REZISTENȚA VIȚEI-DE-VIE LA

FACTORII DE STRES

Coordonator  Prof. Univ. Dr. Ing. EMILIA CIOCOIU

Student masterand   Crăciun Raluca Elena
 Cuprins
1.  Introducere
     1.1.  Prezentarea Viței-de-vie
     1.2.  Valoare alimentară
     1.3.  Suprafață și producție
    1.4.  Hibrizi

2.  Stadiul actual al cunoașterii Viței de Vie

     2.1. Soiuri
     2.2. Rezistența la îngheț
   
 1.1. Prezentarea culturii

• Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie

a genului Vitis, familia Vitaceae, originară din regiunea 
mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei.
• Este o liană care poate atinge o lungime de 35
m. Frunzele sunt alterne, palmat lobate. Fructule este o ba
că, boabele dezvoltndu-se într-un 
ciorchine cunoscut sub numele de strugure. Boabele,
la specia sălbatică au un diametru de circa 6
mm, iar când se coc au culoare purpurie închis spre negru;
la speciile cultivate,  de regulă, boabele sunt mult mai 
 mari, de până la 30 mm lungime  și pot avea diverse 
culori: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. 
• Specia sălbatică de regulă crește în păduri umede și pe ma
lurile apelor curgătoare.Strugurele sălbatic este deseori 
  clasificat ca V. vinifera, subsp. silvestris .
 1.2. Valoare alimentară

         De
mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietățile sale medicinale, cât  și pentru
cele nutriționale. Ajungând în America de Nord în jurul anului 1600, Vița-de-vie a fost
hibridată pentru a combate Phylloxera, cauzată de dăunător, ce afecta mai mult
soiul european, decât pe cel nord-american.
       Vindecătorii tradiționali europeni foloseau strugurii în scopul tratării bolilor de piele și de
ochi, frunzele  pentru oprirea sângerării. Boabele crude erau folosite pentru durerile de gât,
tratarea cancerului, holerei, variolei, amețelilor, infecțiilor de piele, bolilor de rinichi și ficat,
iar stafidele pentru tratarea tuberculozei.
      Strugurii și mustul au intre 130 și 250 de grame / litru zaharuri ușor asimilabile, săruri
minerale, acizi organici, substanțe pectice, substanțe protectoare vascular, enocianină- cu
efect tonic. De asemenea, boabele de struguri conțin numeroase vitamine (printer care
vitamina A, B1, B2, B6, PP, C) și săruri minerale care ajută la intensificarea circulației
sangvine.  
    
 1.3. Suprafață și producție
      
   Conform Institutului National de Statistică din Romania, suprafața cultivată cu viță
de vie ocupă cu aproximație 182.000 de hectare, astfel încât Romania ocupă locul 5 ca
suprafață viticolă în Europa și locul 6 la producția de struguri și vin.
         În tara noastră sunt înregistrate 39 de podgorii. Este o cultură întâlnită atât în
Moldova (de exemplu podgoria Odobești, podgoria Panciu, podgoria Iași, podgoria Huși),
cât și în Muntenia (de exemplu podgoria Dealu Mare), Dobrogea (de exemplu podgoria
Murfatlar), Oltenia (de exemplu podgoria Drăgășani) și Transilvania (de exemplu
podgoria Târnave).

          În România, producția înregistrată în anul 2021 este de  5,3 milioane hectolitri,

respectiv cel mai important avans estimat din UE in 2021, de 37%)
              2.1. Hibrizi
• Apariția hibrizilor producători direcți este legată de apariția
        
filoxerei pe continentul european. Pe la mijlocul secollului
al XIX –lea , a fost adusă din America de Nord de către
botaniștii  englezi care colectau exemplare de viță-de-vie 
americană. În  scurt timp ea a devastat viile britanice,
apărând pe continent in 1863 în sudul Franței, urmând să
fie aduse mari cantități de butași din America, folosiți ca 
portaltoi, precum Vitis rupestris , Vitis riparia ce prezintă
rezistență ridicată la atacul filoxerei.
• În România, primii hibrizi  au fost aduși în 1888-1889 
    Herbemont = Vitis aestivalis x Vitis cinerea 1970
    Jackquez = Vitis aestivalis x Vitis vinifera 1800
    Isabela = Vitis labrusca x Meslier petits 1816
    Clinton = Vitis riparia xx Vitis labrusca 1819
• Acești hibrizi au ca și caracteristici calitatea îndoielnică
a strugurilor și a vinului , producția mai scăzută cu 20%
decât media soiurilor nobile, pulpa mucilaginoasă a
strugurilor ce  determină un randament scăzut al
mustului, nepretarea vinurilor la învechirea
îndelungată.
• Cea mai eficientă metodă de a salva soiurile europene
prefiloxerice este altoirea  Vitis vinifera pe portaltoi
rezistent la filoxera, metodă practicată încă din
antichitate de către greci și romani.
• În prezent, soiurile de viță-de-vie se  împart în vițe
portaltoi și vițe roditoare (soiuri nobile, hibrizi direct
producători HDP și soiuri rezistente rezultate din
țncrucișări multiple ale HDP x Vitis vinifera care sunt
foarte propiate de soiurile nobile, având rezistența
preluată de la soiurile americane.
       Rezistenţa la acţiunea factorilor nefavorabili poate fi majorată prin
ameliorarea regimului nutritiv şi activizarea procesului fotosintetic. De gradul de
antrenare a macro şi microelementelor în metabolism este condiţionată
acumularea masei vegetative, maturizarea lăstarilor, rezistenţă la iernare, mărimea
recoltei şi calitatea producţiei obţinute. 
           Mecanismele acţiunii microelementelor în formarea şi realizarea
potenţialului de rezistenţă a plantelor sunt multiple şi insuficient studiat
În condiţii de câmp (r. Criuleni), unde au fost efectuate 3 tratări foliare a plantelor,
a fost confirmat efectul pozitiv al preparatului Microcom-V asupra activităţii
fotosintetice a plantelor de viţă de vie ale soiului Aligote. Conţinutul pigmenţilor
fotosintetici a crescut cu 9,5 – 13,2% faţă de Martor, ce favorizează sporirea
productivităţii şi rezistenţei plantelor. Aceeaşi tendinţă a fost menţionata în
experienţă cu butaşii viticoli în Complexul de vegetaţie cu soiul Alb
•      Evaluarea soiurilor din punct de vedere
al rezistenţei acestora faţă de Botryotinia fuckeliana
prin examinarea boabelor înainte de
recoltare şi acordarea unor note în funcţie de gradul de
atac existent. În urma derulării experienţei s-a realizat
o actualizare privind comportarea unor
soiuri şi hibrizi de Vitis vinifera L. la atacul
ciupercii Botryotinia fuckeliana, în perspectiva
încălzirii globale. Dintre soiurile sau hibrizii pentru
struguri de masă, cele mai bune rezultate le-au
prezentat: Coarnă albă, Afuz ali şi Coarnă neagră
soiuri care au înregistrat un grad de atac mai mic de
5%. Dintre soiurile sau hibrizii de struguri pentru vin
sau evidenţiat următoarele: Cabernet Sauvignon,
Merlot, Blauerzweigelt şi Andre, care au înregistrat un
grad de atac redus, sub 5%.
 Rezistența la îngheț

•  Lora - Boabele sunt de culoare alb-lactic. Soiul este productiv și rezistent la îngheț (-23 C), mană,
putregaiul cenușiu. Soiul începe să fructifice dup 2-3 ani de la plantare. 
• Moldova este un soi de struguri de masă cu o perioadă târzie de coacere (sfârșitul lui
septembrie). Boabele sunt de culoare violet-închis, acoperite cu un
strat pronunțat de pruin (ceară). Rezistența la ger este mijlocie: -22 C. În prezent este cel
mai răspândit soi de masă cu perioadă târzie de coacere. 
• Muscat de Hamburg Este un soi foarte apreciat datorită calităților sale gustative. Se coace la
începutul lunii septembrie, iar boabele sunt de culoare neagră, acoperite cu un strat de pruin (cear).
Se poate folosi în grădinile de lng cas din toate regiunile rii.
• Niagara Maturitatea de consum a strugurilor este aproximativ jumtatea lunii septembrie. Bobul
este de culoare de la verde deschis până la galben-verzui. Are o rezistență înaltă la ger ( -28C).
     În zona Banatului este întâlnit soiul Arcadia. Boabele sunt de culoare albă. Este un soi relativ
rezistent la mană și putregai. Suportă geruri de până la -21 C. Soiul Arcadia se încadrează între cele
mai valoroase 10 soiuri de struguri pentru masă. 
     Chasselas dore se coace în a doua jumtate a lunii august. Boabele sunt de culoare galben aurie.
Există și un soi cu boabe roz (Chasselas roze). Se poate cultiva în grădina de lângă casă în toate
regiunile țării.
      Codreanca este un soi nou de viță de vie cu termenul de coacere foarte timpuriu. Rezistența la
îngheț este de -22 C. Prezintă o rezistență sporită la mana viței de vie, făinare, antracnoză și
putregaiul cenuiu. 
     Concord este un soi este cultivat în diferite zone climaterice pe diferite tipuri de soluri, pe care
prezintă rezultate bune. Strugurii se coc la sfârșitul lunii septembrie. Bobul este de culoare albastru
închis, acoperit cu un strat intens de pruin (ceară). Se recunoaște ușor după aroma specifică de
căpșuni" (foxat). Are o rezistență la ger, de până la -30C.
 Bibliografie
1.  Prof. univ. dr. STELICA CRISTEA, Fitopatologie Vol. I, II
2.  E. Docea si V. Severin 1964
3.  http://www.scritub.com/
4.  C.A.J. VRANCEA C.A.L. JARIȘTEA LUCRĂRI DE ÎNTREȚINERE APLICATE   ÎN VITICULTURĂ ÎN
PERIOADA DE VEGETAȚIE
5.  www.wikipedia.org
6.  I. Bobesi col., 1973
7.  C. Rafaila si col., 1968
8.  K. Mller (1913, 1934)Tr. Savulescu
VĂ MULȚUMESC!