✿ Tema: Originea şi evoluţia omului

(antropogeneza)
1. Concepţia evoluţionistă despre om şi poziţia lui sistematică
2. Paleontologia şi filogenia omului
3. Mecanismele, factorii umanizării maimuţei şi de evoluţie a omului

 Întrebarea I Concepţia evoluţionistă despre om şi poziţia

lui sistematică
Fig. Filogenia omului

• În evoluţia substanţei vii pe planeta noastră există un şir de puncte cruciale de cotitură,
ultimul din care îl constituie apariţia omului - Нomo sарiеns .
• Acest eveniment s-a produs relativ nu demult – 3-4 mln de ani în urmă, ceea ce în
comparaţie cu 4mlrd de ani de dezvoltare a lumii vii pe planeta noastră constituie o parte extrem de
mică a acesteia (izv 15 supl).
• Omul, cel mai inteligent şi iscusit mamifer, se trage din protomamifere, iar acestea descind
din grupul de reptile Therapsida, care au trăit acum 300—350 de milioane de ani.
• Cu toate acestea, omul are puţine gene de la reptile — contrar celor afirmate de unii,
deoarece acestea au fost eliminate treptat de selecţia naturală, iar cele care au mai rămas se
găsesc în stare recesivă heterozigotă şi foarte puţine în stare recesivă homozigotă.
• Familia hominidelor (hominoide), la care este atribuit omul, a apărut în partea ecuatorială a
Pământului, iar genul Homo - în Africa de Est şi în Asia de Sud.

• Concepţia evoluţionistă despre originea omului se întemeiază pe:

 dovezile anatomiei comparate,
 dovezile paleontologiei
 şi dovezile geneticii
 Din anatomia comparată a omului şi animalelor vertebrate se desprinde
concluzia că omul, ca specie zoologică, are o poziţie definită în sistemul de
clasificare a mamiferelor
 Din dovezile paleontologiei rezultă că, înainte de apariţia omului au existat
mai multe forme preumane de mamifere primate, care au fost strămoşi sau „rude"
colaterale ale omului
 Din dovezile geneticii rezultă faptul că materialul genetic uman (cromozomii şi
genele) este înrudit cu cel al primatelor evoluate.

• Teoria descendenţei omului din maimuţă n-a încântat pe nimeni, dar,

datorită prestigiului de care se bucura-se Darwin şi a confirmării acestei teorii
şi de către alţi oameni de ştiinţă, ea a fost în cele din urmă acceptată
• După 1940, pe baza descoperirilor paleontologice,
antropopaleontologice şi a teoriei neodarwinismului modern s-a dovedit că
omul nu descinde din maimuţele actuale superioare (gorila după teoriile mai
vechi sau cimpanzeul după cele mai noi), ci că este văr cu acestea şi că
împreună cu ele derivă din anumiţi strămoşi comuni.

• Ultimele cercetări (vezi secţiunea10.2, izv. 8) infirmă existenţa evoluţiei filetice

a omului, înlocuind-o cu evoluţia divergentă
• Cu cca 350 mln ani în urmă din grupul de reptile T E R A P S I D A se desprinde o
ramură - P R O T O M A M I F E R E L E  din care, la hotar dintre era mezozoică şi
cea cainozoică în rezultatul unor tendinţe evolutive de:
• Creştere a taliei
• Diferenţiere a vederii binoculare
• Prin transformarea degetelor în organe de apucat ramurile copacilor şi hrana
(degete prehensile) au apărut mamiferele primate care  se desprind (acum în jur
de 55mln ani în urmă), conform unor păreri, din mamiferele insectivore - ordinul
PRIMATES

• Acum 36 de milioane de ani s-a produs o revoluţie în comportamentul unor primate, acestea
devenind active în timpul zilei.
• Dezvoltarea creierului, vederea cromatică, tendinţa organizării sociale permit utilizarea mai eficientă a
resurselor de mediu şi o mai bună apărare de duşmani la primatele diurne (simienii)
• Simienii în scurt timp au înlăturat prosimienii din Africa, aceştia retrăgându-se în Madagascar, unde
în număr redus sunt şi astăzi, ducând viaţă nocturnă
• În cadrul acestor maimuţe africane (maimuţele din lumea veche) se constituie 3 familii de bază:
 Fam. Hylobatide cu genul Jibonii
 Fam. Pongide cu 3 genuri:
 Genul Gorila
 Genul cimpanzeul
 Genul Orangutanul
 Fam. Hominidae

 Istoria umanizării începe cu grupul maimuţelor ne specializate din fam. Hominidae, care s-au numit
Dryopithecus. Au existat numeroase asemenea maimuţe nespecializate care au avut tentative de umanizare,
dar ele au eşuat în devenirea lor spre om, dispărând fără a lăsa urmaşi.
 O singură linie de maimuţe nespecializate, angajate ferm pe calea umanizării, a reuşit, şi aceasta
este linia Australopithecus (un gen din grupul Dryopithecus al fam. Hominidae).
 Cu Australopithecus începe istoria evolutivă certă a omului care s-au diferenţiat pe fondul unor
schimbări climatice majore, care au avut loc în Africa, acum aproximativ 10-15 milioane de ani, asociate
mişcărilor tectonice care au culminat cu formarea marelui rift Est-african (crăpătura sau fosa ce porneşte din
N-E spre S-E Africii) şi care a separat populaţia de maimuţe antropomorfe în două subpopulaţii:
 una în vest, care a continuat să trăiască în condiţii de pădure tropicală, pluvială, evoluând spre
cimpanzeu şi gorilă,
 alta în est de acest rift care a evoluat în condiţii de climat arid de savană, confruntându-se cu noi
presiuni selective care au canalizat evoluţia sa pe calea umanizării ferme.
Datele paleontologice converg spre concluzia că Australopitecus este strămoşul direct al genului Homo,
legătura directă a speciei umane actuale cu trecutul său biologic imediat.

 Întrebarea II Filogenia umană

• Descoperirea recentă a fosilelor de Homo sapiens, în Pământul Africii, asociată analizei secvenţei de
ADN din cromozomul 12, susţine ipoteza genezei speciei umane în continentul african, de unde s-a
răspândit în toate colţurile lumii
• În Europa, Homo sapiens a apărut pe măsură ce Homo erectus intra în extincţie, devenind din ce în
ce mai rar, acum aproximativ 130.000 de ani.
• Primii oameni din Europa, aparţinând noii specii Homo sapiens sunt cunoscuţi sub numele de
Neanderthalieni, deoarece resturile fosile au fost descoperite în Valea Neander, din Germania (Neanderthal),
în anul 1856
• Fosilele Neanderthaliemlor din Europa au dispărut brusc din depozitele de fosile, începând de acum
34 000 de ani, fiind înlocuite de fosilele de Om de Cro-Magnon, denumire dată după localitatea din Franţa, în
care au fost identificate prima dată
• Există dovezi că omul de Cro-Magnon a venit din Africa (unde se întâlnesc urmele sale fosile, de
acum 100 000 de ani) şi s-a răspândit rapid, în toată Europa
• Omul de Cro-Magnon era deja făuritor al unor unelte complicate din os şi coame, avea o organizare
socială complexă şi deplina capacitate a vorbitului, practicând vânatul

 Întrebarea III Mecanismele, factorii umanizării maimuţei şi de

evoluţiei omului
• Există încă multe necunoscute în evoluţia omului, dar ceea ce fascinează mai mult este ritmul rapid
al transformării omului, progresul evolutiv alert în ultimii 40 000 de ani.
• Omul a fost supus aceloraşi legi ale evoluţiei ca toate fiinţele de pe Pământ. Ceea ce a impresionat
însă pe biologi a fost evoluţia rapidă a omului comparativ cu cea a primatelor hominoide,
dezvoltarea sa socială, culturală şi tehnologică, într-un timp foarte scurt, distanțându-se consi-
derabil de celelalte maimuţe.
• Hominidele au evoluat prin mecanismul selecţiei naturale şi a
• reuşit în lupta pentru existenţă o singură specie, anume Homo habilis.
• Dar în procesul de umanizare a maimuţei au intervenit şi factorii sociali
• Factorii care au asigurat evoluţia omului pot fi divizaţi în:
• Factori biologici (anatomo-fiziologici )
• Factorii genetici
• Factorii ecologici
• Omul actual este încadrat în subspecia Homo sapiens sapiens, cel mai timpuriu
reprezentant al căreia a fost omul de Cro-Magnon.
• Acum 10.000 de ani, când clima s-a încălzit şi gheţarii s-au topit, Homo sapiens
sapiens a început să cultive plante şi să crească animale pentru hrană, fiind astfel
declanşată revoluţia agrară.
• Acum 5000 de ani apar primele mari cetăţi - oraşe şi primele mari civilizaţii îr Egipt
(3100 -1090 Î.C.) şi Mesopotamia (3100 -1200 Î.C.).
• Devenirea speciei umane s-a realizat pe parcursul a cinci milioane de ani în care
verticalizarea şi staţiunea bipedă s-au perfecţionat, constituind precerinţe ale
antropogenezei (genezei speciei umane), iar creşterea capacităţii cutiei craniene asociată
cu perfecţionarea structural-funcţională a creierului a fost finalizată cu dobândirea gândirii
abstracte şi a limbajului vorbit şi scris.