Eugen Coca (1893-1954)

Eugen Coca, unul din talentații compozitori sovietici moldoveni, a creat un număr
considerabil de lucrări muzicale în cele mai diferite genuri: opere, balete, oratorii,
simfonii, cvartete de coarde, piese instrumentale pentru pian, vioară, violoncel,
muzică de teatru, la filme, cântece, prelucrări de melodii populare ș.a. Coca era un
bun conuscător al muzicii populare moldovenești. El a folosit pe larg în compozițiile
sale melodii de cântece și jocuri populare. În anii tinereții, trăind în Rusia, el a
cunoscut în de aproape operele compozitorilor ruși, folclorul muzical rusesc și
ucrainean, de care s-a inspirat în creațiile sale. Datorită faptului că majoritatea
creațiilor lui E.Coca sunt legate organic de muzica populară, ele au căpătat o largă
popularitate.
Eugen Coca s-a născut în anul1893, în satul Cureșnița, sat situat pe malul bătrânului
Nistru, nudeparte de orașul Soroca. Copilîria i-a fost grea.Tatăl său, Costache Coca,
era prin satele vecine. Eugen din copilărie a învățat să cânte la vioară de la tatăl său,
interpretând melodii populare moldovenești. Iar când a început să învețe la școala
medie din Soroca cânta și în fanfara școlii.
În anil 1903 moare tatăl său, lăutar vestit, și Eugen este nevoit să părăsească școala.
De la vârsta de 12 ani a început să cânte într-o orchestră de circ ambulant, ce se găsea
pe atunci la Soroca. Ca să câștige bani pentru viață, copilul cânta cu vioara sa unde se
nimerea. De mare folos i-a fost cântarea în taraful lui A.Poleakov, unde se păstrau
tradițiile lăutărești.
În anul 1908 el vine la Chișinău, pe atunci important centru muzical. Aici activa
filiala Societății Muzicle Ruse, care organiza multe concerte cu muzicanți locali ori
veniți în turneu. Pe lângă această societate funcționa și școala de muzică. În capitala
Basarabiei Eugen Coca începe să studieze vioara.
Fiind lipsit de mijloace, Coca este nevoit să întrerupă învățătura. El se angajează în
diferite orchestre din orașele Rusiei: la Crimea, la Moscova, etc. Cântând în orchestre
simfonice, a început să practice și dirijarea, continuă să-și perfecționeze maestria
violoncelistică, studiind vvioara la diferiți profesori.
Tot în acești ani E.Coca compune primele lucrări muzicale: Valsul <Dragostea de
viață>, poemul simfonic <Nopțile în Crimeea>. În anul 1917 se întoarce în Basarabia,
fiind un experimentat viorist, dirijor și compozitor. Necătând la toate acestea, el simte
că mai are nevoie de serioase studii muzicale.
În anul 1926 E. Coca absolvește Conservatorul din Chișinău la clasa de compoziție.
În acești ani Coca crează mai multe lucrări: un <concerto grosso>, două suite
moldovenești și opera-basm <Pasarea Măiastra> sau <Prințul Ionel și lupul
năzdrăvan>, care a fost înscenată la Chișinău în anul absolvirii conservatorului, fiind
dirijată de autor. Tot atunci mai scrie tabloul simfonic <Balalaika> și <Cvartetul de
coarde №1>.
Studiile de la conservator i-au îngânduit lui E.Coca sa scrie, în anii ce au urmat,
lucrări de amploare: Simfonia №1, baletul <Florile micuței Ida> după o poveste de
H.Anderson.
După absolvirea conservatorului Coca lucrează ca pedagog de muzică la Chișinău și
Cetatea-Albă (Akerman). Participând în calitate de viorist la concerte , el
interpretează <Sonata Kroițer> de L. Beethoven , <Vlasul capriccio> de H.
Weniavski, <Dansul ungar> de I. Brahms ș.a. Compozitorul muncește asupra
lucrărilor simfonice. Scrie simfonia №2, operetele: <Semnalele de pe planeta Marte>,
<În țara canibalelor>.
Coca devine membrul Uniunii compozitorilor sovietici din RSS Moldovenească.
Evenimentul reuniunii poporului moldovenesc cu Patria Sovietică a fost redat de
E.Coca într-un șir de compoziții: cântecul <Hora Basarabiei eliberate>, cantata
<Cântă inima Moldovei> și <Simfonie de primăvară> - fantezie pentru vioară și
orechestră, consacrată violonistului sovietic David Oistrah. După marele război
E.Coca scrie muzică pentru spectacolul <În văile Moldovei>. În anul 1945 crează
poemul simfonic <Stalingrad>. Începe să lucreze la opera <Boris Glavan>. În 1949
compune <cvartetul de corade №2>, suita corală <Doina>, Renumitul cântec <Doina
nouă>.
În ultimii ani ai vieții E.Coca a scris poemul simfonic <Codrul> în care evocă lupta
haiducilor moldoveni, oratoriul <Cântec despre Kotovski>. Apoi a urmat comdeia
muzicală <Fericirea Mărioarei>, Rapsodia moldovenească. Lucrările lui E.Coca sunt
scrise cu un limbaj muzical adecvat muzicii populare.