AUSTRALOPITECII

Familia Hominidae
Subfamilia Australopithecinae

Reprezentantii acestei subfamilii sunt considerati stramosii hominidelor din genul homo.

Caractere morfologice ale australopitecilor

Craniul
-australopitecii au multe caractere simiene sau de pongid (primitive)
-la nivelul scheletului post cranian ( de la cap in jos ), au multe caractere noi care sunt evoluate,
seamana mai mult cu genul homo decat cu stramosii nostrii comuni (pongidele)
-au inaltimea cam de 1.05 - 1.20 cu o greutate medie de 30 kg
-are o capacitate de 380-450 cm3
-e alungit si cu o inaltime mica, masculii prezinta aceasta creasta sagitala de insertie a muschiului
masticator
-prezinta in norma dorsala, o constrictie post orbitala foarte accentuate
-au o linie temporo-bucala foarte voluminoasa.
Dentitia
-incisivi si canini mici iar masele voluminoase (caractere de hominid)
-maxilele si mandibula sunt mai voluminoase si formeaza un prognatism accentuat, dar smaltul e
mai gros (ca la hominide nu ca la pongide)
-la unele specii exista un spatiu pe mandibula in care sa intre caninul superior la mascul
Scheletul post cranian
-prezinta numeroase elemente evoluate de tip umanoid
-studiul scheletului a aratat ca erau fiinte arboricole, dar se deplasau si pe sol biped

-omoplatul prezenta cavitatea glenoida orientata superior (la oameni e orientata lateral)
-proportia intre membrele superioare si inferioare e diferita fata de cimpanzei: membrele
superioare sunt mai scurte fata de cimpanzei, iar membrele inferioare sunt mai lungi fata de
cimpanzei
Degetul 1 opozabil dar mai scurt ca la oameni, au carpienele si falangele alungite (fata de
oameni) si curbate
Cutia toracica e evazata inferior ( ca la cimpanzei ) => un intestin lung , probabil erau
predominant vegetarieni
Varful degetelor e mai ascutit decat la genul homo, fapt ce semnifica o mai mica
vascularizatie si inervatie a varfului degetelor; asta inseamna ca nu aveau aceasi indemanare a
membrelor superioare => nu au fost fauritori de unelte, ci foloseau in mod oportunist obiectele
din natura. Insa, profesorul Dar, postuleaza ca australopitecii tarzii (de tip africanus), ar fi totusi
fauritorii primei culturi a unui hominid pe care a denumito cultura Osteo-dontokeratica. In
pesterile din sudul Africii de Sud au descoperit si oase de ierbivore sau de carnivore, sparte in
mod deliberat pentru a fi folosite ca unelte
Centura pelviana si membrul inferior
-prezinta caractere evaluate
-la nivelul oaselor coxale se observa o latire a ilionului si chiar o creasta iliaca sinoasa,
accentuarea incizurii sciatice si tot aceasta zona de articulatie cu sacrumul, la nivelul articulatiei
sacro-iliace seamana cu a hominidelor
-au con femural lung si subtire, iar capul femurului e mai mic comparativ cu a noastra
-membrele inferioare sunt mai lungi ca la pongide
-piciorul in sine era mai alungit cu un calcaneu rotund, iar metatarsienele si falangele alungite si
curbate
-degetul 1 e opozabil in continuare si mult migrat in partea anterioara.
Bipedia australopitecilor
-Paul Schmidt de la Zurich, care a putut sa lucreze pe resturile fosile ale lui Lucy care sunt in
America, a facut un schelet din fibra de sticla (complet), pornind de la datele lui Lucy
-acest studiu de mecanica si dinamica in miscare a rezultat ca: toti australopitecii erau bipezi dar
aveau un grad diferit de bipedism - se deplasau cu genunchii flectati si cu trunchiul putin aplecat
inainte. Nu aveau talie pentru ca toracele era evazat ( doar noi avem talie datorita toracelui
cilindric). Studiul coxalelor la australopiteci au aratat ca muschiul gluteus major sau fesierul

mare este un muschi extensor al trunchiului pe coapse la australopiteci si nu abductor cum este la
pongide.

-australopitecii traiau intro perioada in care vremea scadea accentuat

-evolutia si aparitia genului homo sa bazat pe introducerea carnii in alimentative
-hrana de origine animala este o hrana de calitate care asigura aminoacizii necesari bunei
dezvoltari a intregului organism si a creierului
-de asemenea se considera ca inainte de primii reprezentanti ai genului homo au inceput sa
consume maduva oaselor (aliment foarte hranitor bogat in grasime care a ajutat in dezvoltarea
creierului)

Australopithecus africanus

-descoperit in 1924; fosila are o vechime de aproximativ 1 milion de ani

-dupa descoperirea din 1924, toata acea zona a Africii de Sud devine foarte cautata de cercetatori
antropologi
-Broom-cercetator scotian gaseste in pesterile din jurul Africii aproximativ 60 de indivizi de
australopiteci si isi da seama ca pot considera ca sunt doua categorii de australopiteci:
- australopiteci gracili
- australopiteci robusti

Australopithecus robustus

-se considera ca fiind cei mai evoluati dintre australopiteci

-cu toate ca maxilele, mandibula si dentitia sugereaza ca erau vegetarieni, consumand hrana dura
de tip nuci, radacini, seminte, aveau dentitie taurodonta
-prezinta si ei o creasta sagitala dar mult diminuata pentru insertia muschiului temporal, iar linia
temporo-bucala sugereaza insertia muschiului maseter
-muschii masticatori voluminosi plus dentitia argumenteaza alimentatia lor in hrana dura
-aveau dieta ultra-specializata ce nu indica un avantaj evolutiv; se considera ca sunt o linie
evolutiva inchisa

Australopithecus boisei

-in ziua de azi, australopitecii robusti sunt incadrati in genul Paranthropus

-intr-un sit s-a gasit o mana de robustus care are caractere foarte umane
-se considera ca erau niste australopiteci evoluati care traiau in grupuri mixte
-dentitia lor ne arata ca erau probabil exclusiv vegetarieni, ceea ce nu ii determina sa fie
stramosii genului homo

Primul reprezentant al genului homo a fost descoperit in 1960 de Louis Leakey, un

hominid pe care il numeste: Homo habilis ( avea o vechime de aproximativ 1.9 milioane de
ani ). In stratul geologic unde a fost gasit acest rest de craniu, au gasit si unelte (pietre cioplite
numite monofaciale [topoare de piatra]).
Cultura lui este cultura olduvaiana (pebble culture), cultura de prund (prund=malul
raurilor pe care se gaseste piatra). Atat de primitive sunt si uneltele primului reprezentant ai
genului homo.
Sunt uneltele olduvaiene sunt de marimea unor mingi de tenis aschiate, de cele mai multe
ori doar pe o parte, rar au fost gasite unelte mai tarzii aschiate pe ambele parti (adica bifaciale).
Aceste unelte totusi puteau sa fie folosite la vanatoarea unor mamifere mici. S-au si
pastrat in situsurile lui homo habilis numeroase oase de mamifere considerate ca rezultate in
urma hranirii cu acestea. Au fost studiate bineinteles si aceste oase fosilizate pe care au fost
gasite zgarieturi efectuate cu aceste aschii.
In sudul Africii de Sud s-au gasit oase sparte deliberat pentru a fi folosite ca unelete. Erau
sparte deliberat si pentru a consuma maduva oaselor. Australopitecii au ocupat toate habitatele
din Africa intrun final. La sfarsitul pliocenului si inceputul pleistocenului a avut loc o radiatie
adaptativa a australopitecinelor, ocupand la liziera de padure, malurile raurilor, savanele.
Radiatia adaptativa e datorata faptului ca erau omnivori, astfel sau adaptat la mai multe habitate.

Cele mai importante descoperiri in paleoantropologie s-au facut dea lungul Marelui
Rift African ( o falie geologica uriasa "6400 km" si 60 km latime ).
In aceasta falie exista acumulari de ape care sunt constante si formeaza marile lacuri
africane.

Primii care sau dus sa cerceteze in marele rift african au fost familia Mary si Louis
Leakey si fiul lor Richard. Mary si Louis,care in timpul celui de-al II-lea razboi mondial incep
cercetarile in marele rift african. In 1960 gasesc un craniu aproape complet si in 1963 gasesc
resturi de fosile ale lui Homo habilis (omul indemanatic).
Intre timp, in anii 1973 s-a descoperit Homo rudolfensis - mai vechi decat homo habilis
(probabil 2.2 milioane de ani vechime), la care se observa o subtiere a oaselor craniului si
ingrosarea smaltului dentar (comparativ cu australopitecii). Astfel, la inceputul pleistocenului, cu
racirea constanta a vremii, erau multe hominide ce convientuiau.
In 1975 la Laetoli, Mary Leaky gaseste niste urme fosilizate de hominide in cenusa
vulcanica intarita, solidificata, a unui vulcan stins de 3 milioane de ani. Au gasit printre urmele
fosilizate si urmele de pasi a trei indivizi bipezi (doi adulti si un pui). Dupa cercetarile acelor
urme fosilizate au descoperit ca au un calcai rotunjit si conform masuratorii antropometrice, dupa
care lungimea talpii reprezinta 15% din inaltimea corpului, facand socoteli antropologice au
ajuns la concluzia ca aveau in medie ca inaltime 1,20 m.
Australopitecii prezinta un dimorfism sexual accentuat: femelele mai mici de statura iar
masculii sunt voluminosi. Complexul CP3 a disparut si la masculi, dar continua sa aiba canini
mai voluminosi decat femele ceea ce ne dau informatii despre modul lor de viata: traiau in cete
numeroase, in care era un mascul dominant si mai multe femele; masculii se luptau intre ei
pentru suprematia femelelor.
La localitatea Hadar au lucrat in anii 1970 numeroase grupuri de antropologi. In 1974 are
loc una din marile descoperiri in paleoantropologie, e gasit un schelet aproape intreg ale unui
australopitec numit: Australopithecus afarensis. Acesta este socotit stramosul genului homo.
Descoperirea a fost facuta dupa o ploaie foarte mare, de catre doi antropologi tineri (Donald
Johanson si Maurice Taib) , si l-au denumit LUCY.

Lucy

-la nivelul craniului exista multe elemente de tip simian (pongide) cu prognatism foarte accentuat
-dentitia este foarte asemanatoare cu a genului homo, nu mai avem complexul CP3 dar exista
inca un spatiu pe mandibula in care se insera caninul la specii mai vechi
-toracele evazat semnifica lipsa taliei si faptul ca nu puteau inspira puternic cum poate sa faca un
primat cu torace cilindric, in concluzie, australopitecii nu erau alergatori pe sol, nu erau hominide
agile
-gradul de bipedie era mai evident decat al formelor timpurii
-australopitecii inca aveau caracterul de primat proeminent si ele isi faceau culcusul in mediul
arboricol

-femurul avea condil femural voluminos si cu incizura semnificativ adancita

-la formele tarzii de australopiteci, degetul unu la membrul inferior ajunge sa fie la acelasi nivel
cu celelalte degete si nu opozabil

In 1995 este descoperit cel mai vechi australopitec: Australopithecus anamensis care are o
vechime de aproximativ 4.2 milioane de ani.

In 1996 este descoperit: Australopithecus bahrelghazali care are o vechime de aproximativ

3 milioane de ani.
-acesta este mai special deoarece l-au descoperit in centrul Africii
-este primul australopitec descoperit in centrul Africii
-de aici rezulta ca traind o perioada atat de mare de timp, australopitecii au ocupat practic toata
Africa ( nu numai E si S ) si au fost adaptati la mai multe tipuri de habitat, asa se explica multele
specii gasite si identificate ale aceluiasi gen
-unii traiau dea lungul apelor, altii traiau la liziera padurilor, altii in plina savanna

In 2010 este descoperit in sudul Africii de Sud : Australopithecus sediba are o vechime
de aproximativ 1 milion de ani si este cel mai evoluat australopitec

Doar primii reprezentanti ai genului homo erau fauritori de unelte.

In concluzie, australopitecii aveau o strategie de supravietuire de tip simian:
- pe sol se deplasau biped, cu gradul de bipedie diferit de al nostru
- erau temporari arboricoli
- erau cel mai probabil vegetarieni (asta o arata si toracele evazat - inseamna si un
intestin lung de ierbivore)

Cu siguranta, ultimii australopiteci si cel mai nou: australopitec sediba, au introdus in

alimentatie carnea.
Introducerea carnii a fost un factor important la evolutia de la australopiteci la genul
homo.
Undeva in jurul a 2 milioane in urma, apare genul homo, la inceputul pleistocenului,
incepe cuaternarul (sau antropogen).

Australopitecii au disparut probabil

-pentru ca au devenit ei insisi hrana pentru reprezentantii genului homo

- sau pur si simplu ca ei si genul homo concurau pe aceasi hrana (cum homo era mai evoluat ar
fii castigat aceasta batalie evolutiva)
-acum circa un milion de ani, se gaseste homo ergastus erectus ca fiind singurul hominid
supravietuitor