CURS V

TEHNOLOGII HORTICOLE –
VITICULTURĂ
Agricultură III
2022-2023

Conf.univ.dr. Matei Petruța

 Sistematica genului Vitis

Ordinul: Rhamnales (corola verde)

Familia: Vitaceae cuprinde 12 (14) genuri şi 800 de specii

Genul: Vitis cuprinde 2 subgenuri: - Muscadina cu 3 specii:

- Vitis rotundifolia

- Vitis munsoniana

- Vitis popenoei

- Vitis (Euvitis)

Parthenocissus (parthenos – fecioara; kissos- iedera)

Ampelopsis

Cissus
Parthenocissus quinquefolia
Parthenocissus tricuspidata
Vitis rotundifolia
 Caracteristici de diferenţiere a subgenurilor Muscadinia şi Euvitis
Muscadinia Euvitis
Caracteristici
Scoarţa -Aderentă, nu se desface în fâşii -Se desface în fâşii longitudinale
(absenţa ritidomului) (ritidom)
Lenticele pe lăstari -Prezente -Absente
Măduva -Albă, neîntreruptă la noduri, -Cafenie, întreruptă la noduri
fără diafragmă prin diafragmă
Cârcei -Simpli, neramificaţi -Ramificaţi
Seminţe -Ovoidal alungite, cu rostrul -Piriforme cu rostrul bazal
bazal foarte scurt evident
Numărul de 2 n = 40 2 n = 38
cromozomi
Greutatea specifică >1 <1
a lemnului
Număr de specii 3 56* (70**)
identificate
* - după Galet P.,1988
** - după Fregoni M.,2005
 Gruparea speciilor subgenului Vitis

Se face în funcţie de:

- adaptarea la diferite condiţii climatice;
- zona geografică de răspândire.

1. Specii americane adaptate la climatul temperat;

2. Specii americane adaptate la climatul călduros, tropical sau ecuatorial;
3. Specii euro-asiatice adaptate la climatul temperat;
4. Specii asiatice orientale.
 1. Specii americane adaptate la climatul temperat
-seria orientală:
- V. labrusca
- V. aestivalis
- V. lincecumii
- V. bicolor
-seria centrală:
-V. riparia
-V. berlandieri
-V. rupestris
-V. cordifolia
-V. monticola
-V. solonis
-V. champini
-V. cinerea
-V. candicans
-seria occidentală:
-V. californica
-V. arizonica
-V. girdiana
Vitis labrusca
Vitis riparia
Vitis berlandieri
Vitis rupestris
2. Specii americane adaptate la climatul călduros, tropical sau ecuatorial
-seria Florida:
-V. coriacea
-V. gigas
-V. simpsonii
-specii din zone tropicale:
-V. caribaea
-V. bourgoeana

3. Specii euro-asiatice adaptate la climatul temperat:

-V. silvestris
-V. vinifera
Vitis silvestris
 Principalele caracteristici ale speciilor V. silvestris şi V. vinifera

Caracteristici V. silvestris V. vinifera

-Vigoarea mare medie-redusă

-Mărimea strugurilor mici mari
-Scuturarea florilor accentuată redusă
-Aciditatea strugurilor ridicată redusă
-Seminţe mici-alungite cu rostrul scurt piriforme, lung rostrate
-Perioada de vegetaţie scurtă lungă
-Adaptarea la lungimea zilei plantă de zi lungă plantă de zi medie-scurtă
-Rezistenţa la ger ridicată medie
-Rezistenţa la boli ridicată redusă
Negrul A.M. (1946) clasifică soiurile de viţă euro-asiatice după principiul ecologo-
geografic (care indică originea), în 3 grupe (proles-uri):

a) Proles pontica cuprinde soiuri de masă şi vin originare din Gruzia, Asia Mică,
Grecia, Bulgaria, România: Saperavi, Rcaţiteli, Ceauş, Corinth, Furmint, Plăvaie
etc.
b) Proles occidentalis grupează soiurile din Europa occidentală (Franţa,
Germania, Spania, Portugalia, Italia), cu struguri de dimensiuni mijlocii-mici,
boabe rotunde, mici-mijlocii, cu miez zemos, apte pentru producerea vinurilor
de calitate: Pinot noir, Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Riesling de Rin etc.
c) Proles orientalis cuprinde soiuri originare din Armenia, Azerbaidjan, Iran,
Afganistan, în principal pentru struguri de masă, stafide, mai rar pentru vin, cu
struguri de dimensiuni mari, lacşi, cu boabe mijlocii sau mari, rotunde sau
alungite, cu pulpa crocantă. Cuprinde două subgrupe (subproles-uri):
antasiatica (Afuz Ali, Ohanez, Cinsaut, Muscat de Alexandria) şi caspica
(Sultanina, Muscat alb, etc).
4. Specii asiatice orientale:
-specii rezistente la ger:
-V. amurensis
-V. coignetiae
-V. thunbergii
-specii sensibile la ger:
-cu spini:
-V. armata
-V. davidii
-V. romaneti
-alte specii:
-V. lanata
-V. flexuosa
Vitis amurensis
Grupe de soiuri cultivate în prezent în viticultură:
a)-soiuri „nobile” sau soiuri europene:
-produc struguri şi vinuri de calitate
-provin din specia Vitis vinifera
-până la apariţia filoxerei se cultivau pe rădăcini proprii,
înmulţirea lor făcându-se prin butăsire
-după distrugerea viilor de către filoxeră s-a trecut la
înmulţirea lor prin altoire pe viţe portaltoi
b)-soiuri de hibrizi direct producători
-dau struguri şi vinuri mai puţin plăcute
-sunt rezistente la boli, la filoxeră
-se pot înmulţi prin butaşi nealtoiţi
-au rezultat în urma încrucişării dintre diferite specii
americane şi soiuri „nobile”
c)-soiuri de portaltoi:
-nu produc struguri
-se folosesc pentru altoirea soiurilor „nobile”
Ex.: -Berlandieri x Riparia Kober 5 BB
-Riparia Gloire

Obiectivele ameliorării:
-îmbunătăţirea calităţii
-obţinerea de producţii sporite
-rezistenţa la ger, la boli criptogamice, la dăunători
Resurse genetice folosite pentru obţinerea toleranţei şi rezistenţei viţei-de-vie
la boli şi dăunători (după Alleweldt G.,1990)
Agentul patogen Specii şi soiuri

Plasmopara viticola V. amurensis, V. cordifolia, V. cinerea, V. labrusca, V.

Uncinula necator
Botrytis cinerea
Agrobacterium vitis (cancer bacterian)
Phyloxera vastatrix
Eriophyes vitis (acarianul v.v.)
Meloidogyne sp. (nematozi)
Xiphinema sp. (nematozi)
lincecumii, V. riparia, V. romaneti, V. rotundifolia, V.
rupestris, soiuri noi interspecifice
V. aestivalis, V. amurensis, V. berlandieri, V. cinerea, V.
labrusca, V. riparia, V. rotundifolia
V. rupestris, V. vinifera, soiuri noi interspecifice
V. aestivalis, V. armata, V. berlandieri, V. riparia, V.
rotundifolia, V. rupestris, V. vinifera,
soiuri noi interspecifice
V. amurensis, V. labrusca
V. rotundifolia, V. berlandieri, V. champini, V. cordifolia,
V. monticola, V. riparia, V. rupestris
V. berlandieri, V. cinerea, V. candicans, V. cordifolia
V. candicans, V. champini, V. longii, V. rotundifolia, Dog
Ridge, Harmony, Ramsey
V. rotundifolia
 Ecosistemul viticol -
concept de baza al viticulturii ecologice
Unitate functionala a biosferei, creata si controlata de om, in
vederea obtinerii unor productii ridicate de struguri, de calitate superioara
si in conditii economice si sociale tot mai avantajoase (M. Oslobeanu si
colab., 1980)
• Scazuta Mare
• ← │
• │Stabilitate redusa Stabilitate mare
• │Statica Dinamica
• │Omogena Heterogena
• │Folosita unilateral Folosita mai diversificat
• │¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
• │Culturi hidroponice
• │ Culturi in sere
• │ Livezi
• │ Plantatii viticole
• │ Plantatii de arbusti
• │ Culturi furajere multianuale
• │ Pasuni
• │ Cereale
• │ Culturi de plante tehnice
• │ Culturi furajere anuale
• │ Legume
• │ Plantatii forestiere artificiale
• │ Ecosisteme naturale
• │
• ↓

Nivelul diversitatii in diferite sectoare agricole si silvice; gradul de stabilitate, dinamism, omogenitate si folosire
(dupa T. Baicu, 1994)
 Biodiversitatea agroecosistemului plantatiilor viticole

• Biocenoza viticola este o biocenoza semiartificiala constituita din plantatia viticola

si toate organismele ei (microorganismele solului, agentii fitopatogeni,
daunatorii,etc) prezente in biotop (factorii de mediu) care traiesc in corelatii trofice.
• Producator primar:
– altoi/portaltoi
– buruieni monocotiledonate si dicotiledonate, perene sau anuale (lucrari de
combatere)
• Producatori secundari:
– Specii cu potential daunator
– Specii migratoare
• Consumatori de ordinul I :
– agentii fitopatogeni
– daunatori animali
• Cosumatori de ordinul II:
-Pe boabele de struguri 67 tulpini de levuri:
• 45 tulpini specii sporogene: 3 genuri (Saccharomices , Saccharomycodes,
Hansenula)
• 22 specii asporogene: 2 genuri (Candida, Rhodotorula)
Cosumatori de ordinul II: levuri
 Consumatori de ordinul II
• Microorganismele si rolul lor in vinificatie
Relatia dintre microorganisme si mediul lor de viata
1.Modul de viata al microorganismelor
-au nevoie de energie si substante specifice pentru
biosinteza compusilor celulari;
-nutritia microorganismelor vinicole se desfasoara in
baza a 2 procese biochimice: catabolism si anabolism
-transportul nutrientilor in interiorul celulei are loc prin
difuzie la drojdii si prin “gradient protonic” la bacterii;
-enzimele (catalizatori organici): apoenzima si
coenzima.
 Mediul de viata = sistem ecologic alcatuit din
mustuiala, must si vin + microorganisme

Biotop
(mustuiala, must sau vin +factorii abiotici
(tºC, cond. aerobe, anaerobe))
Dirijarea temperaturii
Deburbarea mustului (limpezire)
Interventii Fermenti selectionati
Conditii de viata, Transformari tehnologice Dioxid de sulf
hrana biochimice
Enzime exogene

Biocenoza mustului (vinului)

Microorganisme (diferite specii) (spori
rezistenti la intemperii pe utilaje,
echipamente si recipienti)

Interactiunile dintre cele trei subsisteme in procesele

biochimice generate de catre microorganismele din must
 Gradul de contaminare al strugurilor si mustului obtinut prin tehnici
traditionale de determinare a microorganismelor (dupa Delteil 1988)

Tipuri de microorganisme Pe struguri (nr. celule/g) In must (nr. celule/ml)

Fungi 10-105 10-105

Levuri oxidative 10-105 10-105

Levuri apiculate (forma de 10-102 10-106

lamaie)
Levuri fermentative <1 10-105

Bacterii acetice <1 10-106

Bacterii lactice <1 10-105

1g drojdii in 24 ore poate transforma in alcool 800g glucide

2g bacterii acetice in 24 ore pot transforma 2 litrii de alcool in
acid acetic
 Relatii intre indivizii diferitelor populatii de
microorganisme
• Neutralism (mod de nutritie diferit)
• Comensalism (“cum mensa”)
• Mutualism (simbioza)
• Sinergism (impreuna creaza efect pozitiv)
• Antagonism :
– in special intre fungi si drojdii;
– fungii se inmultesc mai incet decat bacteriile si drojdiile
fermentative (Rhodotorula produce subst. cu efect
antibiotic asupra lui Aspergillus niger);
– Fenomenul “Killer” – intre drojdii ( formeaza compusi de
natura proteica toxici), 2-3% dintre drojdiile din must;
– izoantagonism – antagonism intre indivizii aceleiasi tulpini;
• Clasificarea microorganismelor dupa utilitate:
– Permanet utile:
• cele ale fermentatiei alcoolice, genul Saccharomyces din
microflora spontana
• drojdii de “cultura”
– Conditionat utile:
• putere alcooligena redusa, genul Klöeckera si Torulopsis,
declanseaza fermentatia;
• Drojdii din genul Schizosaccharomyces si bacterii din genul
Lactobacillus care degradeaza acidul malic in acid lactic.
– Daunatoare: produc alterari ale vinului (boli):
• Drojdii care produc degradarea:
– zaharului rezidual : Saccharomyces ludwigi
– acizii din vin: Saccharomyces pombe
– alcoolul etilic: Candida (Mycoderma), Pichia, Hansenula (“floarea
vinului”)
– alte alterari: Brettanomyces (degradarea gilcerolului – “iz de
soarece”)
• Bacterii care produc alterari:
– otetirea vinului:
» Acetobacter (A. xilinum, A. pesterianus – “voal”)
» Gluconobacter (degradeaza glucidele si alcoolul etilic pana la acid
acetic)
– borsirea vinului:
» Lactobacillus linderi, L. plantarum (degradeaza glucidele in acid
lactic)
– manitarea vinului:
» Bacterium manitopeum, B. intermedium, B. gayoni (degradeaza
glucidele in manitol)
– Amareala vinului:
» Bacterium amaracrylis (degradeaza glicerolul in acroleina)
– Balosirea vinului:
» Bacterium viscosus vini (metabolizeaza poliglucidele)
– Fermentatie tartro-propionica (“pousse” sau “tourne”):
» Bacterium saprogenes vini, B. tartarophtorum
» Leuconostoc gracile
-degradarea acidului tartric cu formare de acid lactic, acetic si propionic
+ CO2).
 Schema functionarii ecosistemului viticol (M.Oslobeanu, 1980)

Energia solara cu factorii de

biotop

B2 -Factori pedologici

B1 -Factori orografici
B1 - Factori climatici
Factorii social-economici Factorii tehnici

Soiuri ameliorate –T1

E1 -Conceptia stiintifica
Lucrari mecanizate –T2
E2 –Baza energetica
E3 - Combustibili Plantatia viticola Chimizare –T3
Irigare–T4
E4 –Materiale de productie
Org. si sistem. teritoriului–T5

Productia cantitativa si
calitativa

Omul
(control eficient in
ecosistem)
 Inconveniente ale monoculturii:

• -eroziunea solului pe terenurile in panta;

• -reducerea continutului solului in materie organica;
• -degradarea insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului, isusiri
ce stau la baza fertilitatii acestora;
• -dificultati de crestere a plantelor la inlocuirea plantatiilor vechi;
• -impactul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor asupra mediului
inconjurator, in principal prin spalarea nitratilor in profunzume, in
perioada de toamna-iarna si prin acumularea reziduurilor de pesticide pe
struguri si in sol;
• -dificultatea deplasarii masinilor in perioadele ploioase, cu aparitia
fenomenelor de compactare a solului (si formarea hardpanului);
• -excesul de vigoare si productie, cu consecinta reducerii calitatii;
• -fiziopatii induse de dezechilibrele de nutritie si o mai mare
sensibilizare fata de agentii patogeni
 MECANISME DE AUTOREGLARE LA VITA DE VIE

1. Procentul variabil al ochilor porniti in vegetatie, fata de totalul ochilor

rezervati la taierea in uscat;
2. Procentul diferit al lastarilor fertili din totalul lastarilor de pe butuc;
3. Nr. diferit de primordii de inflorescente formate in mugure;
4. Procentul variabil al florilor legate, fata de totalul florilor deschise;
5. Cresterea mai mult sau mai putin viguroasa a lastarilor;
6. Cresterea si maturarea diferentiata a boabelor;
7. Maturarea lemunui in proportii diferite.

Tehnicile alternative de cultura a vitei-de-vie si indeosebi folosirea metodelor

ecologice de cultura contribuie la eliminarea inconvenientelor monoculturii
indelungate, ele tind sa stabileasca un echilibru la nivelul componentelor.

“Calitatea vinului se obtine in vie”

 Modul in care , solul, climatul si practicile culturale pot afecta calitatea vinului prin efectele asupra frunzisului
(R.E.Smart si colab., 1985)

SOLUL
CLIMAT DECIZII CULTURALE
Adancime
Radiatie Desimea vitelor
Textura
Temperatura Soiul altoi si portaltoi
Aprovizionare cu apa si
Uniditate Fertilizarea
subst. minerale
Viteza vantului Irigare
Precipitatii Combaterea boli, daunatorilor
Evaporare Incarcatura
Intretinerea solului

STIMULAREA VIGORII

Caracteristicile frunzisului Sistem de conducere

Lastari pe butuc Aranjarea rationala a lastarilor si a
Nr. frunze principale si laterale pe butuc strugurilor
Suprafata frunzelor principale si laterale

Microclimatul peretelui de frunze

Gradul de expunere al frunzisului
Gradul de expunere al strugurelui

Fiziologia vitei
Efect direct
Compozitia strugurelui
Efect indirect Practici oenolgice
Calitatea vinului
 MASURI DE REDRESARE AL SECTORULUI VITIVINICOL

1. Imbunatatirea calitatii produselor (actual 9-12% DOC, 12-15% IG, iar

restul de 70-75% VM)
2. Promovarea divesitatii calitative a produselor vitivinicole
3. Relansarea culturii soiurilor de masa
4. Reducerea cheltuielilor de productie
5. Maximizarea eficientei interventiilor antropice
6. Restructurarea plantatiilor cu HPD si a celor destinate obtinerii
vinurilor de masa, precum si reconversia acestora prin promovarea
soiurilor romanesti valoroase si celor cerute de piata
7. Dezvoltarea sistemului cooperatist
8. Agresivitatea comerciala mai puternica a firmelor
9. Campanii de promovare si informare, integrate intr-o comunicare
bazata pe beneficiile aduse sanatatii prin consumul moderat si regulat
de vin
10. Transmiterea catre piata a unei imagini corespunzatoare traditiei si
culturii noastre, a istoriei si geografiei Ramaniei.