Capul de lup mi-a atras atentia. Indianul usor aplecat in fata animalului mi-a incitat curiozitatea.

Am luat-o de pe raft si cu pasi grabiti am plecat sa o achit. Cartea Colt-Alb era a mea. Eram nerabdator sa o citesc. M-am cufundat in lectura. Paginile cu scrisul marunt si mirosul proaspat de tipografie le intorceam in graba. Partea intai m-a determinat sa merg mai departe.Zeii salbaticiei m-au convins ca trebuie sa-i cunosc si pe Zeii superiori. In acest periplu al salbaticiei il urmaream pe elColt Alb. Lupul pui care datorita unui om cu suflet mare a crescut in siguranta. Peripetiile lui si dragostea pentru stapan m-au impresionat. Zilele se scurgeau ca nisipul clepsidrei, iar foile le intorceam in acelasi ritm. Colt Alb, personajul meu de suflet, devenise si bunul meu prieten. In sfarsit, aveam un model de prieten care nu cuvanta. Sfarsitul cartii se apropia, dar nu si sfarsitul lui Colt Alb. Interventia doctorului s-a dovedit benefica. Prietenul meu a ramas in viata. Curajul si intelepciunea lui l-au salvat. M-am ridicat de la masa cu obrajii usor scaldati in lacrimi. Personajul cartii m-a ajutat sa inteleg importanta faptelor. Acum, ii multumesc autorului pentru comoara lasata. Colt Alb ramane cartea sufletului meu.