„

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Ion

Ionescu de la Brad Iași

STUDIU PRIVIND AMELIORAREA

PLANTELOR
AMELIORAREA BUJORULUI (PAEONIA)
„

CUPRINS

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Capitolul I BAZE BIBLIOGRAFICE ȘI GENETICE

1.1 Originea si răspândirea
1.2 Materialul inițiat de ameliorare
1.3 Elemente de biologie florală și citogenetică

Capitolul II OBIECTIVE DE AMELIORARE

2.1 Culoarea florilor
2.2 Mărimea florilor
2.3 Productivitatea înfloririi
2.4 Valorea ornamentala a florilor
2.5 Calitatea florilor
2.6 Perioada și durata de vegetație și înflorire
2.7 Rezistența la boli și dăunatori
2.8 Precocitatea
2.9 Parfumul florilor
„

Capitolul III METODE DE AMELIORARE

3.1 Selecția
3.2 Hibridarea
3.3 Consangvinizarea
3.4 Mutageneza

BIBLIOGRAFIE
„

Noțiuni introductive
Îmbunătățirea soiurilor și hibrizilor care se folosesc în cultură,atât sub
raport cantitativ cât și calitativ nu se poate face decât prin exploatarea factorului
genetic.
Din acest motiv,în agricultură contemporană,factorul genetic este
considerat prioritar pentru sporirea producției vegetale.
Utilizarea cu eficiență maximă a acestui factor pentru perfecționarea
continuă a formelor biologice folosite în agricultură revine ameliorării plantelor.
Astfel,cunoștințele de biologie generală și genetică sunt aplicate în
practicăde către amelioratori pentru a accelera sau a schimba sensul evoluției
plantelor folosite.Acest obiectiv se poate realiza prin crearea unor genotipuri noi
care să valorifice în măsură maximă posibilitățile pe care le oferă perfecționarea
continuă a bazei materiale a agriculturii.
Știința biologică aplicativă care stabilește metodele ce se folosesc pentru
obținerea unor soiuri și hibrizi noi de plante,care să corespundă necesităților și
cerințelor omului,poartă denumirea de ameliorare.
Cuvântul “ameliorare” are originea în limba latină cu sensul de
îmbunătățire .Când se referă la plantele de cultură,noțiunea are sens mai
larg,indicând pe lângă îmbunătățire și crearea de material biologic.
Obiectul ameliorării plantelor îl reprezintă crearea de noi soiuri și
hibrizi,corespunzători cerințelor economiei precum și producerea seminței și
materialului săditor cu valoare biologică ridicată la soiurile și hibrizii ce se află
în cultură în vederea menținerii capacității de producție ale acestora.
În procesul de ameliorare a plantelor se împletesc metode variate,utilizate
simultan sau succesiv,dar specifice disciplinei,fapt care îi conferă limite precise
în raport cu celelalte discipline biologice.
Conținutul cursului de ameliorare a plantelor horticole si tehnica
experimentală vizează principiile,metodele și tehnicile seminței la soiurile și
hibrizii ce se realizează,particularitățile ameliorării principalelor specii precum
și metode de amplasare a experiențelor și de valorificare a rezultatelor
experimentale.
Importanța ameliorării plantelor rezultă din contribuția recunoscută a
noilor soiuri sau hibrizi la creșterea producției specii vegetale.Noile soiuri si noii
„

hibrizi contribuie la creșterea producției fără alte investiții

suplimentare,realizându-se în acest fel o scădere a prețului de producție.
Dacă se adaugă și faptul că noile forme sunt rezistente la boli și dăunători
se constată că se economisesc importante calități de insecto-fungicide a căror
producere necesită însemnate consumuri energetice și al căror efect poluant este
bine cunoscut.
Noile forme obținute valorifică mai eficient tehnologiile
moderne(chimizarea,irigarea,mecanizarea).De asemenea,noile creații ale
ameliorării întrunesc însușiri fiziologice superioare contribuie la extinderea unor
plante de cultură în regiuni în care nu au mai fost cultivate.
Astfel, soiurile și hibrizii timpurii și extratimpurii permit extinderea unor
specii în regiuni nordice sau la altitudine mai ridicată, formele rezistente la
secetă crează posibilitatea cultivării acestora în regiuni cu regim pulviometric
deficitar iar cele rezistente la ger termit cultivarea lor în regiuni cu ierni mai
aspre. (Constantin Leonte,1992)

CAPITOLUL I. BAZELE BIOLOGICE ȘI GENETICE

1.1 Originea și răspândirea

Bujorul aparținând familiei Paeoniaceae , este considerat "regele

grădinilor", datorită frumuseții florilor sale și a parfumului deosebit al acestora.
Se pare că acest arbust ornamental iși are originea în Asia, de unde s-a răspândit
în Europa și America, fiind cultivat de mai bine de 3000 de ani.
Chinezii, cei care l-au cultivat primii, îl numeau "sho yo", în traducere
"cel mai frumos", dezvoltând un adevărat cult al bujorului, care era amintit în
poezii, legende și povești și care denumea chiar una dintre lunile anului în
calendarul chinezesc (luna aprilie).
În Japonia planta a fost adusa de către misionarii budiști și asociată cu
bogăția, fiind cultivată inițial numai de către reprezentanții elitei sociale.
Bujorul se regăsește și în mitologia greacă, sub denumirea științifică de
Paeonia, nume preluat de la Paeon ,vraciul care i-a vindecat pe Ares și pe Hades,
atrăgând asupra sa mânia zeilor. Legenda spune că pentru a se salva de
razbunarea lor, Paeon s-a transformat intr-o floare – aceeași pe care a folosit-o
pentru a-i vindeca pe cei doi zei: bujorul.
„

Plinius scrie prima descriere detaliată a bujorului și a semințelor sale,

cândva în jurul anului 77 d.Hr. Puțin mai tarziu, Dioscoride scrie un tratat despre
ierburile folosite în medicină și printre ele include și bujorul, iar îndrumările sale
au fost aplicate până în Evul Mediu.

O scriere care datează din 1157 menționează cultivarea bujorului intr-o

grădina englezeasca. Floarea apare apoi în descrierea unei grădini, în 1375.
Shakespeare face și el referire la bujor în piesa "Îmblînzirea scorpiei", în 1603.

De-a lungul istoriei, cunoștințele legate de cultivarea și îngrijirea speciilor

și varietăților de bujori s-au înmulțit. În anii 1800, în Franța a înflorit producția
de hibrizi de bujori. În această perioadă au fost introduse multe varietăti de bună
calitate. De exemplu, in 1851 a aparut varietatea "Festiva Maxima", un hibrid
care a ramas și astăzi în cataloagele comercianților de flori.

Deși bujorul este consemnat în scrierile lui Thomas Jefferson din anul
1771, speciile chinezești de bujor au fost importate în America deabia în 1850.
Parfumul, dezvoltarea verticală, rezistența, forma și culorile variate sunt calități
care au facut ca floarea să fie foarte căutată. O carte publicată în 1959 prezenta
pe 40 de pagini lista varietăților înregistrate la Societatea Americană a Bujorilor.

Bujorii cresc în toată emisfera nordică. Bujorii sălbatici se găsesc în N-V

Africii, Spania, Franța, Grecia, Zona Balcanică și România, Caucaz, Asia
Centrala și Japonia. Chiar și în America de Nord, în state precum Oregon, Idaho
și California pot fi găsiți bujori ce aproape se încadreaza în categoria de plantă
fosilă.

1.2 Materialul inițial de ameliorare

Materialul inițial de ameliorare , în ordinea evoluției filogenetice , este
reprezentat de speciile, subspeciile și varietățile cărora le aparțin soiurile și
grupele de soiuri cultivate. Dacă se are în vedere valoarea ornamentală, cele mai
importante surse de germoplasmă sunt cele mai noi cultivare realizate pe plan
mondial. Dacă se urmărește ameliorarea rezistenței la factorii adverși de mediu ,
cele mai sigure surse de germoplasmă sunt reprezentate de soiurile originare
(ancestrale), dar și de acele cultivare noi , care posedă această caracteristică.
„

Un alt mod de prezentare a materialului inițial de ameliorare ține cont de

modul de cultivare și scopul pentru care se realizează cultura.

În continuare vor fi prezentate câteva din cele mai importante specii și

grupele de soiuri care aparțin acestora ce pot fi folosite ca surse de
germoplasmă.

http://www.theplantexpert.com/peonies/PeonyList.html

Paeonia officinalis este originară din Europa și are înalțimea de 70-80

cm. Este o tufă bogată alcătuită din frunze mari și tulpini florale cu câte o
singură floare. Tulpina este dreaptă, neramificată sau ramificată (de la bază sau
începând de mai sus). Pe ea se inseră, în partea inferioară şi mediană frunze
multe şi mari, opuse, lucioase, compuse, adânc sectate sau penat-lobate. În etajul
superior, frunzele sunt sensibil mai mici, simple sau compuse, scurt peţiolate sau
„

sesile.
Frunzele la bujorul de grădină sunt alterne, de 2-3 ori ternate, cu foliolele
îngust lanceolate, cu nervuri proeminente şi ascuţite la vârf .
În vârful tulpininale ale bujorului, apar la sfârşitul primăverii şi la începutul
verii florimari, parfumate, solitare, actinomorfe, hermafrodite, roşii sau vişinii
compuse din 5sepale, persistente, 5-10 petale obovate libere, mari (5-6 cm),
dispuse pe două rânduri şi din numeroase stamine care formează un cerc în
centrul florii, în jurul gineceului.

Paeonia lactiflora, specie de origine chineză (bujor chinezesc), care se

caracterizează printr-o înălţime mai mare (75-180 cm), prin foliole frunzelor cu
aspect dinţat, şi printr-o ramificare abundentă care începe doar din partea
superioară.

De asemenea, luată cu mulţi ani în urmă în cultură din flora spontană,

astăzi se întâlneşte - ca formă horticolă, specia Paeonia peregrina (bujorul de
pădure). Are o tulpina erecta de 50-80 cm lungime, neramificata, ce se dezvolta
dintr-o radacina, care prezinta doar cateva fibre tuberizate. Frunzele sunt alterne,
compuse, biternate, cele inferioare lung petiolate, cu foliolele in parte intregi, in
parte la varf sectate sau doar dintate, late si lucitoare. Florile la bujorul de
padure sunt solitare, mari, hermafrodide, actinomorfe, formate din 5-6 sepale si
7-11 petale obovate, lungi de 5-7 cm, de culoare rosu aprins. De obicei
elementele corolei sunt dispuse pe doua randuri. Staminele sunt numeroase.
Fructele sunt folicule.
Paeonia suffruticosa este un arbust originar din China, de maxim 2 m
înălţime, cu frunzele dublu-tripenate, de 10-25 cm, cu 3-5 lobi şi peţiolul de 5-
10 cm. Florile solitare sunt foarte mari (la formele de cultură ajung şi la 30 cm),
de culoare albă-roză sau uneori roşie, cu pete mari la baza fiecărei petale ce
înconjoară staminele galbene, cu înflorire timpurie; fructele sunt compuse din
câteva folicule mari, polisperme, păroase. În cultura ornamentală sunt
numeroase cultivaruri: Athlete - cu flori mari albe, Conte de Flandre - cu flori
duble roze, Atrosanguinea - cu flori duble stacojii, Bijou de Chusan - cu flori
albe, involte, Reine Elisabeth - cu flori roz intens, foarte mari.

Paeonia lutea Delavay. - Bujorul galben. Subarbust de până la l m

înălţime, cu frunze mari, tripenate, cu diviziunile neregulate, lucioase, gri-
verzui, cu flori mari, galbene-aurii care apar primăvara-vara.
„

Denum Ameliorato Încrucișare Culoare Descriere

ire r
Athena Saunders -1949 P. lactiflora x {(P. Roz Dimensiunea florilor
macrophylla x P. este de aproximativ
mlokosewitschii) x P. 13-15 cm în diametru
officinalis} și planta poate ajunge
la o înălțime de
aproximativ 75 cm.

Claire de White -1954 Mons Jules Elie X Galben pal Dimensiunea florilor
Mlokosewitchii de 8-10 cm în
Lune diametru poate
ajunge la o înălțime
de 75 cm.

Coral
Wissing-1964 Paeonia lactiflora X Dimensiunea florilor
Charm P.peregrina de aproximativ 15 cm
în diametru și planta
crește până la 1 m
înălțime.

Roz

Coral Wissing-1965 P. lactiflora white Dimensiunea florilor

double X ‘Otto poate ajunge până la
Sunset Froebel’ 18 cm în diametru și
planta crește până la
1 m înălțime.
Roz-Galben pal

Coral Wissing-1981 Minnie Shaylor X Otto Dimensiunea florilor

Froebel de 12 cm în diametru
Supreme și poate ajunge până
la 1m înălțime.

Roz
Martha W. seedling x
Court Roger Anderson Tria seedling D-256 Dimensiunea florilor
-1999 este de 10 cm în
Jester diametru,poate
ajunge la 1m înălțime
în 4 ani.
Galben-auriu
„

Banquet Saunders-1941 P.lutea x P.delavayi Dimensiunea florilor

de 15 cm în diametru.

Roșu-căpșună

Burma Glassock-1951 P.Lactiflora x Dimensiunea florilor

P.officinalis de 10-12 cm în
Ruby diametru.
Roșu

Dojean Peter Smithers- ‘Hindo Desekai’X Alb Dimensiunea florilor

1990 ‘Rock’s poate ajunge până la
10-12 cm în diametru
și 2 m înălțime.

Earlybir Saunders-1951 ‘Woodwardii’x’Tenuifo Roșu Dimensiunea florilor

lia’ de 5 cm în diametru
d și poate atinge 30 cm
înălțime.

Etched Klehm-1981 Necunoscut Poate ajunge până la

90 cm înălțime.
Salmon

Roz pal

Firelight Saunders-1950 Lactiflora X officinalis Alb-roz Dimensiunea florilor

X macrophylla X este de 10 cm în
mlokosewitschii diametru.

Grace Saunders-1940 P.Lactiflora X Dimensiunea florilor

P.Peregrina este de 15 cm în
Root diametru ,iar planta
are o creștere lentă.
Roz
„

Great Saunders-1943 P.albiflora x P.lobata Dimensiunea florilor

este de 10 cm în
Lady diametru și poate
atinge 75 de cm
Roz
înălțime.

Helene Jeam Cayeux Trolloides x Gessekai Roz pal Dimensiunea florilor

poate ajunge până la
Martin 15 cm în diametru.

Honor Saunders-1941 Lactiflora x Otto Dimensiunea florilor

Froebel este de 10-15 cm în
diametru,iar tufa este
de statură mică.
Roz

Lemon Reath -1981 Cream Alb-gălbui Poate ajunge până la

DelightxMoonrise 1 m înălțime
Chiffon

Picotee Saunders-1949 Russoi X Macrophylla Este o frumoasa

floare cu un colorit
delicat.

Alb

Rose Saunders-1950 Lactiflora x Officinalis Roz pal Dimensiunea florii

x Macrophylla X poate ajunge până la
Noble Mlokosewitschii 10 cm în diametru ți
poate atinge 50 cm
înălțime.

Morning Roger Anderson- ‘Golden Era’, x Martha Dimensiunea florilor

1999 W este de 8-10 cm în
Lilac diametru.
Mov
White Saunders-1947 Lactiflora x Emodii Poate atinge până la
1m înălțime.
Innocen
ce
Alb
„

1.3 Elemete de biologie florală și citogenetică

Bujorii sunt plante arbustive dar si erbacee,perene .Înmulțirea se
realizează prin divizarea tufei,dar și prin semințe și butași care se practică mai
rar,deoarece nu dau rezultate eficiente.Se poate realiza și obisnuit prin altoire pe
fragmente de rădaăcină proprie.

Capitolul II OBIECTIVE DE AMELIORARE

2.1 Culoarea florilor
Florile bujorilor au culori variate: bujor alb, bujor roz, bujorul rosu,
bujorul vișiniu și bujorul galben sau combinații între aceste nuanțe. Una dintre
caracteristicile speciale ale sale este parfumul florilor de bujor, deosebit și foarte
intens la unele soiuri.

Forma florilor la bujor:

A.Forma simpla-aceste flori au un rând sau două de

petale ce înconjoară staminele și anterele.Majoritatea
speciilor de bujor au floarea cu această formă.

B.Forma japoneză-florile au unul sau două rânduri de

petale la exterior ,însă staminele piriforme,numeroase și
colorate pot purta și ele rolul de petale.

C.Forma de anemonă-La aceste flori staminele

numeroase sunt sub formă de petale înguste;pe lângă acestea
floarea mai prezintă un rând sau două de petașe simple.

D.Forma dublă-la aceste flori staminele,mai puțin

numeroase,se întrepătrund printre petale, fie circular fie în
alternanță.

E.Forma de coroană-Aceste flori mai pot fi descrise ca

flori ‘duble.Rândul exterior de petale devine distinct cu
„

trecerea timpului,lăsând în centru o cupolă de petale noi apărute.

F.Forma bogată-Flori foarte bogate,ceea ce le face foarte grele,

având nevoie de suport.Un număr mare de petale,ce pornesc din
centru .

2.2 Mărimea florilor

Mărimea variază de la 5 până la 15 cm în diametru. Armonia dintre formă,
mărimea și numărul petalelor asigură efecte ornamentale ce sugerează grație,
eleganță și noblețe.

Forma petalelor ca și culoarea sau culorile variate la nivelul fiecărei flori

sau elemente de valoare ornamentală, care pot fi explorate în funcție de fantezia
amelioratorului și preferințele cumpăratorului.

Dacă se are în vedere multitudinea de soiuri și specii, se poate aprecia că

sunt încă posibilități nelimitate de îmbunătățire a valoriii ornamentale.(N.
Munteanu,Marcela Fălticeanu,2008)

2.3 Productivitatea înfloririi

Atingerea acestui obiectiv are loc prin îmbunătățirea unor caractere
cantitative cum ar fi:vigoarea tufelor,numărul de lăstari floriferi,gruparea în
număr mare a lăstarilor floriferi pe tulpini,dimensiunile florilor și
inflorescențelor.

La acest obiectiv se va avea în vedere modul de folosire în spatii verzi sau

ca flori tăiate.În spații verzi,în funcție de tipul de aranjamente din parcuri,se
preferă soiurile cu habitus redus până la cele cuhabitus piramidal sau în
cascadă.La culturile pentru flori tăiate se are în vedere valorificarea de lăstari cu
o singură inflorescență ori cu tulpini puternic ramificate,cu inflorescențe
egale,cu înflorire simultană.

Alte obiective importante sunt:rezistența la boli,reacția la intensivizare și

viteza de creștere.
„

De obicei,într-un program de ameliorare,obiectivele sunt prezentate în

mod amănunțit,punctual,pentru a se sti exact ce caracteristică trebuie
îmbunătățită.

2.4 Valorea ornamentala a florilor

Acest obiectiv este cel mai important pentru ameliorarea
bujorilor.Valoarea ornamentală este incontestabil conferită de culoarea,forma și
mărimea florilor.

Așa cum s-a mai arătat,culoarea este foarte diversă.Culorile cele mai
comune,dar foarte apreciate,sunt roșie,galbenă și albă,cu un număr mare de
nuanțe.Obținerea unor soiuri competitive prin culoare este greu de
realizat,deoarece,la numărul imens de soiuri,se pare că a fost explorată aproape
toată informația genetică a speciilor.Cu toate acestea,noutăți apar
mereu,performanța soiurilor noi fiind data de cuplarea acestui caracter cu altele
mai puțin explorate,cum ar fi forma și mărimea corolei,lungimea tijei
florifere,timpuritatea,parfumul.

Bujorul este una din cele mai cultivate plante pentru flori, asta înca din
cele mai vechi timpuri. Originar din China, bujorul are o simbolistică specială în
cultura chineză, prin faptul că cea de-a patra luna din an este numita “luna
bujorului”. Bujorul este și un simbol al prosperității și bogăției. Această
simbolistică işi are originea din vechi timpuri, când planta era cultivată doar de
cei înstăriti. Denumirea bujorului în limba chineză se traduce prin floarea
bogăției.

Bujorul este larg utilizat în scopuri decorative, cultivându-se adesea în

parcuri şi grădini. Prin portul său tufos-frunzos şi prin eleganţa florilor, bujorul
este una dintre cele mai îndrăgite specii ornamentale de la noi.

2.5 Calitatea florilor

Obiectiv complex, calitatea florilor, are în vedere lungimea lăstarilor,
vigoarea acestora, creșterea erectă pe verticală, compactitatea caliciului,
rezistența la transport și în vaze ( ca flori tăiate). Acest obiectiv asigură soiurilor
o ridicată valoare comercială și, implicit, competitivitate pe piața florilor.Cele
„

mai recomandate surse de germoplasmă pentru atingerea acestui obiectiv sunt

soiurile olandeze și americane.

2.6 Perioada și durata de înflorire

Realizarea acestui obiectiv este asigurată de caracteristici care sunt
determinate de reacția la fotoperioadă și precocitate.Obiectivul enunțat permite
înfrumusețarea spațiilor verzi pe o perioadă mai mare de timp,începând cât mai
devreme posibil.De asemenea,prin realizarea acestui obiectiv are loc
îmbogățirea sortimentuluide flori tăiate oferit pieței și,ca urmare o mai bună
valorificare.

Satisfacerea reacției la fotoperioadă are loc într-un timp de 6-15

săptămâni,în funcție de specie și soi.Așadar,reducerea perioadei inductive are o
importanță economică deosebită și se poate realiza folosind ca surse de
germoplasmă soiuri corespunzătoare.

2.7 Rezistența la boli și dăunători

Obiectiv relativ nou, realizarea sa determină reducerea cheltuielilor de
protecție fitosanitară, creșterea calității, sporirea valorii comerciale, o poluare
diminuată a mediului și recoltei.

Obiectivele de ameliorare a rezistenței la boli și dăunători s-au impus ca

necesitate ,datorită scăderii rezistenței naturale a cultivarelor la atacul acestor
factori biologici adverși,în condițiile obiectivelor de producție,calitate și
intensivizare.De asemenea în condițiile folosirii excesive și neraționale a
substanțelor fitofarmaceutice ,a avut loc o spacializarea a agenților patogeni
și,ca urmare apariția unor rase deosebit de virulente sau agresive.

Probleme deosebite creează atacul de făinare,precum și atacul

tripsilor,păianjenului roșu și a melcilor care diminuează valoarea
ornamentală,dau un aspect neplăcut în parc sau chiar fac necomercializabile
florile tăiate.
„

Bujorul este destul de rezistent la boli şi dăunători, dar manifestă

sensibilitate la nivelul rădăcinilor, care nu trebuie deranjate decât în cazuri
speciale.Se recomandă plantarea tufelor de bujori în apropierea copacilor.

Nu se deranjează rădăcinile de bujori decât după 4-5 ani de la plantare şi

doar dacă este absolut necesar, deoarece acest lucru poate opri înflorirea pe timp
îndelungat. Dacă totuşi se realizează despărţirea tufei, atunci este de preferat să
se facă acest lucru toamna, în septembrie-octombrie, cu mare atenţie la mugurii
subterani, care sunt foarte sensibili.

2.8 Precocitatea
Acest obiectiv are implicații economice importante,deoarece o perioadă
mai scurtă de vegetație până la determină cheltuieli mai reduse pentru obținerea
florilor.

2.9 Parfumul florilor

Alături de valoarea ornamentală,parfumul florilor contribuie în mod
semnificativ la succesul unui nou cultiva,mai ales în sezonul de înflorire.Pentru
realizarea alege cu grijă genitorii și se va conduce în mod corespunzător
procesul de selecție.

Capitolul III METODE DE AMELIORARE

3.1 Selecția
Această metodă se aplică în unele variante cunoscute,în funcție de
structura genetică a populației la care se aplică și de obiectivul de selecție.

Datorită înmulțirii,în mod curent pe cale vegetativă,elitele,odată

alese,își mențin caracterele în descendență.De aceea,selecția pentru
caracterele morfologice se efectuează în varianta selecției clonale.Selecția
se practică la nivelul populațiilor hibride sau al populațiilor mutante.

La nivelul populațiilor hibride,selecția poate începe în F1 sau F2,în

funcție de genotipul heterozigot,respectiv,homozigot al partenerilor de
hibridare.În mod practic se poate considera ca fiind o populație hibridă
„

orice soi cultivat la care plantele leagă semințe.Structura heterozigotă,în

cele mai multe cazuri,a acestor ,ca și alogamia,asigură o largă variabilitate
la nivelul descendenței seminale a soiurilor.Se recomandă ca numărul de
plante semincere,ca și numărul de semințe recoltate să fie cât mai
mare.Elitele se multiplică prin butășire sau altoire,iar descendențele pot fi
supuse în continuare selecției clonale.

Avantajul mutațiilor spontane constă în aceea că sunt stabile

,datorită selecției naturale de-a lungul mai multor generații.Selecția
mutanților induși artificial este mai costisitoare,dar are avantajul că
permite exploatarea fenomenului mutagen de la inducere și până la
obținerea mutanților stabili.Selecția se va face diferențiat în funcție de
materialul biologic folosit,modul de înmulțire și prezintă sau absența
himerismului.

Eficiența selecției mutanților este demonstrată de numeroase

exemple citate de literatura de specialitate.

3.2 Hibridarea
Hibridarea artificială a fost folosită pentru obținerea varietăților și
grupelor de soiuri.Hibrizii artificiali se programează în funcție de obiectivele de
ameliorare, alegându-se, în mod corespunzător, partenerii de hibridare (soiurile
valoroase ce conțin caracterele ce corespund scopului propus).

Numărul de flori castrate la o elită a partenerului mamă, polenizate cu

polenul aceleași plante tată, trebuie să fie cât mai mare, astfel încat să se obțină
un număr sufient de mare de semințe care, prin descendențele lor (în F1), să
pună în evidență o variabilitate ( un număr de combinații fenotipice ) cât mai
mare cu putință.

O parte din aceste combinații fenotipice, dacă sunt valoroase prin aspectul
ornamental, rezistență la boli, calitate, productivitate sunt desemnate ca
elite.Aceste elite se vor înmulți pe cale vegetativă, conservând astfel genotipul
ce asigură fenotipul elitei desemnate.
„

Tehnica de hibridare are în vedere, în mod deosebit, pregătirea plantelor

pentru castrare, castrarea florilor, recoltarea polenului, polenizarea și izolarea.

Pregătirea pentru castrare constă în eliminarea florilor deschise ( pe baza

cărora a fost făcută alegerea plantei), reducerea numărului de flori din
inflorescență.

Polenul se recoltează anterior lucrării de polenizare sau imediat înaintea

polenizării.Polenizarea se efectuează cu penseta sau pensula și se repetă de 2-3
ori, la interval de 1-2 zile.

Izolarea se face imediat după înflorit sau când florile sunt în boboc cu 1/3
din lungimea petalelor vizibile.Lucrarea se repetă după fiecare intervenție la
nivelul florii ce participă la încrucișare.

3.3 Consangvinizarea
Consangvinizarea înseamnă înmulțirea prin autofecundare forțată a
speciilor alogame monoice sau cu flori hermafrodite,la speciile dioice
consangvinizarea se realizează prin fecundare între plante înrudite.Fenomenul se
observă prin scăderea vitalității descendenților consangvini și segregarea ăn
subpopulații diferite.

Consangvinizarea conduce la obținerea de linii homozigote asemănătoare

liniilor pure de la plantele autogame.Obținerea acestor linii deschide
posibilitatea realizării hibridării programate în care partenerii sunt linii
homozigote se respectă legea uniformității hibrizilor din generația F1.De
asemenea,în urma hibridării între liniile consangvine,s-a observat refacerea
vigorii descendenților,adică manifestarea vigorii hibride.Rezultă de aici,în mod
evident.că atât consangvinizarea,cât și liniile consangvine sunt instrumental
și,respectiv,material de lucru pentru obținerea hibrizilor comerciali sau
cultivarelor hibride.(Neculai Munteanu,Marcela Fălticeanu,2008)

3.4 Mutageneza
Metoda mutagenezei s-a dovedit destul de eficientă,multe soiuri fiind
obținute din mutante spontane.Ca și agenți mutageni se folosesc razele X si
gamma,iar ca material biologic semințele,mugurii sau lăstarii.
„

BILIOGRAFIE
1. LEONTE Constantin,1992, Ameliorarea plantelor horticole și tehnică
experminetale, Ed.Institutul agronomic”Ion Ionescu de la Brad”;

2.MUNTEANU Nicolae,1995,Genetica și ameliorarea plantelor

ornamentale, Ed.Institutul agronomic”Ion Ionescu de la Brad”;

3.MUNTEANU Neculai,Fălticeanu Marcela,2008, Genetica și

ameliorarea plantelor ornamentale,Ed.Ion Ionescu de la Brad;

4.http://www.gradinamea.ro/Bujorul__regele_gradinii_4715_588_1.html

5.http://cristeaviorica.blogspot.ro/2015/07/bujorul-de-padure-paeonia-
peregrina.html

6.http://www.fundesign.ro/articole/plante_de_balcon_si_gradina/paeonia/
7.http://www.incasa.ro/Bujorul__Paeonia_officinalis__5405_734_1.html

8.http://hobbygradina.ro/2011/04/10/bujorul-paeonia-officinalis-plantare-
si-ingrijire/

9.http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_encicloped
ic_botanicBujorul_de_gradina.html

10.http://mbgna.umich.edu/peony/peonies-arb

11.https://en.wikipedia.org/wiki/Paeonia_suffruticosa#Cultivation

12http://www.gradinamea.ro/Bujorul_2352_536_1.html

13.http://suntfericita.manager.ro/specii-si-soiuri-grandioase-de-bujori-
3501.htm

14.http://www.quadriga.net/psorten.htm

15.http://www.theplantexpert.com/peonies/PeonyList.html

16.http://www.gradinamea.ro/Bujorul__regele_gradinii_4715_588_1.html
„

17.http://cristeaviorica.blogspot.ro/2015/07/bujorul-de-padure-paeonia-
peregrina.html

18.http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclope
dic_botanicBujorul_de_gradina.html

19.http://cdn.c.photoshelter.com/img-
get2/I0000Dqrxxn6rCfM/fit=1000x750/Paeonia-lactiflora-Athena-peony-
0425.jpg

20.http://www.peonysoc.com/peony%20athena.htm

21.http://www.peonysoc.com/peony%20claire%20de%20lune.htm

22.http://www.peonysoc.com/peony%20coral%20charm.htm

23.http://www.peonysoc.com/peony%20coral%20sunset.htm

24.http://www.peonysoc.com/peony%20coral%20supreme.htm

25.http://www.peonysoc.com/peony%20banquet.htm

26.http://www.peonysoc.com/peony%20burma%20ruby.htm

27.http://www.peonysoc.com/peony%20dojean.htm

28.http://www.peonysoc.com/peony%20etched%20salmon.htm

29.http://www.peonysoc.com/peony%20firelight.htm

30http://www.peonysoc.com/peony%20helene%20martin.htm

31.http://www.peonysoc.com/peony%20honor.htm

32.http://www.peonysoc.com/peony%20lemon%20chiffon.htm

33.http://www.peonysoc.com/peony%20picotee.htm

34.http://www.peonies.org/cgi-bin/IntersectionalPeonies.pl

35.http://www.peonysoc.com/peony%20morning%20lilac.htm

36.http://www.peonysoc.com/peony%20white%20innocence.htm
„

37.http://www.radiomures.ro/stiri/floare-de-mai-bujorul.html

38.http://www.peonysoc.com/peony%20flower%20forms.htm

39.http://www.radiomures.ro/stiri/floare-de-mai-bujorul.html

40.http://www.casa-gradina.ro/bujorul-sfaturi-de-cultivare/