Familia Ranunculaceae

Cuprinde peste 1.500 de plante erbacee, rar lemnoase (Clematis) cu frunze alterne,
rar opuse (Clematis), simple, rar compuse (Clematis), divizate sau întregi. Florile
sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe. Învelişul floral poate fi periant sau
perigon, cu elemente aşezate ciclic. Staminele şi carpelele sunt numeroase, dispuse
spirociclic. Între învelişul floral şi androceu se găsesc glande nectarifere. Fructul
este multiplu, dar poate fi şi simplu de tip capsulă (Nigella).

Majoritatea speciilor din această familie sunt toxice, din punct de vedere biochimic
conţin alcaloizi, glicozizi. Pentru că familia este neomogenă se împărte în 2
subfamilii: Helleboroideae şi Ranunculoideae.

Subfamilia Helleboroideae

Cuprinde specii cu flori actinomorfe sau zigomorfe, cu învelişul floral perigon, cu

nectarii evidente. Fructul este polifoliculă, rar foliculă (Consolida) sau capsulǎ
(Nigella). Formula florală: *; .|. P5-10 A ∞ G 5-1

Specii cu flori actinomorfe:

Helleborus purpurascens Waldst. et Kit. - Spânz

Este o plantă perenă cu rizom, de cca. 30 cm înălţime. Frunzele

sunt palmat-sectate, dispuse altern. Florile sunt mari, cu 5 tepale
purpurii-violete pe faţa externă şi verzui pe cea internă. Nectariile
au formă de cornet. Înfloreşte în II-IV. Fructul este polifoliculă.
Creşte în pădurile din etajul fagului până în cel montan (700-
1300 m altitudine) Planta este toxică, conţine heleboreină şi
heleborină, cu proprietăţi medicinale, fiind folosită în industria
farmaceutică pentru prepararea unor medicamente cu efecte
cardiotonice şi antireumatice (Boicil).

Aquilegia vulgaris L. - Căldăruşă

Plantă perenă, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt de 2-3 ori

ternate (compuse din 3 părţi), dispuse altern. Florile sunt
nutante, de regulă albastre-liliachii, roze sau albe, cu 5 nectarii
pintenate, cu vârful uşor curbat în jos. Înfloreşte în VI-VII.
Fructul este polifoliculă. Este o specie europeană, cultivată ca
plantă ornamentală.
 Trollius europaeus L. - Bulbuci

Plantă perenă de cca. 60 cm. Frunzele sunt palmat-sectate.

Florile sunt solitare, globuloase, cu numeroase tepale
galbene curbate spre interior. Înfloreşte în VI-VII. Plantǎ
rarǎ, toxică, creşte în pajiştile din etajul fagului pânǎ în cel
subalpin.
Trollius europaeus 1. planta; 2. fruct; 3. Folicula (dupǎ C. A. M.
Lindman)

Specii cu flori zigomorfe:

Aconitum tauricum Wulf. - Omag

Plantă perenă cu rizom, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt

palmat-partite, dispuse altern. Florile sunt violete, grupate
într-un racem terminal dens. Tepala superioară are formă
de cască (coif). Înfloreşte în VIII-IX. Creşte în etajul boreal
până în cel subalpin (1300-2000 m altitudine). Este foarte
toxică (în special rizomii şi seminţele), datorită
conţinutului în alcaloizi aconitină, napelină ş.a., cu
proprietǎţi medicinale, folosiţi pentru obţinerea unor
medicamente (Tusomag, Sirogal etc). Doza letalǎ de
aconitinǎ pentru un adult este de 5mg.

Consolida regalis S.F. Gray - Nemţişor de câmp

Plantă anuală de cca. 40 cm înălţime. Frunzele sunt

palmat-sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt
albastre, grupate în raceme. Perigonul este format din 5
tepale, tepala superioară se prelungeste într-un pinten lung
de cca. 2 cm, cu două nectarii concrescute. Înfloreşte în
VI-VIII. Fructul este foliculă. Buruiană toxică în culturile
de cereale.

Subfamilia Ranunculoideae

Încadrează specii cu flori actinomorfe, învelişul floral poate fi periant sau perigon.
Fructul este poliachenă. Formula florală: * K5 C5 A∞ G∞
 Ranunculus repens L. - Piciorul cocoşului

Plantă perenă cu stoloni târâtori de cca. 40 cm înǎlţime. Frunzele

bazale sunt lung-peţiolate, trisectate, iar cele superioare sesile,
trifidate sau intregi. Florile sunt galben-aurii grupate în cime.
Înfloreşte în V-VIII. Creşte prin locuri umede şi mlăştinoase.
Ranunculus repens 1. plantǎ cu stoloni; 2. petalǎ cu foveolǎ nectariferǎ

3. achenǎ (dupǎ C. A. M. Lindman)

Ranunculus ficaria L. - Untişor, Grâuşor

Este o plantă perenă, cu rǎdǎcini adventive

tuberizate, înaltǎ de cca. 15 cm. Frunzele sunt
lucioase, cărnoase, triunghiular-cordate. În axila
acestora se formează bulbili, prin care planta se
înmulţeste vegetativ. Florile sunt solitare, cu 3
sepale şi 8-12 petale galben-aurii. Înfloreşte în IV-
V. Creşte prin păduri şi tufărişuri, pe soluri umede.
Frunzele tinere (până la înflorire) pot fi consumate
ca salată, mai târziu planta este toxică.

Genul Adonis

Adonis vernalis L. - Ruscuţa de primăvară

Este o plantă perenă cu rizom gros, lemnos, înaltă pană la 40

cm. Frunzele sunt de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente
filiforme. Florile sunt mari, solitare, cu 10-20 petale galben-
aurii. Înfloreşte în III-V. Creşte în pajiştile însorite din zona
de stepă până în etajul gorunului. Planta conţine adonidină,
alcaloid toxic, cu utilizări medicinale pentru bolile de inimă.
Adonis vernalis 1. rizom; 2. planta cu flori; 3. fruct. (dupǎ C. A. M.
Lindman)

Specii cu perigon:
 Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb. - Dediţei
de munte

Plantă perenă, păroasă, cu tulpina de tip scap, de

cca. 15 cm înălţime. Frunzele sunt sectate, dispuse
bazal. Florile sunt solitare, mari (4-5 cm), nutante
(aplecate), de culoare violet-închis. Înfloreşte în
III-IV. Poliachenele sunt insoţite de stilele alungite,
alb-păroase, persistente. Creşte în zona de deal şi
munte, pe coastele însorite. Planta este toxică în
stare verde.

Clematis x jackmanii Moore (C. lanuginosa x viticella)

Liană cu frunze imparipenat-compuse, opuse. Florile sunt

solitare, mari (5-7 cm), violete, albe, roze. Cultivată în scop
ornamental. Înfloreşte în V.
Bibliografie:

1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped.,
Bucureşti.

2. Buia Al., Nyarady A., Răvăruţ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica
plantelor. Edit. Agro-Silvică, Bucureşti.

3. Pop I., Hodisan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983.
Botanică sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti.

4. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucureşti.