vechi timpuri în ritualuri
religioase în Mexic şi sudul Statelor Unite26. În lumea anului 632 d.F. (după
Ford) există nu doar oraşe supratehnologizate, ci şi câteva rezervaţii de
„sălbatici” care trăiesc în condiţii primitive, ţinuturi exotice pe care
locuitorii lumii noi au posibilitatea să le viziteze. Astfel, aflăm că în
Rezervaţia de Sălbatici unde indienii trăiesc departe de civilizaţie,
respectând tradiţii şi obiceiuri vechi de secole, se consumă drogul numit
mescal, sub formă de peyotl, o „băutură ameţitoare din suc de mescal

24
Huxley 2003: 413
25
Faptul că majoritatea drogurilor crează dependenţă era cunoscut de foarte mult timp, însă
conceptul de dependenţă a fost definit abia în anii 1950 (cu referire la dependenţa fizică de
o substanţă psihoactivă), pentru a fi lărgit şi nuanţat în ultima parte a secolului trecut, fără
însă a-i epuiza, nici în prezent, toate sensurile şi implicaţiile (Richard 2005).
26
Richard 2005

248
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

folosită în ritualurile amerindienilor” (explică scriitorul într-o notă). Prin

vocea Lindei, mama sălbaticului, autorul subliniază dezavantajele acestui
drog (spre deosebire de soma, care aparent nu are efecte secundare): „dar îţi
face rău după aceea, mescalul ăsta, ţi-e greaţă de la peyotl; şi pe urmă mai
avea defectul ăsta că a doua zi te făcea să te ruşinezi şi mai tare!”27.
Comparaţia celor două droguri, evidenţiind superioritatea somei, se reia în
episodul revenirii Lindei (care rămăsese în mod accidental în rezervaţie) în
lumea civilizată:

Pentru ea întoarcerea la civilizaţie însemna întoarcerea la soma, posibilitatea

de a sta tolănită în pat şi de a-şi lua vacanţe soma, una după alta, fără să mai
trebuiască să suporte din nou o migrenă sau accesele de greaţă, fără să mai aibă
starea în care te afli după peyotl, de parcă ai fi săvârşit o faptă antisocială atât de
ruşinoasă că nici nu mai puteai ţine capul sus. Soma nu-ţi juca nicio festă nefericită
dintr-astea. Vacanţa pe care ţi-o acorda era perfectă şi, dacă dimineaţa următoare
era dezagreabilă, de fapt acest efect nu era intrinsec, ci rezulta doar din plăcerile şi
bucuriile vacanţei.28

În funcţie de doza administrată, soma din Minunata lume nouă avea

proprietăţi euforice, narcotice sau halucinogene, fapt imposibil de realizat în
practică, după cum admite autorul. În cuvintele sale, substanţa „nu era
numai un tranchilizant şi un drog dătător de vedenii; era, de asemenea (lucru
imposibil, fără îndoială), un stimulent al minţii şi al trupului, un generator
de euforie activă, dar şi de acea fericire negativă care urmează eliberării de
anxietate şi încordare”. Scriitorul precizează că „deşi soma nu există încă (şi
probabil nu va exista niciodată), au fost descoperiţi înlocuitori destul de
buni pentru diversele aspecte legate de soma”: tranchilizante, halucinogene
şi stimulente fiziologice cu efecte secundare minore. Aspectul îngrijorător al
acestei realităţi este, în viziunea lui Huxley, faptul că „un dictator, dacă ar
vrea, ar putea recurge la aceste droguri în scopuri politice.”29
Într-un discurs ţinut în 1959 în cadrul unui simpozion organizat în
San Francisco de Facultatea de Medicină a Universităţii din California,
intitulat Ultima revoluţie (The Final Revolution), Aldous Huxley spunea:

Va exista, probabil în generaţia următoare, o metodă farmacologică care va

determina oamenii să-şi iubească robia şi va produce dictaturi fără lacrimi, creând
un fel de lagăr de concentrare lipsit de suferinţă pentru societăţi întregi, astfel
încât, deşi oamenilor li se vor răpi de fapt libertăţile, acest fapt le va produce
bucurie [...]30

27
Huxley 2003: 190
28
Huxley 2003: 225–226
29
Huxley 2003: 418
30
Huxley 1959: 171 (t.n.)

249
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

În romanul Minunata lume nouă, drogul soma îndeplineşte tocmai această

funcţie, fiind folosit ca instrument de manipulare şi îngrădire a libertăţii
individului, dar nefiind resimţit astfel de populaţia mulţumită să-şi
primească doza zilnică de fericire artificială.
În primul capitol din Reîntoarcere în minunata lume nouă autorul îşi
exprimă surpriza şi îngirjorarea faţă de rapiditatea cu care o mare parte
dintre profeţiile din utopia sa au început să se împlinească:

În 1931, în timp ce scriam Minunata lume nouă, eram convins că mai avem
timp din belşug. Societatea complet organizată, sistemul castelor stabilite pe baze
ştiinţifice, eliminarea liberului arbitru prin condiţionare metodică, obedienţa făcută
acceptabilă prin doze regulate de fericire produsă pe cale chimică, regulile de bază
ale vieţii civilizate inculcate în timpul nopţii, în şedinţe hipnopedice – toate aceste
lucruri se apropiau într-adevăr de noi, dar nu în epoca mea, nici măcar în vremea
strănepoţilor mei. [...] Acum, după douăzeci şi şapte de ani, în acest al treilea
pătrar al secolului XX de la Hristos şi mult înainte de sfârşitul primului secol după
Ford, mă simt mult mai puţin optimist decât eram atunci când scriam Minunata
lume nouă. Profeţiile făcute în 1931 devin realitate mult mai devreme decât
credeam eu că se va întâmpla acest lucru. [...] Coşmarul organizării totale, pe care
eu îl plasasem în secolul al VII-lea după Ford, s-a ivit pe neaşteptate din viitorul
îndepărtat şi, de bună seamă, ne aşteaptă la cotitură.31

Cunoştinţele vaste de biologie ale scriitorului au făcut ca Minunata

lume nouă să fie mai mult decât un roman ştiinţifico-fantastic, devenind o
„fabulă profetică”, cum o numea autorul.32 La aproape optzeci de ani de la
apariţie, distopia huxleyiană şi-a păstrat actualitatea. Lumea contemporană e
bântuită de aceleaşi angoase în faţa unui viitor incert în care pacea
mondială, stabilitatea, siguranţa sau fericirea sunt noţiuni la fel de abstracte
ca în prima parte a secolului trecut, iar pericolul manipulării populaţiilor
prin diferite mijloace, inclusiv genetice, nu mai este de domeniul ştiinţifico-
fantasticului. Pe de altă parte, teme ale romanului precum clonarea umană,
fertilizarea in vitro, pilula contraceptivă, uterul atrificial, utilizarea legală a
drogurilor în scop recreativ, sunt, în continuare, subiecte controversate din
punct de vedere etic, religios şi social.
Minunata lume nouă lansează un avertisment asupra consecinţelor
pe care le-ar putea avea manipularea genetică şi farmacologică a indivizilor
în scopul creării unei pături uniforme de fiinţe umane, care pot fi astfel
conduse fără dificultate de către regimuri totalitare. Chiar dacă tema
principală a romanului nu este progresul ştiinţei per se, o analiză a
elementelor folosite ca mijloace de atingere a acestor scopuri ignobile se
justifică prin împlinirea unora dintre profeţiile lui Aldous Huxley,
posibilitatea ca şi alte predicţii (cum ar fi uterul artificial) să se
materializeze, într-un viitor nu foarte îndepărtat, fiind demnă de luat în
31
Huxley 2003: 340–341
32
Walsh 1963:1445

250
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

calcul. Să nu uităm însă, atrage atenţia scriitorul, că intervenţia umană –

folosind noile descoperiri ale ştiinţei – în evoluţia naturală a vieţii poate
avea consecinţe neprevăzute.

BIBLIOGRAFIE

BBC 1978 = ***,1978: First ‘test tube baby born’, BBC, 25 iulie, http://
news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/july/25/newsid_2499000/249941
1.stm, consultat în 5 iulie 2011.
Bedford 2002 = Sybille Bedford, Aldous Huxely: A Biography, ediţia a doua,
Chicago, Ivan R. Dee.
Bulletti 2011 = Carlo Bulletti et alii, The artificial womb, în “Ann N Y Acad Sci”,
1221, p.124–128.
Djerassi 2001 = Carl Djerassi, This man's pill: reflections on the 50th birthday of
the pill, Oxford, Oxford University Press.
Dunaway 2004 = David King Dunaway, Huxley, Aldous Leonard (1894-1963), în
Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press.
Horowitz 1999 = Michael Horowitz şi Cynthia Palmer (eds.), Moksha. Aldous
Huxley’s Classic Writings on Psychedelics and the Visionary Experience,
Rochester, Vermont, Park Street Press.
Huxley 1959 = Aldous Huxley, The Final Revolution, în Horowitz 1999, p. 163-
173.
Huxley 1969 = Aldous Huxley, Letters of Aldous Huxley, Grover Smith (ed.),
London, Chatto & Windus.
Huxley 2003 = Aldous Huxley, Minunata lume nouă. Reîntoarcere în minunata
lume nouă, Iaşi, Polirom.
Izzo 2005 = David Garrett Izzo, Aldous Huxley, în “Review of Contemporary
Fiction”, 25(3), p.86–133.
Nobelprize.org 2010 = The 2010 Nobel Prize for Physiology or Medicine – Press
Release, Nobelprize.org. 2010-10-04, http://www.nobel
prize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/2010/press.html, consultat în 5
iulie 2011.
Pijnenborg 2006 = Robert Pijnenborg. Manipulating Human Reproduction: A
Retrospective View on Aldous Huxley’s Brave New World, în “Gynecol
Obstet Invest”, 61, p.149-154.
Richard 2005 = Denis Richard şi Jean-Louis Senon, Dicţionar de droguri,
toxicomanii şi dependenţe, Bucureşti, Editura Ştiinţelor Medicale.
Rosen 2003 = Christine Rosen, Why not artificial wombs?, în “The New Atlantis”,
3, p. 67-76.
Rudgley 1999 = Richard Rudgley, The Encyclopedia of Psychoactive Substances,
New York, St. Martin’s Press.
Sion 2000 = Ronald T. Sion, Aldous Huxley: Literary Prophet (A Study of his Six
Novels), Xlibris Corporation.
Unno 2000 = Nobuya Unno, Development of an Artificial Placenta, în
“Symposium”, http://90.146.8.18/en/archiv_files/20001/E2000_062. pdf,
consultat în 18 iulie 2011.

251
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XX, 2011

Walsh 1963 = John Walsh, Aldous Huxley: The Late Author Felt Scientists Tend
to Search for Truth, Ignore Consequences, în “Science”, New Series, 142
(3598), p.1445-1446.
Woiak 2007 = Joanne Woiak, Designing a Brave New World: Eugenics, Politics,
and Fiction, în “The Public Historian”, 29(3), p.105-129.

oana.muresan@umfcluj.ro

252