Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se disting două categorii de forme ale selecţiei naturale: selecţia intraspecifică, determinată
mai ales de factorii interni ai populaţiei şi selecţia determinată de factorii externi populaţiei pe
care am putea-o numi ectospecifică (N. B o t n a r i u c , 1974).
Selecţia ectospecifică. Formele acestei selecţii sunt determinate preponderent de
interacţiunea populaţiei cu factorii abiotici şi biologici ai ecosistemului dat. Se disting în
prezent, trei forme ale acestei selecţii: 1 – stabilizatoare; 2 – direcţională; 3 – disruptivă.
Selecţia disruptivă (diferenţiatoare sau diversificatoare). Dacă pe întinsul unui habitat ocupat
de o populaţie, condiţiile mediului, relativ omogene, la un moment dat, se schimbă într-o parte
sau alta a teritoriului, atunci selecţia îşi va schimba acţiunea astfel încât în diferite puncte
intensitatea şi direcţia de acţiune a relaţiei vor fi diferite. Cu alte cuvinte, selecţia va favoriza
fenotipuri diferite (două sau mai multe), deşi de cele mi multe ori fluxul genetic între părţile
corespunzătoare ale populaţiei nu este întrerupt. Ca urmare, eliminarea mai intensă va afecta
tocmai media normei vechi, care se dovedeşte cel mai puţin corespunzătoare noilor condiţii şi se
vor diferenţia două sau mai multe specii (fig. 344, izv. 12).
generaţiile
generaţiile
Presiunea
Presiunea
selecţiei
selecţiei
Generaţiile
Caracterul fenotipicCaracterul fenotipic
Fig.1. Trei tipuri de selecţie ce acţionează în cadrul populaţiei: (din izv. 10, pag. 290):
Semne convenţionale: 0 – poziţia iniţială a punctului corespunderii fenotipului optimal condiţiilor
optimale de mediu; N – poziţia nouă a punctului corespunderii. Indivizii semnele cărora nimeresc în
sectoarele haşurate se află într-o situaţie neconvenabilă şi sunt eliminaţi de selecţie. Cu cifrele 1-3 este
indicată succesiunea generaţiilor.