METODE DE ÎNMULȚIRE A MATERIALULUI BIOLOGIC LA

SPECIILE ORNAMENTALE

ÎNMULȚIREA GENERATIVĂ

Este metoda de înmulţirea sexuată ce se bazează pe utilizarea

seminţelor ca material biologic și are o largă utilizare pentru înmulțirea
speciilor din grupa anualelor, bienalelor și uneori a perenelor, care
fructifică şi produc seminţe viabile.
Metoda generativă de înmulțire a plantelor ornamentale prezintă
atât avantaje cât şi dezavantaje.
Avantaje: - este o metodă rapidă şi relativ simplă;
- asigură posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri
noi;
- de la o singură plantă se obţine un număr mare de seminţe;
- seminţele ocupă un spaţiu mic, pot fi uşor depozitate şi se
păstrează o perioadă mult mai îndelungată, chiar şi peste 10-
20 ani;
- limitează transmiterea bolilor criptogamice şi a virozelor.
Dezavantaje: - nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor
plantei-mamă;
- menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării
caracterelor iniţiale;
- plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât
cele obţinute prin metode vegetative;

- seminţele mici şi foarte mici, tipice multor specii floricole,

îngreunează condiţionarea, sortarea şi chiar
recunoaşterea lor.
1
Categorii de material biologic utilizat la înmulțirea generativă a
plantelor ornamentale

Materialul biologic utilizat la înmulțirea generativă este reprezentat

de nu numai de seminţe propriu-zise ci şi de unele fructe indehiscente
monosperme, care în practică sunt confundate uşor cu seminţele.
Pentru înmulțirea generativă, recunoaşterea seminţelor se face
după aspectul lor morfologic care se referă la mărime, formă, culoarea,
luciu, prezenţa ornamentelor sau a altor formaţiuni care însoţesc
seminţele, gustul, mirosul etc.
Pentru caracterizarea corectă a seminţelor utilizate la înmulțirea
generativă, se au în vedere însuşirile pe care le prezintă seminţele
mature, sănătoase, întregi, proaspete, sau păstrate în condiţii optime,
tipice speciei respective.
Mărimea seminţelor este caracter de specie, determinat nu
numai de dimensiuni, ci şi de numărul de seminţe dintr-un gram. Astfel,
seminţele speciilor floricole se împart în:
▪ mici şi foarte mici (L ≤ 1,5 mm; 2500-40000 seminţe/g);
▪ mijlocii (L = 1,5 ÷ 3,0 mm; 300-1500 seminţe/g);
▪ mari şi foarte mari (L > 3-3,5 mm; până la 300 seminţe/g).
Forma seminţelor:
-se poate încadra în forme geometrice:
➢ sferică la Impatiens balsamina etc.
➢ discoidală la Althaea rosea etc.
➢ paralelipipedică la Helichrysum bracteatum etc.
- poate fi asociată cu obiecte:
✓ seceră la Calendula officinalis,
✓ scoică la Gypsophilla,

2
 ✓ grenadă la Mirabilis jalapa,
✓ lentilă la Celosia,
✓ cochilie de melc la Portulaca.
Culoarea seminţelor variază de la nuanţe deschise la cafeniu şi
cenuşiu până la cărămiziu-închis şi negru, unele seminţe sunt unicolore,
altele pestriţe. În identificarea corectă a semințelor se folosește nu numai
mărimea, forma și culoarea semințelor ci și alte caractere care ajută la
identificare: prezenţa sau absenţa luciului, prezenţa ornamentului şi
desenelor pe tegument, prezenţa papusului de diferite mărimi şi forme
etc.

Metode de semănat

Metodele de semănat sunt stabilite în funcţie de particularităţile

seminţelor şi locul unde se seamănă, acestea pot fi executate manual şi
foarte rar mecanizat.
Semănatul manual este efectuat în diferite moduri:
• prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici, la
lădiţe, în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens, Lobelia
erinus, Portulaca grandiflora, Antirrhinum majus etc.) şi în câmp atunci,
când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis, Viola hybrida,
Antirrhinum majus).
• în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii, prin distribuirea
lor în şănţuleţe paralele şi echidistante, pentru semănăturile din spaţiile
protejate şi din câmp (Zinnia elegans, Impatiens balsamina, etc.);
• în cuiburi, metodă întâlnită la seminţele mari şi foarte mari, la
care răsadurile nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp, la loc
definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează

3
producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus, Ipomaea sp.,
Lathyrus odoratus).
Semănatul mecanizat se face doar în câmp, la culturile cu
suprafeţe mari, înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror
seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob.

Locul şi epoca de semănat

Locul şi epoca de semănat se stabilesc în funcţie de

particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor, de tehnologia folosită
la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau
valorificarea plantelor obţinute.
Locul de semănat poate fi în câmp sau în spaţii protejate.
a. semănatul în câmp se face:
o direct la loc definitiv:
- la plantele care nu suportă transplantarea (Consolida,
Eschscholtzia, Papaver etc.);
- la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Mathiola
bicormis, Lathyrus odoratus);
- la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis,
Tagetes ssp., Alyssum maritimum).
o pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri):
- la specii bienale (Viola x hybrida, Bellis perenis etc.);
- la specii perene care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara
(Physostegia virginiana, Rudbeckia ssp.).
b. semănatul în spaţii protejate (sere, solarii, răsadniţe) este folosit la
următoarele specii:
- la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia
semperflorens, Lobelia erinus, Salvia splendens);

4
 - la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida, Verbena
hybrida, Celosia, Zinnia elegans).
Epocile de semănat sunt corelate cu locul de semănat cu
speciile sau grupurile de specii de plante ornamentale.

Tabelul 1
Epoci de semănat pentru plantele ornamentale

Locul de
Epoca Perioada Exemple (grupe de plante, specii)
semănat
Iarnă XII-I sere Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”, Begonia
semperflorens, Salvia splendens
II sere Plante anuale: Lobelia erinus, Ageratum mexicanum, Matthiola
incana, Petunia hybrida, Cobaea scandens, Statice sinuata
III sere, Plante anuale: Alyssum maritimum, Celosia sp., Phlox drumondii,
răsadniţe Callistephus chinensis, Nicotiana alata, Verbena hybrida, Zinnia
Timpurie

încălzite elegans, Acroclinium roseum, Gomphrena globosa, Ammobium

alatum, Calendula officinalis, Gazania splendens, Tagetes sp.;
Plante perene: Cineraria maritima, Phlox paniculata, Rudbeckia sp.,
Physostegia virginiana, Statice sp.
Primăvară

câmp Plante anuale: Eschscholtzia californica, Nigella damascena,

(direct) Consolida ajacis, Alyssum maritimum
IV-V răsadniţe Plante perene: Campanula carpatica, Chrysanthemum
reci leucanthemum
câmp Plante anuale: Calendula officinalis, Impatiens balsamina, Lathyrus
târzie

(direct) odoratus, Tagetes sp., Dahlia variabilis, Tropaeolum majus, Cosmos

sp., Centaurea sp., Mirabilis jalapa
Planta perene: Lupinus pollyphyllus, Papaver orientale, Phlox
paniculata
Vară sf. V-VI răsadniţe, Plante bienale: Campanula medium, Dianthus barbatus;
straturi în Plante perene: Delphinium hybridum, Papaver orientale, Rudbeckia
câmp sp.
VI-VII răsadniţe, Plante bienale: Bellis perennis, Myosotis alpestris, Althaea rosea,
straturi în Lunaria biennis, Viola hybrida
câmp
Toamnă IX-X câmp Plante anuale: Calendula officinalis, Nigella damascena, Alyssum
(direct) maritimum, Eschscholtzia californica
Plante perene: Delphinium hybridum, Papaver orientale

5
 Adâncimea de semănat este stabilită în corelaţie directă cu
mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. Ca regulă generală, se
consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul
seminţelor. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină
(Begonia) se seamănă la suprafaţă.