Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Triploizii la mar au urmatoarele particularitati:

Specile triploide au 2n=51.

In plantatile in care se amplaseaza soiuri triploide este obligatoriu asigurarea unor soiuri
polenizatoare diploide,interfertile.

Soiurile triploide pot lua nastere in mod natural prin fecundarea unei celule ou
diploida,nereducatoare,de catre un grauncior de polen haploide si se caracterizeza prin vigoare mare
de crestere si tendinta de a forma fructe mari.

Ex de sp trploide: Frumos de Boskoop, Reinette de Canada, Mutzu.

2.Productivitatea la mar este influentata de:

Productia de fructe la unitatea este influentata direct de mai multi factori; nr. de fructe pe pom,
greutate medie a fructelor precocitatea intrari pe rod a pomilor.

Depinde de zestrea genetică a soiului și de interacțiunea acesteia cu factorii de mediu și de cultură.

3. Tipuri de crestere si fructificare la mar

In functie de tipul de cresterre a pomilor(portul sau habitusul acestora)formarea coroanei si


frctificarea pe anumite ramuri de rod, Lespinasse a distins la mar 4 ideotipuri.

Ideotipul 1- Columnar. Ideotipul 2- Spur. Ideotipul 3 - Standard. Ideotip 4- Plangator

4.Ideotipul 1 columnar la mar este determinat de .

O singură gena dominanta CO

5.In lucrarile de ameliorare trebuie sa se urmareasca crearea unor soiuri noi cu fructe:

Fructele trebuie sa fie mari si aspectoase, frumos colorate,cu pulpa ferma,compacta,plina de suc si
cu o aroma placuta ,fina, care sa nu displaca

6.Lungimea perioadei juvenile a hibrizilor este corelata direct cu:

Lungimea perioadei juvenile a hibrizilor este importanta si datorita faptului ca este corelata direct cu
precocitatea intrarii pe rod dupa inmultirea prin altoire, faptul ca ,in procesul de selectie sunt
preferati hibrizii cu o intrare cat mai timpurie pe rod.

7.Ereditatea culorii fructelor la mar:

Este considerata poligenica, un grup de poligene cotroland nuantele de verde si un alt grup
controland noantele de galben ale epicarpului si,probabil,ale pulpei.

8.Obtinerea unor hibrizi cu pulpa rosie-purpurie la mar se face apeland la specia Malus pumila
niedzwetzkyana.

9.Epoca de maturare la fructele de mar este un caracter cu un determinism


Poligenic ,descendentii distribuindu-se normal in jurul mediei parintilor.

10 Ce surse de gene pt rezistenta la ger au merele.

Surse de gene rezistente la ger sunt M. Baccata, Mioensis, M prunifolia; Belle fleus, Kitaika, Anis

11.Determinismul genetic al rezistentei marului la rapan.

Determinismul genetic al rezistentei marului la rapan este de 2 tipuri monogenic si poligenic.

12.Speci salbatice de mar care prezinta o rezistenta completa la arsura bacteriana sunt:

M.fusca, M.prunifolia, M.sieboldii,M.robusta5 , M. subloba.

13.Soiurile de mar cu inalta rezistenta la Erwinia amylovora sunt:

Goldspur,Starkrison, Belle de Boskoop, Gravenstin; Red Chief, Delicious Winesap si soiul Splender
este aproape imun.

14.Portaltoi sensibili la arsura bacteriana la mar sunt:

Alnarp 2,M9, M26, Ottawa 3.

15.Caracterele generale avute in vedere la merele destinate procesari industriale:

Printre caract. generale avute in vedere la merele destinate procesarii industriale se


numara;continutul ridicat in zahar;aciditate suficienta, cel putin 5 g/kg,continutul corespunzator de
polifenoli(taninuri), intre 300-850mg/kg, fermitatea mare a pulpei si textura compacta,suculenta
,pulpa de culoare deschisa(alb-galbuie) ,aroma tipica si armoniasa, gust de mar.

16. Metode de ameliorare a mărului

Selecţia în hibrizi naturali; Selecţia variaţiunilor mugurale; Inducerea artificială a mutaţiilor;


Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică

17. Soiul de mar Jonathan s-a obtinut printr-una din metodele de ameliorare:

(1826) prin aplicarea selecţiei în hibrizi naturali, rezultaţi din seminţe extrase din fructele soiului
Esopus Spitzenburg, formate prin polenizare liberă.

18. Cele mai frecvente variatii mugurale la mar afecteaza:


Cele mai frecvente mutații naturale afectează colorația fructelor.

19. Hibridarea interspecifica la mar vizeaza:

constituie o metodă prin care se poate obţine o foarte amplă variabilitate la măr, care s-a
utilizat în ameliorare încă de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Principalele caracteristici care pot fi
transferate de la diferite specii sălbatice (rustice) de Malus la formele cultivate sunt: rezistenţa la
ger (de la M. baccata si M. prunifolia), rezistenţa la rapăn (M. floribunda, M. atrosanguinea, ),
rezistenţa la făinare (M. zumi) etc.

20. Markerii moleculari la mar se folosesc pentru


Markerii moleculari sunt foarte des utilizaţi la măr, cu atât mai mult cu cât datorită nivelului ridicat
de heterozigoţie si polimorfismului accentuat al mărului, tehnicile izoenzimatice pot fi aplicate ca
metode de identificare a cultivarurilor.

21. Soiurile de par utilizate ca genitori pentru vigoarea mica a pomilor:

Large Winter Nelis, Beurré Roumain, Conference, Josephine de Malines

22. Numarul de fructe de par pe pom ca element al productivitatii

este un element de productivitate cu un determinism poligenic, puternic influenţat de genotipul


fiecărui cultivar, dar si de condiţiile de mediu.

Există numerosi factori care influenţează acest caracter complex, începând cu numărul florilor în
coroana pomilor (intensitatea înfloritului), autofertilitatea si fertilitatea naturală a soiurilor,
intensitatea căderii fiziologice a fructelor (autoreglarea încărcăturii de rod), mărimea fructelor si
producţia de fructe pe pom etc.

23. Marimea perelor ca obiectiv de ameliorare este de

În ameliorarea părului nu se urmăreste promovarea unor soiuri cu fructe foarte mari, datorită
dezavantajelor pe care le prezintă (similare cu cele prezentate la măr

Limitele între care trebuie să se situeze fructele noilor soiuri, pentru a avea o mărime optimă, sunt
cuprinse între 150-250 g (dar cât mai uniforme, fără variabilitate în interiorul soiului), ceea ce
corespunde unui diametru al perelor de 6-7,5 cm.

24. Lungimea perioadei juvenile a hibrizilor de păr este corelată cu

Lungimea perioadei juvenile a hibrizilor de păr este corelată cu precocitatea intrăriilor pe rod după
altoire.

25. Soiuri de par buni genitori pentru productivitate

Williams, Beurré Hardenpont, Santa Maria, Dr. Lucius, Cedrata Romana, Curé, Napoca, Haydeea,
Highland, Republica

26. Forma piriforma fata de tipul rotund sau obovat este

s-a obţinut o frecvenţă foarte mare a descendenţilor cu fructe rotunde si obovate, fapt care a făcut
ca aceste forme să fie considerate dominant faţă de cea piriformă =>recesiva ?

27. Culoarea de fond la pere este determinata

monogenic, alela pentru culoarea galbenă fiind dominantă faţă de alela pentru culoarea verde.

28. Culoarea alba a pulpei la par este


Se consideră că ereditatea caracterului este simplă, culoarea albă fiind determinată de o singură
genă, dominantă asupra a două alele recesive,alternative, ale aceluiasi locus, care condiţionează
culorile verde si crem(Zielinski sicolab., 1965, citaţi de Layne siQuamme, 1975).

29. Suculenta fructelor de par este un caracter determinat

Caracterul este determinat de o singură genă majoră, cu alela pentru fruct suculent dominantă
asupra celei pentru fruct lipsit de suculenţă (Zielinski sicolab., 1965, citaţi de Ardelean, 1986).

30. Cele mai mari şanse pentru obţinerea unor hibrizi F1 la par cu maturare timpurie există
atunci când se încrucişează soiuri având epoca de coacere

Ţinându-se seama de determinismul genetic al epocii de coacere a fructelor, cele mai mari sanse
pentru obţinerea unor hibrizi F1 cu maturare timpurie sau tardivă există atunci când se încrucisează
soiuri având epoca de coacere dorită.

31. Genitori pentru maturarea tardiva a perelor sunt: Passe Crassane, Beurre Hardenpont,
Republica, Euras, Olivier de Serres, Josephine de Malines, Decana de iarna.
32. Pentru rezistenta la ger, se fac incrucisari cu specia: Pyrus communis.
33. Un obiectiv major al ameliorarii parului este rezistenţa la arsura bacteriană.
(Alt obiectiv: obţinerea de noi soiuri de tip “spur”, “dwarf” (pitice) sau “semi-dwarf”
(semi-pitice), foarte productive, cu intrare timpurie pe rod şi producţie constantă, cu
fructe de foarte bună calitate, care să necesite cât mai puţine lucrări de tăiere a pomilor
şi să permită creşterea gradului de mecanizare.)

34. Surse de gene pentru rezistenţa la Erwinia sunt: selecţii P.communis x P. pyrifolia, soiurile
chinezeşti, soiuri locale romanesti, specia P. ussuriensis.
35. Soiul Williams rosu a fost obtinut prin hibridare intraspecifica.
36. În ţara noastră, prin hibridare interspecifică pentru o bună rezistenţă la rapăn şi Psylla, şi
toleranţă la arsura bacteriană fost obţinut soiul Euras.
37. La par prin inginerie genetica au fost obtinute clone transgenice, reducandu-se semnificativ
simptomele cauzate de agentul patogen Erwinia amylovora.
38. Soiul Tuleu gras si toti descendentii acestuia sunt soiuri androsterile (nu produc polen şi prin
urmare nu sunt soiuri polenizatoare).
39. La prun, cresterea viguroasa, compact inalta este dominanta fata de cea slaba cu ramificare
laxa.
40. Dupa tipul de fructificare, la prun domina caracterul spur sau semispur.
41. Ca si marime, soiurile de prun preferate sunt cele cu fructe mari.
42. Forma fructelor dominanta la Prunus domestica este forma ovala (elipsoidala).
43. Pulpa aderentă la sâmbure este un caracter recesiv.
44. Prin încrucişarea a doi genitori la prun cu o bună rezistenţă la ger, se vor obţine descendenţi
care vor avea o comportare la ger similară părinţilor.
45. Printre cele mai importante obiective de ameliorare la prun se situează rezistenţa la Plum
pox.
46. La prun prin selecţia individuală în hibrizi naturali a luat nastere soiul

Record, Albatros (in țara noastră), Reine Claude d’Althan (Ungaria sau Vehia), Burbank,
Abundance, Satsuna (California)

47. Comparativ cu alte specii pomicole, frecvenţa de apariţie a mutaţiilor spontane la prun este

Redusă

48. Soiurile de prun Tita şi Alina au fost obtinute prin mutageneză artificială (prin iradierea
samburilor)

49. Un obiectiv important in ameliorarea ciresului este legat de comportarea la polenizare -


autofertilitatea

50. Forma cireselor dominanta este forma cordiformă

51. Lungimea pedunculului la cires este un caracter monogenic

52. Principalele particularităţi pe care trebuie să le prezinte soiurile de cireş şi vişin pentru a se
preta la recoltarea mecanizată sunt

 Pomii sa aibă un sistem radicular care sa le asigure o bună inradacinare si ancorare in sol,
astfel incat sa reziste la vibratiileor mecanice in momentul scuturarii fructelor
 Coacerea fructelor sa fie uniforma; fructele sa aiba codita scurta, care sa se desprinda usor
la maturitate
 Fructele sa aiba pulpa ferma, rezistenta la caderea pe prelata colectoare

53. Portaltoii din seria Gisela sunt obtinuti printr-o serie de incrucisari interspecifice (specii de
cires de vigori diferite)

54. Creştere compactă a pomilor de cires a fost obtinuta prin hibridare, selecția mutațiilor
naturale sau mutageneză indusă.

55. Prin iradiere cu raze X la cires a fost obtinuta autofertilitatea la soiul Stella

56. Subgenurile Vitis sunt: Muscadinia si Euvitis

57. Vitis vinifera cuprinde 3 subspecii:

 Ssp. Sativa ( raspandite in toata lumea)


 Ssp silvestris (Europa pana in V Asiei)
 Ssp caucasica (Iran si Uzbekistan pana in Caucaz)

58. Soiurile roditoare din subspecia sativa se grupeaza in trei grupe ecologice:

 Proles orientales
 Proles occidentalis
 Proles pontica
59. Speciile ameriacane de vita de vie furnizeaza surse de gene valoroase pentru ameliorarea:
rezistentei la filoxera

60. Vitis riparia este o specie rezistenta la: boli, in special la mană, precum si la filoxera

61. Vitis amurensis cuprinde forme cu o mare rezistenta la: temperaturi scazute/ger, oidium si
exces de umiditate

62. La genul Vitis se pot intalni 5 tipuri de flori:


-flori hermaphrodite morphologic si functional,
-flori hermaphrodite morphologic, functional femele,
-flori hermaphrodite morphologic, functional mascule
-flori morphologic si functional mascule (unisexuat mascule)
- flori morphologic si functional femele (unisexuat femele)

63. Florile hermafrodite morfologic si functional femele sunt: prezinta atat elemente sexual
barbatesti cat si femeiesti, dar filamentele staminale sunt recurbate, iar polenul din antere
este steril, datorita lipsei porilor germinativi si resorbtiei nucleilor spermatici. In schimb
gineceul este functional si, prin polenizare straina, ovarul poate fi fecundat, ceea ce denota
faptul ca soiurile de acest tip au nevoie de polenizare incrucisata. Se intalnesc la specii
americane, hibrizi americano-europeni, soiuri autohtone din V. vinifera sativa (Braghina,
Cramposie, Coarna neagra).

64. Florile morfologic si functional mascule sunt: prezinta stamine normal dezvoltate, cu polen
fertil, in schimb ovarul este rudimentar, nefunctional. Se intalnesc la PA americani, hibrizi
Americano-americani (RipakriaxRupestris 3309) sau americano-europeni.

65. Soiul Galbena de Odobesti are florile: flori morphologic si functional femele (unisexuat
femele)

66. Obiective ale ameliorarii vitei de vie sunt: productivitatea, calitatea, epoca de coacere,
rezistenta la boli si daunatori, intrarea timpurie pe rod, rezistenta la ger si seceta,
pretabilitatea pt mecanizarea totala a culturii etc.

67. Pentru obţinerea unor descendenţi hibrizi de vita de vie cu o vigoare redusă de creştere se
apeleaza la: surse de gene prezente in unele forme cu vigoare redusa de crestere,
apartinand unor specii americane, precum V. aestivalis si V. Candicans
68. La strugurii de masa, se recomandă ca, prin aplicarea selecţiei, să fie alese ca elită doar
plantele hibride cu o producţie minimă de: 5 kg /butuc

69. La strugurii pentru vin, se recomandă ca, prin aplicarea selecţiei, să fie alese ca elită doar
plantele hibride cu o producţie minimă de: 3 kg /butuc

70. La soiurile de struguri de masa, foarte importante sunt caracteristicile: care determina
aspectul al strugurilor (marimea si forma ciorchinilor si boabelor, desimea si culoarea
boabelor), dar si cele care determina calitatea intrinseca a strugurilor (pielita subtire si fara
prea mult tanin, bob ferm, crocant si suculent, seminte putine si mici, gust foarte bun si
aroma fina, discrete sau de tip muscat etc).

71. La soiurile de struguri pentru vin, foarte importante sunt caracteristicile: culoarea si aroma
strugurilor, continutul in zahar si aciditate, culoarea mustului, buchetul al invechurea
vinului, substantele aromatice din vin, component diferitilor acizi, continutul in aciditate
volatile, raportul glucoza- fructoza, vitaminele, prezenta esterilor sau aldehidei,
metanolului etc, elemente care concura la formarea insusirilor organoleptice si de
stabilitate ale vinului si confera calitate vinului.

72. Culoarea alba a bacelor de struguri apare la genotipurile: dublu recesiv-homozigote (bbrr).

73. Chiar daca forma nu este un criteriu eliminatoriu in selectia elitelor pentru strugurii de masa,
se prefera genotipurile: cu ciorchini si boabe regulate, formele “curioase” nefiind retinute.

74. Datorita seriei polialelice a genei responsabile de forma bacelor la struguri, forma dominanta
este: rotunda (asupra celei ovoide care si ea e dominant asupra celei oval-alungite). Deci,
rotunda 

75. Pentru crearea unor soiuri aromate, tămâioase se pot utiliza ca genitori soiurile: Muscat
Ottonel, Tamaioasa romaneasca (soiuri pentru vin); Muscat de Hamburg, Regina viilor,
Perla de Csaba s.a (soiuri pentru struguri de masa).
76. Pentru obtinerea unor hibrizi cu rezistenta la mana se folosesc ca genitori soiuri foarte
rezistente la mana: Cramposie si Merlot
77. Pentru obtinerea rezistentei la filoxera, se pot folosi ca genitori: Zghihara, Cabernet
Sauvignon, Braghina, Babeasca neagra

78. Schema selectiei clonale la vita de vie cuprinde urmatoarele etape:


a) Alegerea plantelor elita;
b) Studiul descendentelor plantelor elita in campul de selectie al clonelor;
c) Testarea valorii clonelor in culturi comparative.

79. Majoritatea soiurilor noi de vita de vie au fost obtinute prin: hibridare intraspecifica

80. Hibridarile interpecifice la vita de vie urmaresc: incorporarea in noile cultivaruri a unor
caracteristici deosebit de importante la vita de vie: rezistenta la ger, mana si filoxera

81. Tomatele cirese apartin subgenului Eulycopersicon si poarta denumirea: L. esculentum var.
cerasiforme

82. Soiurile din forma vulgare la tomate au crestere: nedeterminata

83. Soiurile din forma validum la tomate au crestere: determinata

84. Tipul de crestere dominant la tomate este: cresterea nedeterminata

85. In procesul de selecţie la tomate, când se aleg plantele elită, acestea trebuie să aibă o
incarcatura de fructe pe planta de minimum: 3kg fructe/planta

86. La soiurile de tomate pentru consum in stare proaspata, cele mai importante elemente de
calitate urmarite sunt: elementele de calitate care determina aspectul comercial, cum sunt
marimea, forma si culoarea fructelor, dar si textura si fermitatea pulpei, gustul, continutul
in substanta uscata, in zahar si aciditate, in vitamine (acid ascorbic), aminoacizi, etc.

87. Culoarea dominanta a pulpei la toamte este: rosie

88. Ereditatea simpla a formei fructelor de tomate se manifesta prin: forma rotunda este
dominanta asupra celei ovale sau piriforme

89. La tomate, fermitatea fructelor este corelata pozitiv cu: rezistenta buna la crapare

90. Specia Lycopersicon peruvianum a fost folosita ca genitor la tomate pentru: obtinerea unor
descendenti cu fructe bogate in vitamina C

91. In privinta epocii de maturare a fructelor la tomate, un obiectiv major il reprezinta obtinerea
de soiuri cu maturare: timpurie și extra-timpurie (la tomate de câmp).
92. Variabilitatea naturală care există în cultivarurile vechi de tomate se poate valorifica efficient
prin: aplicarea selecției individuale simple, numită și selecția liniei pure, în care se
manifestă o anumită heterogenitate fenotipică și genotipică.
93. Transferarea la soiurile speciei L. esculentum a unor caracteristici precum rezistenţa la
factori de stres şi conţinutul fructelor în substanţe utile de la speciile rustice sau sălbatice se
realizează prin: hibridare interspecifică.
94. Backcross-ul este o metodă de ameliorare utilizată la tomate pentru: introducerea în
genotipul unor soiuri valoroase a unor caracteristici care lipsesc, cum sunt rezistența la
boli, conținutul ridicat în anumite substanțe utile, rezistență la frig, secetă, soluri
sărăturate etc.
95. Heterozisul la tomate se obține prin: efectuarea unor hibridări ciclice și dialele, în care sunt
utilizate potențialele forme parentale.
96. La tomate, pentru inducerea mutaţiilor numeric-cromozomale (poliploidii): se folosește
colchicina, rezultând diferite forme teraploide.
97. La ceapa, în lucrările de selecţie cea mai dorita forma a bulbului este: rotund-globuloasă,
fără subțiere puternică la capete.
98. Culoarea alba a bulbilor de ceapa apare la genotipurile care au: cel puțin o alelă l (această
alelă fiind dominantă și inhibă formarea pigmenților).
99. Culoarea rosietica a bulbilor de ceapa apare atunci cand gena R: este homozigot dominantă
și se asociază cu gena L, tot homozigot dominantă.
100. La ceapa, pentru o maturare mai precoce sau mai tardiva decat cea a genitorilor, se aleg:
genitori din aceași clasă de maturare.
101. Hibrizii comerciali de ceapa se obtin prin: 1. Selecția individuală repetată (pedigree), 2.
Selecția pe familii Half-SIB (”Half-SIB Family Selection”)
102. In urma procesului de consangvinizare si a cresterii gradului de homozigotie, plantele de
ceapa: își pierd din vigoare dar manifestă uniformitate.
103. Ingineria genetica si biotehnologiile au inregistrat o mai mica evolutie in comparatie cu alte
specii datorita: limitării datorită insuficienței de markeri moleculari izoenzimatici și din
cauza slabei dezvoltări a sistemelor de transformare genetică.
104. Brassica oleracea var capitata cuprinde urmatoarele forme: 1. forma alba – varza albă de
căpățână și 2. forma rubra – varza roșie de căpățână.
105. Heritabilitatea marimii capatanii de varza are un nivel: scăzut, mărimea căpățânii fiind un
element de producție puternic influențat de condițiile de mediu.
106. Densitatea capatanilor de varza se coreleaza pozitiv cu:
greutatea
107. Sensibilitatea la crapare a capatanii de varza de coreleaza strans cu:
Timpurietatea,conditiile climatice
108. Cel mai important obiectiv in ameliorarea verzei este:
Uniformitatea maturarii capatanilor
109. Heterozisul la varza se folosesc in scopul obtinerii:
Hibrizilor comerciali ,prin incrucisarea unor linii consangvinizate
110. Modificarea culorii radacinilor de morcov au rezultat ca efect al:
mutageneză.
111. Lungimea, greutatea si diametrul radacinilor de morcovi utilizati pentru alimentatia
umana trebuie sa fie de regula:
Lungime 20-24 cm
Diametru 1,5-4,0 cm
Greutate 150-300 g
112. Lungimea, greutatea si diametrul radacinilor de morcovi furajeri pot fi de obicei:
Lungime 30-35 cm
Diametru 6-8-10 cm
Greutate 1kg sau mai mult
113. Culoarea radacinilor furnizeaza informatii asupra continutului morcovilor in:
caroten.
114. La trandafirii folositi in parcuri, esential pentru asigurarea unei productivitati ridicate
este:
Caracterul remontant
115. La frezia, calitative sunt considerate plantele care
Au tija lunga ,cu inflorescente bogate, care sa cuprinda 6-12 flori frumos inserate,indreptate
toate in sus si asezate pe o singura linie.
Florile trebuie sa fie mari, cu culori si nuante cat mai diverse, cu un parfum fin.
Se considera ca o floare de frezia este armonios proportionata atunci cand are lungimea cu
1-2 cm mai mult decat diametrul
116. La dalii, asigurarea unei productivitati ridicate este asigurata de:
Inflorirea esalonata, pe etaje.
117. Gladiolele trebuie sa obtina prin ameliorare tije capabile sa formeze un numar de
flori in inflorescenta de
15-20 de flori , din care cel putin 5-6 flori succesive sa infloreasca simultan.
118. O metoda simpla si eficace de ameliorare a plantelor horticole ornamentale este:
Selectia mutantelor spontane si induse.
119. Soiul Golden Elegance cu flori galben-aurii ….
Creat la S.C.D.P. Cluj-Napoca(1995), provine dintr-o mutatie spontana identificata la soiul
Ambassador cu flori rosii-portocalii.
120. Prin mutageneza indusa artificial, la noi in tara au fost obtinute soiuri Aniversare si
Start de …
Gura leului.