EVOLUȚIA

OMULUI
A REALIZAT:ISTRATII LILIA
ANTROPOGENEZA ŞI
FORŢELE EI MOTRICE Evoluţia umană esenţial se
Prin antropogeneză (din gr. deosebeşte de celelalte linii
”anthropos” – om; evolutive. Asupra intensităţii
“genesis” - naştere) se antropogenezei influenţează
înţelege procesul apariţiei şi atât factorii biologici
dezvoltării omului. Cât (organici), cât şi cei
priveşte originea omului, sociali(culturali).
există diferite concepţii şi
teorii (creaţionistă, a
evoluţiei biologice, a
evoluţiei sociale).
 Omul ocupă în regnul animal
următoarea poziţie sistematică:
regnul – Animalia
subregnul – Metazoa (animale ordinul – Primates (degetul mare
pluricelulare) opozabil, unghii în loc de gheare, encefalul
încrengătura – Chordata (animale cu foarte dezvoltat)
coardă) subâncrengătura – Vertebrata subordinul – Anthropoideae (maimuţele)
(animale cu coloană vertebrală) secţia – Catharina (maimuţe cu septul
supraclasa – Tetrapoda (animale cu nazal îngust)
patru membre) suprafamilia – Anthropomorpha
grupul – Amniota (embrionul are (maimuţele cele mai apropiate de om
anexe embrionare) (pongidele)
clasa – Mammalia (îşi hrănesc puii cu familia – Hominidae (oamenii)
lapte) genul – Homo (omul)
subclasa – Eutheria (mamifere specia – Homo sapiens (omul înţelept)
placentare)
 TEORIILE PRINCIPALE DESPRE
ORIGINEA OMULUI
Originea şi evoluţia omului este explicată de urmatoarele
teorii:
Rasismul (J.A.Gobineau, 1853) – presupune superioritatea
unei rase asupra alteia (indiferent de rasă).
Social-darwinismul (Ch.Darwin, 1871) – absolutizează
importanţa factorilor biologici în evoluţia omului.
Teoria fetalizării (Bolk, 1926) – susţine că omul ar fi o fiinţă
cu evoluţia rămasă în urmă, o ramură în evoluţia maimuţelor,
care cu timpul va deveni o maimuţă adevărată(deoarece
fătul la om este cu mult mai neputincios decât cel al
maimuţei).
Teoria gigantismului mintal (Roginski, Nesturh, Chapman)–
susţine că evoluţia omului va merge spre Homo
sapientissimus (om cu craniu uriaş şi corp redus).
Teoria accidentului cromozomial (J. de Grouchy,
1973) –susţine că omul este rezultatul unui
accident cromozomial cu reducerea numărului de
la 48 la 46 (originea comună a omului (46
cromozomi) şi a cimpanzeului (48 cromozomi)
confirmă şi faptul că diferenţa dintre moleculele
lor de AND nu depăşeşte 1%).
Eugenia (F.Galton, 1883) – presupune
îmbunătăţirea (inclusiv şi cea forţată) a calităţilor
ereditare ale populaţiei umane.
Teoria bio-socială – susţine că omul este
rezultatul acţiunilor interdependente ale factorilor
biologici şi sociali.
 Factori biologici ai antropogenezei:
1. Ereditatea – asigură păstrarea caracterelor ereditare şi
transmiterea lor urmaşilor în cadrul reproducerii sexuale
(ereditatea
determină existenţa omului ca specie);
2. Variabilitatea – asigură căpătarea de noi caractere în cadrul
existenţei omului în anumite condiţii de trai (variabilitatea
determină adaptarea organismului uman la factorii mediului
(temperatură, umiditate, tipul de hrană etc.);
3. Selecţia naturală – asigură alegerea celor mai adaptaţi
oameni sub acţiunea factorilor selectivi naturali (selecţia
naturală la om poate fi individuală, de grup, demică (prin
dem se înţelege o grupă izolată de indivizi între care se
instalează panmixia – încrucişarea liberă);
4. Lupta pentru existenţă – asigură supravieţuirea celui mai apt în
condiţiile de concurenţă (lupta pentru existenţă poate avea loc atât
între indivizii unei populaţii umane, cât şi între om şi alte specii de
plante şi animale. Omul, de asemenea “luptă” cu factorii
climaterici, care în multe cazuri pot determina însăşi existenţa lui.
Lupta pentru existenţă poate avea un caracter relativ, fiind înlocuită
cu competiţia);
5. Selecţia sexuală – asigură păstrarea dimorfismului sexual în
cadrul populaţiei umane (selecţia sexuală capătă o deosebită
valoare pentru acele populaţii în care este dereglat raportul de sexe
(1:1));
6. Exerciţiul – asigură dezvoltarea (sau reducerea) anumitor
organe care oferă un avantaj persoanelor ce le posedă;
7. Înmulţirea – asigură transmiterea caracterelor urmaşilor şi
căpătarea de noi caractere ca rezultat al noilor combinări de gene.
 Factori sociali ai antropogenezei:

1. Munca sau capacitatea de a produce unelte de muncă – asigură

perfecţionarea continuă a omului
2. Organizarea socială – asigură supravieţuirea oamenilor în
condiţii nefavorabile, precum şi îmbogăţirea lor de avuţia societăţii
3. Limbajul articulat – asigură comunicarea între membrii
populaţiei şi schimbul de experienţă;
4. Conştiinţa – reprezintă rezultatul unei lungi evoluţii în decursul
căreia se formează pe baza proprietăţii de reflectare a materiei mai
întâi sensibilitatea elementară a fiinţelor celor mai simple, apoi
activitatea nervoasă superioară a animalelor, culminând cu
gândirea umană. Conştiinţa umană este forma superioară de
reflectare în sistemul nervos uman al realităţii înconjurătoare.
POZIŢIA OMULUI ÎN
LUMEA ANIMALĂ
Omul este o parte componentă a
naturii, având legături derudenie
în fond cu toate organismele vii .
Asupra originii animale a omului
indică şi o serie de particularităţi
de structură şi comportament
cum ar fi: prezenţa membrelor
pentadactile, existenţa a peste o
sută de organe rudimentare,
apariţia atavismelor, grupele
sanguine asemănătoare, prezenţa
paraziţilor comuni .
Cu unele animale el se aseamănă
mai puţin, cu altele (maimuţele
antropoide) – mai mult.
Bineînţeles, datorită acţiunii
factorilor sociali, oamenii în
acelaşi timp se deosebesc esenţial
de animale. Ei, de exemplu, posedă
vorbirea articulată, gândirea
abstractă, posibilitatea
confecţionării uneltelor de muncă.
Ponginae(maimute
antropomorfe
Homo sapiens sapiens
CĂILE POSIBILE ALE
actuale:urangutanul,gori-
la,cimpanzeul
EVOLUŢIEI OMULUI
Homo sapiens fosilis Din homenide au apărut
ramuri cu o evoluţie
nereuşită: ramapitecii,
Homo neanderthalensis
gigantopitecii şi
australopitecii, care au
Homo erectus Homo erectus heidelbergensis trăit în urmă cu 1,5-5 mln
de ani în Africa;
Homo erectus pitecantropii, care
erectus Homo erecus pekinesis
au trăit în urmă cu 550 mii
Homo erectus habilis
Gigantopithericus de ani în Africa şi sud-
Australopithecus estul Asiei;
neandertalienii, care au
Ramapithecus trăit în urmă cu 30-40 mii
Homininae de ani.

Potrivit teoriilor evolutive, pongidele şi homenidele

provin dintr-un strămoş –Propliopithecus, apărut în
urmă cu circa 30 mln de ani
Gigantopitecii:
-atingeau o talie de peste 2 m,
aveau dinţi molari enormi (de
2 ori mai mari decât la gorilă
şi de 6 ori mai mari decât la
om). Au trăit în China şi
Indonezia şi erau
contemporani cu
australopitecii din Africa.
Ei aveau o staţiune bipedă şi
după poziţia sistematică se
aflau aproape de driopiteci
Gigantopitecii se socot o ramură
oarbă în evoluţia homenidelor. De la
această formă ne-au rămas doar unele
fragmente fosile (dinţi, oase lungi,
fragmente de mandibulă).
Ramapitecii -au fost descoperiţi în India,
Asia Centrală, China şi Europa. Au trăit în
miocenul superior (10-15 milioane de ani în
urmă) şi aveau dinţii incesivi şi canini

relativ reduşi, arcul

dentar paraboloid (ca la
om). Se presupune că
ramapitecii
foloseau obiectele
naturale drept unelte.
Din aceste considerente
ei sunt priviţi ca o
formă de trecere către
om
Australopitecii : Australopitecii erau animale de
-au trăit în pliocen acum 6-1 milioane de ani savană, locuiau în peşteri sau în
în urmă. Ei au fost descoperiţi de Dart în apropierea cursurilor de apă, erau
1925 în Africa de Sud iar mai apoi au fost vegetarieni sau omnivori, hrănindu-
descoperiţi şi în Africa Centrală (Tanzania, se şi cu carne. Ei puteau forma cete.
Etiopia).
Australopitecii de tip grasil aveau o talie
mică (120-140cm) şi cântăreau circa 25 kg,
iar cei de tip masiv aveau160-165 cm şi
cântăreau circa 40-50 kg. Membrele
inferioare erau mai lungi decât la pongine,
dar mai scurte decât la omul actual. Posedau
mersul biped, dar staţiunea verticală nu era
perfectă. Structura dinţilor era asemănătoare
cu cea umană. Capacitatea craniană este
estimată la 450-600 cm3, fiind puţin
superioară faţă de cea a gorilei.
 Homo erectus habilis
(“omul abil”) reprezintă un
arheantrop timpuriu. El avea o
greutate de circa 40 kg, un mers
biped, mâini mobile şi mişcări
diferenţiate. Capacitatea craniană
atingea 680 cm3.

Homo erectus habilis a făurit industria “de prond”

(folosea pietrele de pe malul apelor ca unelte). Se
presupune că a produs şi unelte de piatră cioplită
(“cultura Kaufen”).
Cunoştea şi producea focul. Homo erectus erectus (“piticantropul”) a trăit cu circa 1,3
milioane – 400.000 de ani în urmă. A fost descoperit în 1891 de către E.Dubois pe insula
Jawa (Indonezia), iar mai apoi şi în sud-estul Asiei şi în Africa. Avea staţiune erectă, o
capacitate craniană de 860 cm3 – 1225 cm3. Utilizau unelte de piatră slab cioplită.
Homo erectus pekinesis
(“sinatropul”) a fost descoperit în1921
la Ciu-ku-tien (China) şi studiat de
F.Weidenreich. Se
socoate mai evoluat ca pitecantropul. El
avea o capacitatecraniană de circa 1075
cm3. Trăia în peşteri, cunoştea şi
folosea focul pentru prepararea hranei.
Homo erectus
heidelbergensis (“omul
Heidelberg”) :
a fostdescoperit în 1907,
lângă Heidelberg
(Germania). Se deosebeşte
de ceilalţi
arheantropi printr-o
dezvoltare superioară a
mandibulei.
 Se presupune că arhiantropii menţionaţi reprezintă
nişte ramuri oarbe în
evoluţia omului actual. În acelaşi timp antropologii
susţin că anume de la arheantropi
au evoluat paleantropii, reprezentantul principal al
cărora este Homo neanderthalensis
(“omul de Neanderthal”).

Neandertalienii :
au apărut cu circa 600.000 de ani în urmă şi au trăit în Europa, Asia,
Africa. A fost descoperit în 1856 lângă Dusseldorf. Ei aveau talia de
1,5 m, iar capacitatea cutiei craniene atingea 1600 cm3.
Neandertalienii se hrăneau ca animale mari, practicau vânatul, se
îmbrăcau în piei de animale, vieţuiau în colectivităţi. Se adăposteau în
peşteri, unde întreţineau focul. Ei au creat cultura pietrei cioplite a
paleoliticului.
Omul de Cro-Magnon:
a fost descoperit în 1868 în
peştera Cro-Magnon
(Franţa), din care s-au găsit 5
schelete. Aveau înălţimea de
180 cm, craniul cu o
capacitate de circa1500 cm3.
El avea trăsăturile fizice ale
omului actual. La el a apărut
graiul articulat şi arta.
Neantropii au aparut in Europa acum
aproximativ 35 de mii de ani. Se
presupune ca, odata cu aparitia lor,
forma umana a atins deplina sa
dezvoltare. Descoperirea Omului de
Cro-Magnon (Franta, Les Eyzies, 1868)
a relevat caracteristicile generale ale
acestuia, ce corespund intocmai cu cele
ale lui Homo sapiens.
 Specia umană este alcătuită din trei rase majore:
1. Leucodermă (europeoidă),
care se caracterizează prin piele
de culoaredeschisă, barbă şi
mustaţă puternic dezvoltate,
părul drept sau ondulat, nasul
drept şi proeminent cu sept
nazal. Unghiul facial este
aproape sau între 70°.Cuta
pleoapei superioare este
puternic dezvoltată. Buzele au
grosime medie,bărbia este
proeminentă. Rasa albă este
subdivizată după o serie de
caractere
(culoarea părului şi ochilor ) în
subrase: nordicii,
esteuropenii,mediteraneenii,
alpinii, dinaricii
2. Xantodermă
(mongoloidă), care se
caracterizează prin piele
de culoare galbenă
până la brun, părul
drept, rigid şi cilindric,
barbă şi mustaţă slab
dezvoltate,
nasul, de regulă, turtit şi
puţin proeminent. Rasa
galbenă ocupă o mare
parte
din continentul asiatic,
iar în America ea a
pătruns prin strâmtoarea
Bering la
sfârşitul epocii glaciare.
3.Melanodermă
(negroidă), care se
caracterizează prin piele
de culoare neagră sau
brună, părul creţ sau
lânos, faţa puţin păroasă,
nas turtit şi larg, buze
groase, bărbia
moderat dezvoltată.
Femeile au sânii conici.
Rasa negroidă este
subdivizată în
subrase (etiopienii,
pigmeii )