ORDINUL CUCURBITALES

Familia Cucurbitaceae
Elaborat de studentul grupei : EC11Z Vatavu Ion
Verificat și controlat de : Macrii L.
Familia Cucurbitaceae
Cuprinde cca. 640 de specii, răspândite din
regiunile temperate până în cele tropicale. Sunt
plante erbacee, cu tulpina fistuloasă (goală),
târâtoare sau agătătoare prin cârcei, care au
origine caulinară (se formează din tulpină).

Reprezentantii acestei familii sunt :

- Cucurbita pepo L. - Bostan, Dovleac

 Cucurbita maxima Duchesne - Dovleac turcesc
 Cucumis sativus L. – Castravete
 Cucumis melo L. - Pepene galben
 Frunzele sunt alterne, întregi sau divizate, cu nervatiune palmată sau penată.
Florile sunt unisexuat-monoice, rar dioice, actinomorfe, pe tipul 5, solitare sau
grupate în cime laxe, axilare
 Floarea - Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), corola
este gamopetală, campanulată (în formă de clopotel). Androceul
este triadelf (reunit în 3 mǎnunchiuri). Staminele au anterele
încovoiate în forma literei S. Gineceul este tricarpelar,
gamocarpelar, inferior, cu 3 stigmate bilobate.
 Cucurbita pepo L. - Bostan, Dovleac
Este o plantă anuală cu tulpina acoperită de peri rigizi, agătătoare prin cârcei
ramificati. Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii ascutiti, acoperite de peri rigizi .
Cucurbita pepo este o plantă agățătoare a cărei rug poate ajunge la o lungime de 10
metri cu tulpina striată și noduroasă cu frunze mari lobate, pufoase și cordate. Florile
sunt unisexuale de culoare galbenă iar caliciul este unit cu corola. Fructele sunt
lunguiețe și variază mult în funcție de varietate. Coaja dovleceilor poate prezenta mai
multe culori dar de obicei are tonuri de la alb-verzui la verde închis. Curcubita pepo
hibridizează ușor cu alte cucurbitacee.
Dovlecelul este bogat în apă, cca 93%, 
potasiu, vitamina C și β-caroten.
Se cultivă pentru fructele folosite în
furajarea animalelor, alimentatia
omului, dar şi ca plantǎ oleaginoasǎ,
semintele contin ulei, fiind comestibile.
Originară din America Centrală.
Cucurbita maxima Duchesne - Dovleac turcesc
Dovleacul sau bostanul sau cucurbăta(Cucurbita maxima) este o plantă erbacee anuală cultivată
pentru fructul, florile și semințele sale.
Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare. Are frunzecordiforme
(în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă o
abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. Florile sunt galbene și cărnoase. Fructul prezintă o mare
variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa
fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce.

Dovleacul conține în interior numeroase semințe ovale,

convexe și netede, de 2–3 cm lungime, care la rândul lor
conține un miez alb și comestibil. Mărimea dovleacului
variază între 25–40 cm diametru, deși există și cazuri
excepționale.
Există varietăți de vară având fructul de culoare deschisă și
semințe mai moi (varietate care se conservă puțin timp) și
varietăți de iarnă care sunt mai seci și mai dulci, folosite în
produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lungă).
Cucumis sativus L. - Castravete

Plantă anuală cu tulpina agăŃătoare prin intermediul cârceilor simpli

(neramificaŃi). Frunzele sunt palmat-lobate, cu lobii acuminaŃi (brusc
îngustaŃi, filiform). Florile sunt galbene, cele bărbăteşti apar înaintea
celor femeieşti.. Melonidele sunt cilindrice, netede sau rugoase. Se
cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă sau conservate.
Planta de castravete este o viță târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care
crește agățându-se pe spaliere sau alte structuri de susținere cu
ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care acoperă fructul. Acesta
este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, și poate crește până la
60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei crește de cam de 10 cm
lungime. Castraveții pot fi mâncați în stare crudă sau murați (murături).
Planta se dezvoltă dintr-o sămânță închisă. Din punct de vedere
științific, rezultatul polenizării plantei de castravete este un fruct.
Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor și a dovlecelului,
de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea
acestuia în bucătărie.
 Cucumis melo L. - Pepene galben
Plantă anuală, cu frunze palmat-lobate până la fidate, cu lobii rotunjiti. Florile sunt
galbene. Melonidele sunt sferice, turtite sau alungite, netede, costate sau reticulate,
cu Tesutul placentar de culoare galbenă sau verzuie, aromat. Fiind o specie termofilă,
se cultivă în sudul tării pentru fructe. Este originar din Asia şi Africa tropical ǎ. Genul
Citrullus se caracterizează prin frunze penat-sectate şi cârcei ramificati.
Pepenele galben (Cucumis melo) sau zămos(Moldova) este o plantă erbacee
 unisexuat monoică(cu flori de sex diferit pe aceeași plantă), cu tulpina târâtoare. Se
cultivă pentru fructul sau, care se coace vara, conține multă apă și este de gust dulce.
Forma fructului variază între sferică și elipsoidală. În așa-zișii pepeni banană există
ondulații care îi fac să pară un dovleac. Mărimea lor depinde în funcție de varietate și
condițiile de cultivare. Din această cauză există pepeni galbeni de 400 g și alții mari,
care pot cântări 20 kg sau chiar mai mult. Varietățile cele mai folosite, au greutăți
între o 0,5 kg și 5 kg.
Culoarea epidermei și pulpei este variabilă în funcție de grupul din care face parte.
Epiderma poate fi albă, aspră sau reticulată (prezintă un aspect de rețea). Pulpa
fructului este aromată, suavă și de diferite culori: galben, verde, roz sau culori
intermediare. În centru există o cavitate care conține multe semințe acoperite de o
substanță lipicioasă.
ORDINUL CAMPANULALES
Familia Campanulaceae
Familia Campanulaceae
Cuprinde plante erbacee, cu canale laticifere (secretă suc lăptos).

- Frunzele sunt alterne, simple, fără stipele.

- Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul
gamosepal persistent, corolă gamopetală: campanulată, infundibuliformă
sau tubuloasă.
- Fructul este capsulă.

Campanula medium L. - Clopotei de grădină Plantă bienală, înaltă până

la 80 cm, cu frunze lanceolate.
Florile sunt albastre, roze sau albe, grupate în racem dens. Corola este
campanulattubuloasă. Înfloreşte în VI-VIII. Capsula se deschide prin 5 pori
bazali. Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Este de origine mediteraneană.
Platycodon grandiflorum (Jacq.) A.DC. Plantă perenă, înaltă de 30-50 cm.
Frunzele sunt sesile, lanceolate, cu marginea adânc serată. Florile sunt
mari (5 cm), solitare, albastre sau albe, infundibuliforme, situate
terminal. Înfloreşte în VII-VIII. Capsula se deschide prin valve. Se cultivă
în parcuri şi grădini în scop ornamental. Originară din Asia de Est
 ORDINUL
ASTERALES
(COMPOSITALES)
Prezintă o singură familie Asteraceae, cu un număr
mare de genuri şi specii răspândite pe glob, cca.
1.300 de genuri cu peste 20.000 de specii. La noi în
Ńară se întâlnesc cca. 53 de genuri cu 320 de specii.

Familia Asteraceae (Compositae)

Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae)
Subfamilia Cichorioideae (Liguliflorae)
 Familia Asteraceae (Compositae)
Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple sau compuse, fără stipele, dispuse
altern sau opus.
- Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 5, grupate în inflorescentă,
numită calatidiu , cu receptaculul disciform sau conic, însotit pe partea inferioară
de hipsofile involucrale . Caliciul prezintă de cele mai multe ori papus sau este
redus la solzi. Corola este gamopetală. Aceasta poate fi tubuloasă, cu simetrie
radiară sau ligulată, cu simetrie zigomorfă, foarte rar corolă bilabiată. În calatidiu
O imagine cu 12 specii
pot fi prezente numai flori tubuloase sau numai flori ligulate, dar pot fi prezente şi diferite de Asteracea: 
ambele flori: tubuloase în interior şi ligulate la exterior. Androceul este sinanter, Anthemis tinctoria
format din 5 stamine unite prin anterele lor, cu exceptia genului Xanthium, la care Glebionis coronarium
anterele sunt libere. Coleostephus myconis
Ovarul este bicarpelar, gamocarpelar, inferior, cu două stigmate. Fructul este Argyranthemum frutescens
achenă. Din punct de vedere anatomic, la unele specii sunt prezente laticifere Sonchus oleraceus
Cicoare (Cichorium intybus)
articulate. Plantele din această familie contin polizaharidul inulină, uleiuri eterice,
Gazania rigens
alcaloizi ş.a. Multe specii sunt cultivate în scop decorativ, altele sunt buruieni în Galactites tomentosa
culturi, iar unele sunt medicinale, industriale. Calendula arvensis
Margaretă (
Leucanthemum vulgare)
Familia este împărtită în două subfamilii: Hieracium lachenalli
Asteroideae (Tubuliflorae) şi Cichorioideae (Liguliflorae). Osteospermum ecklonis
 Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae)
Cuprinde plante lipsite de canale laticifere. Calatidiile sunt
formate numai din flori tubuloase sau cu flori mixte: ligulate pe
margine (de regulǎ sterile, femele) şi tubuloase în centru (de regulǎ
fertile, hermafrodite).
Cirsium arvense (L.) Scop. - Pălămida

Este o plantă perenă cu rădăcini drajonante etajate.

- Frunzele sunt alterne, sesile, eliptic-lanceolate sau lobate până la sectate, cu
lobii prevăzuti cu spini, alb tomentoase pe partea inferioară.
- Inflorescenta este mixtă: corimb cu calatidii. Pe partea inferioară a
calatidiilor se află numeroase hipsofile imbricate, cu vârful ascutit.
- Florile sunt liliachii, structural sunt hermafrodite, dar funcŃional sunt
unisexuate, repartizate dioic. Achena este însotită de papus plumos. Buruiană
greu de combătut, întâlnită în culturi, dar şi în locuri ruderale, de la câmpie până
la munte.
 Ageratum houstonianum Miller - Pufuleti Plantă anuală, înaltă de cca. 40 cm, cu
tulpina ramificată de la bază, patent-păroasă. Frunzele sunt dispuse opus, ovat-
cordate, cu marginea crenată sau dinŃată, păroase. Florile sunt mici, albastre, grupate
în corimb cu calatidii. Cultivată ornamental pentru mozaicuri şi borduri.

 Artemisia absinthium L. - Pelin Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, aromatică, cu
gust amar şi miros specific. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, verzi-argintii,
alterne. Calatidiile sunt mici, cu flori galbene, grupate în raceme sau panicule.
Achenele sunt lipsite de papus. Creşte în pajişti, locuri ruderale, tufărişuri. Este o
plantă aromatică, folosită la prepararea unor băuturi alcoolice, dar şi medicinală pentru
stimularea poftei de mâncare, eliminarea unor substanŃe toxice, hipertensiune.

 Xanthium spinosum L. - Holeră Plantă anuală, înaltă de cca. 80 cm. Frunzele sunt
alterne, penat-lobate sau partite cu lobul din mijloc mai lung, alb-tomentoase pe
partea inferioară. Acestea au la bază spini trifurcati, galbeni, de 2-3 cm lungime. Florile
sunt unisexuat-monoice, cele bărbăteşti sunt grupate în calatidii terminale, iar cele
femeieşti sunt grupate câte două în calatidii axilare. Involucrul fructifer este mare,
acoperă florile şi fructul la maturitate, fiind prevăzut cu spini uncinati, rezultând o
fructificatie elipsoidală (12 mm lung.), galben-brunie, care se agată de blana
animalelor. Buruiană frecvent întâlnită în păşuni, locuri ruderale, dar şi în culturi.
 Xanthium strumarium L. - Cornuti, Scaietele popii. Plantă anuală cu frunze
alterne, petiolate, palmat-lobate sau ovat-triunghiulare, cu marginea serată,
aspru pǎroase, fără spini la bazǎ. Involucrul fructifer este ovoidal de 12-15 mm
lungime, verdecenuşiu, cu spini denşi, subtiri şi uncinati. Buruiană ruderală şi
segetală.

 Carthamus tinctorius L. - Şofrănel Plantă anuală, înaltă de cca. 50 cm. Frunzele

sunt alterne, sesile, eliptic-lanceolate, spinos-dintate. Florile sunt
portocaliiroşietice, grupate în calatidii ovate solitare, înconjurate de hipsofile
foliacee, spinoase pe margini. Achena este lipsită de papus. Semintele au un
continut ridicat în ulei fiind semisicativ este folosit în industria vopselelor,
lacurilor, dar şi în alimentatie. Planta are proprietăti tinctoriale, colorantul extras
din flori este folosit la vopsitul fibrelor, în industria alimentară, farmaceutică.

 Centaurea cyanus L. - Albăstrea, Vinetea Plantă anuală, înaltă de cca. 70 cm.

Frunzele sunt alterne, cele inferioare sunt penat-fidate, iar cele superioare liniar-
lanceolate, albtomentoase. Calatidiile au pe margine flori mai mari, albastre, iar
în centru flori mici, violacee şi prezintǎ pe partea inferioar ǎ numeroase hipsofile
imbricate. Achenele sunt însotite de papus. Frecvent întâlnită ca buruiană în
culturile de păioase, dar şi în locuri ruderale. Planta are şi proprietăti medicinale,
din inflorescente se prepară un ceai cu efect astringent, diuretic, calmant.
 Leontopodium alpinum Cass. - Albumită, Floare de colt, Floarea reginei Plantă perenă
de talie mică, până la 20 cm înăltime, albtomentoasă. Frunzele sunt lanceolate, suriu-
păroase, cele bazale sunt dispuse în rozetă. Inflorescenta este compusă, formată din mai
multe calatidii sesile, însotită la bază de frunze bracteante, stelate, mari, albdens
tomentoase. Creşte pe stâncăriile calcaroase din etajul boreal şi subalpin. Este o plantă
rară, ocrotită de lege, declarată monument al naturii.
 Helianthus annuus L. - Floarea-soarelui Plantă anuală, cu rădăcina pivotantă. Tulpina
este înaltă până la 3 m, plină cu măduvă, glandulos păroasă. Frunzele sunt mari, ovat-
cordiforme, aspru-păroase, dispuse altern. Inflorescenta este un calatidiu mare, disciform,
cu flori ligulate galben-aurii, mari, sterile, dispuse pe margine şi flori tubuloase galben-
brunii, mici, fertile, dispuse central. Achena este netedă, fără papus. Semintele sunt
bogate în ulei. Se cultivă ca plantă oleaginoasă, fiind şi o foarte bună plantă meliferă .
 Zinnia elegans Jacq. - Cârciumărese Plantă anuală cu tulpina cilindrică de cca. 80 cm
înǎltime, păroasă. Frunzele sunt sesile, ovate, dispuse opus. Calatidiile sunt solitare, mari,
cu flori ligulate multiseriate, de regulă roşii şi tubuloase - galbene. Achena prezintă un
papus redus la doi dinti aristiformi. Se cultivă în grădinile Ńǎrǎneşti ca plantă
ornamentală.
 Callistephus chinensis (L.) Ness - Ochiul boului Este o plantă anuală, patent-păroasă,
înaltă de 80 cm. Frunzele sunt ovat-eliptice, cu marginea inegal dintată, dispuse altern.
Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate de diferite culori: albe, roze, albastre, violete, iar
cele tubuloase - galbene. Achena este prevăzută cu papus. Cultivată în grădini în scop
ornamental.
 Gerbera jamesonii Bolus - Gerbera Plantă perenă de 40-60 cm înălŃime. Frunzele
sunt lanceolate, lobate până la fidate, dispuse în rozetă bazală. Calatidiile sunt solitare,
mari (cca. 10 cm diam.). În calatidiu sunt prezente şi flori bilabiate, situate spre centru.
Florile ligulate şi bilabiate sunt portocalii, roşietice, iar cele tubuloase galben-brunii.
Achenele sunt însoŃite de papus. Se cultivă în seră pentru flori tăiate. Este originară
din Africa de Sud.

 Gazania rigens (L.) Gaertner - Gazanie Este o plantă perenă (anuală în cultură) de
20-40 cm înălŃime, cu latex (excepŃie în subfamilie). Frunzele pot fi lanceolate sau
penatlobate până la sectate, alb-tomentoase pe faŃa inferioară, dispuse în rozetǎ
bazalǎ. Calatidiile sunt solitare, cu flori ligulate - albe, galbene sau portocalii, uneori cu
o pată neagră la bază şi flori tubuloase - galbene. Înfloreşte în VII-VIII. Achena
prevăzută cu papus. Plantă ornamentală cultivată în rabate. Originară din Africa de
Sud.

 Dahlia variabilis (Willd.) Desf. (D. pinnata) - Dalie, Gherghină Plantă perenă cu
rădăcini tuberizate. Tulpina este înaltă până la 1 m, fără pruină. Frunzele sunt penat-
sectate, dispuse opus. Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate - roz-violete şi
tubuloasegalbene. Există varietăŃi cu flori ligulate şi în centrul calatidiului. Înfloreşte
în VII-IX. Achena este fără papus. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Este
originară din America Centrală.
 Tagetes erecta L. - Crăite Plantă anuală cu miros specific. Tulpina este înaltǎ de până la
80 cm, ramificată, cu ramificatii verzi. Frunzele sunt penat-sectate, dispuse opus. Florile
sunt portocalii, grupate în calatidii mari cu pedunculul sub calatidiu îngroşat. Este
cultivată ca plantǎ ornamentalǎ.

 Cosmos bipinnatus Cav. - Cosmos Plantă anuală de talie mare, până la 1-2 m înăltime,
cu tulpina ramificată. Frunzele sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente filiforme,
dispuse opus. Calatidiile au 5-7 cm diametru, cu flori ligulate - roze, albe, iar cele
tubuloase - galbene. Achenele sunt negre, prevăzute cu rostru şi papus din 2-3 sete
rigide. La noi în Ńarǎ se mai cultivă şi C. sulphureus, cu flori ligulate – portocalii.
Subfamilia Cichorioideae (Liguliflorae)
Se caracterizează prin aceea că plantele au în structura lor canale laticifere (secretă latex, suc
alb), iar în calatidiu sunt prezente numai flori ligulate, hermafrodite, cu simetrie zigomorfă.

 Cichorium intybus L. - Cicoare Plantă perenă cu rădăcinǎ pivotantă îngroşată,

înaltă de cca.100 cm. Frunzele bazale sunt petiolate, dispuse în rozetǎ, runcinated
aspru pǎroase pe dos, iar cele superioare alterne, sesile, lanceolate, cu marginea
dintatǎ.
- Florile sunt albastre, lipsite de bractee, dispuse în calatidii sesile, solitare sau
grupate axilar câte 2-3. Achena are papus scurt, format din numeroşi solzişori. Creşte
de la câmpie până la munte în pajişti, păşuni, locuri ruderale. Planta are proprietăti
medicinale pentru tratarea bolilor de ficat, febră, dureri reumatice. Frunzele crude pot
fi consumate ca salată, iar rădăcinile sunt utilizate pentru surogatul de cafea.
 Taraxacum officinale Weber ex Wiggers - Păpădie Plantă perenă cu tulpina de tip
scap, înaltă de cca. 40 cm. Frunzele sunt runcinate, situate în rozetă bazală. În vârful
tulpinii se află un singur calatidiu, cu flori ligulate galbene. Achena este însotită de
papus simplu, sustinut de un rostru filiform, de 3 ori mai lung decât achena. Creşte în
pajişti, locuri ruderale, dar şi buruiană în culturi. Frunzele tinere se folosesc ca salată.
Are proprietăti medicinale, ceaiul obtinut din frunze este folosit în tratarea bolilor de
ficat.
 Lactuca sativa L. - Salată Este o plantă anuală sau bienală cu frunzele bazale obovate, petiolate,
dispuse în rozetă, din mijlocul cărora se dezvoltă o tulpină floriferă, înaltă până la 100 cm, ramificatǎ
în partea superioarǎ, cu frunze eliptice, sesile şi amplexicaule. Florile sunt galbene, lipsite de bractee,
grupate în calatidii corimbiforme. Achena este însotită de papus simplu, sustinut de un rostru filiform,
mai lung decât achena. Se cultivă ca legumă, cum ar fi var. capitata, la care frunzele formează o
„căpătână” densă.
 Sonchus arvensis L. - Susai Plantă perenă cu rădăcini drajonante. Tulpina este fistuloasǎ, înaltǎ de
pânǎ la 150 cm. Frunzele sunt alterne, sesile, pot fi lanceolate, runcinate, spinulos-dintate, cu auricule
rotunjite. Florile sunt galbene, grupate în calatidii corimbiforme. Achena prezintă pe ambele fete 5
coaste longitudinale şi este însotită de papus cu peri simpli. Buruiană segetală şi ruderală.