Alexandru Flechtenmacher

(1823-1898)
Unul dintre marii înaintaşi ai muzicii corale româneşti laice şi religioase
din prima şi a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost compozitorul
Alexandru Flechtenmacher care a luptat cu toate forţele sale pentru „realizarea
visului nostru de aur, gonirea muzicii turceşti din societatea românească”1.
El a fost compozitorul care „a demonstrat pentru prima oară în istoria
muzicii noastre că motivele cântecelor şi jocurilor populare româneşti, pot
constitui un bogat izvor de inspiraţie, chiar pentru formele mai complexe ale
muzicii instrumental-simfonice”2.
Tot compozitorul şi profesorul Alexandru Flechtenmacher „a fost cel
dintâi care a organizat învăţământul muzical în ţara noastră şi primul care l-a
fundat în 18843, pentru că după nume pare străin, „inima, tot cugetul, n-au simţit
şi n-au lucrat decât numai româneşte, numai pentru neamul românesc, numai
pentru gloria şi mărirea României”4.
S-a născut la Iaşi în 1823, ca fiu al juristului Cristian Flechtenmacher
originar din Braşov şi stabilit la Iaşi în 1811 ca „sfătuitor juridic al Curţii regale
şi profesor de drept5.
Şi-a început pregătirea muzicală la Iaşi cu Paul Hette şi I. Leicher (vioară)
iar la Viena (1837-1840) cu Joseph Bőhm şi Joseph Mayeseder vioară.
Îşi continuă studiul muzicii în domeniul compoziţiei la Conservatorul de
Muzică din Paris.
Întors în ţară ocupă pe rând funcţia de violonist în orchestra Teatrului
Naţional din Iaşi (1840-1846), al Teatrului Naţional din Bucureşti (1852-
1853) şi (1858-1879) al Teatrului Naţional din Craiova (1853-1858).
Ocupă de asemenea funcţia de profesor de vioară şi violoncel la
Aşezământul Choral din Bucureşti, înfiinţat şi condus de Arhimandritul rus
Visarion între anii (1860-1863).

1
 Funcţionează ca profesor şi director al Conservatorului de Muzică din
Bucureşti între anii (1864-1869).
În calitate de compozitor a scris aproape în toate genurile muzicale
compunând peste 50 de lucrări destinate scenei pe versuri de Vasile Alecsandri,
Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Matei Millo, Alecu Russo şi alţii.
Menţionăm în continuare,
I) Muzica de operetă. „Baba Hârca” pe libretul lui Matei Millo.
Premiera a avut loc pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la data de 27 decembrie
1848.
În urma acestui spectacol, cotidienele vremii6 au adus binemeritate elogii
compozitorului şi inspiratei sale muzici.
Tot pe versurile lui Matei Millo a mai scris operetele: Ursul negru şi alb;
Un trântor cât zece; Cerşetorul orb; Apele de la Văcăreşti, Samson şi
Spiridon şi altele.
II) A scris muzica la piesele de teatru:
- Coana Chiriţa în Iaşi sau două fete şi-o neneacă (1850) vodevil
în trei acte de Vasile Alecsandri;
- Piatra din casă (1850) vodevil într-un act de Vasile Alecsandri;
- Conu Iorgu de la Sadagura;
- Nunta ţărănească; Scara mâţei; Cetatea Neamţului (1856) –
melodramă naţională de Vasile Alecsandri, Iaşi, Tipografia Th. Codrescu, Petrini
şi Compania.
III) Muzică simfonică:
- Uvertura naţională (1846) pentru orchestră, Bucureşti, Editura
Conservatorului, 1898;
IV) Muzica vocală: Dorinţa; Tătarul; Mama lui Ştefan cel Mare; Imnul
naţional al Moldovei etc.
Un loc aparte însă în creaţia lui Alexandru Flechtenmacher îl ocupă
creaţia corală laică şi religioasă.

2
 Între lucrările corale laice, menţionăm:
- Sfântă zi de libertate (1848), cor la unison şi acompaniament de
pian pe versuri de Eugen Carada;
- Imnul moldovenilor de la 1849 pe voci egale, pe versuri de
Dimitrie Gusti;
- Hora Unirii (1856), cor la unison şi acompaniament de pian pe
versuri de Vasile Alecsandri. Iaşi, tipografia Th. Codresco, Petrini şi Compania.
1856;
- Imnul Ateneului; Hora ostaşilor români!;
- Unsprezece cireşariu, pentru cor la unison şi pian;
Între lucrările corale religioase ale compozitorului, menţionăm pe cele
publicate în repertoriul choral religios, întocmit de Ioan Bunescu7:
a) Ectenia mare – Cor mixt în fa major, măsura 2/4;
b) Binecuvântează. Cor mixt în fa major, măsura 2/4;
c) Unule născut. Cor mixt în fa major, măsura 2/4;
d) Heruvicul în re major. Cor mixt, măsura de 4/4, tempoul „Religioso”.
Lucrare de largă respiraţie melodică şi armonică, folosind modulaţii în tonalităţi
apropiate şi depărtate;
e) Ca pre împăratul. Cor mixt în re major, cu modulaţii în tonalităţi
apropiate;
f) Răspunsurile mari (Mila păcii; Şi cu duhul tău; Cu vrednicie). Toate
pentru cor mixt în „sol minor”. Măsura 4/4, cu modulaţii apropiate. Tempoul
„Andantino”;
g) Sfânt, Sfânt, Sfânt. Cor mixt în gama „sol major”, măsura 4/4.
h) Pre Tine Te lăudăm. Cor mixt în gama sol minor, măsura 4/4;
i) Cuvine-se cu adevărat. Axion duminical în gama la minor cu
modulaţii armonice şi melodice frecvente şi în tonalităţi apropiate. Măsura de
4/4. Tempoul Moderato. În întreaga lucrare predomină stilul armonic.

3
 În continuare, Ioan Bunescu încântat fiind de inspiratele axioane ale
praznicelor împărăteşti scrise de Flechtenmacher, le publică şi pe acestea în
repertoriul său pe care le menţionăm şi noi:
a) Măreşte suflete al meu. Axionul Naşterii Domnului, în gama „do
major”, măsura de 4/4. Tempoul „dolce”;
b) Măreşte suflete al meu pre cel ce în Iordan. Axionul Botezului
Domnului în gama do major, cu modulaţii în gama mi minor natural, măsura de
4/4. tempoul „Andante”;
c) Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor. Axion la
Întâmpinarea Domnului (2 februarie), în gama „re minor” natural cu modulaţii
în tonalităţi în tonalităţi apropiate. Lucrarea se termină picardian, în omonima sa
majoră „re major”.
d) Bine vesteşte pământule. Axion la Buna Vestire (25 martie), în gama
„do major” cu modulaţii pasagere în tonalităţi apropiate. Tempoul „Maestoso”;
e) Dumnezeu este Domnul. Axionul Floriilor, în gama „do major” cu
modulaţii pasagere în tonalităţi apropiate. Tempoul „Maestoso”, Măsura de 4/4;
f) Îngerul a strigat. Axionul Învierii Domnului în gama „do major” cu
modulaţii în „mi bemol major”; „do minor” şi „la bemol major”. Măsura de 4/4.
Tempoul „Andante con moto”;
g) Măreşte suflete pe Hristos. Axionul Înălţării Domnului în gama „re
minor natural” cu modulaţii pasagere în tonalităţi apropiate. Tempoul
„Andante”;
h) Bucură-te împărăteasă Maică. Axionul Pogorârii Duhului Sfânt, în
gama „re minor natural”. Tempoul „Andante”;
i) Măreşte suflete al meu pe Cel ce s-a schimbat. Axionul Schimbării
la faţă. Cor mixt în gama „re minor natural” Măsura de 4/4. Tempoul
„Religioso”;

4
 j) Neamurile tale fericesc. Axionul Maicii Domnului (15 august). Cor
mixt în gama „re minor natural” cu modulaţii pasagere în armonia sa majoră „re
major”. Măsura 4/4. Tempoul „Andante”;
k) Strein lucru este. Axionul Naşterii Domnului (8 septembrie). Cor mixt
în gama „do major”. Măsura de 4/4. Tempoul „Moderato”;
l) Rai de taină eşti. Axion la Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Cor
mixt în gama „la minor armonic”. Măsura de 4/4. Tempoul „Andantino”;
m) Îngerii văzând intrarea celei Preacurate. Axion la intrarea în
Biserică (21 noiembrie). Cor mixt în „do major”, cu modulaţii armonice în
tonalităţi îndepărtate. Măsura de 4/4. Tempoul „Maestoso”.
n) De Tine se bucură. Axion care se cântă în duminicile din Postul mare,
când se săvârşeşte liturghia Sfântului Vasile cel Mare (şapte la număr, şi în alte
trei duminici de peste an). Este un cor mixt în gama „mi bemol major”, cu
modulaţii pasagere în tonalităţi apropiate şi îndepărtate.
Menţionăm de asemenea două lucrări corale religioase ale lui
Flechtenmacher armonizate mai aerisit de Ioan D. Chirescu şi Nicolae Lungu.
Acestea sunt Prohodul Domnului. Primele două părţi scrise în „mi minor
natural” cu modulaţii în variantele (armonică şi melodică) şi partea a treia în
gama „sol major natural”. Măsura de 4/4. Lucrarea se execută de toate corurile
bisericeşti în vinerea mare, la scoaterea Sfântului Epitaf.
Analizată în detaliu întreaga creaţie corală laică şi religioasă, precum şi
cea de operă, operetă şi simfonică, putem concluziona că aceasta este profund
inspirată din melosul popular şi naţional.
Iată ce scrie unul din cotidienele vremii privitor la izvorul inspiraţiei sale
melodice care predomină în întreaga sa operă: „Flechtenmacher nu s-a mărginit
să fie culegător pur şi simplu de arii naţionale, ci s-a inspirat din cântul popular
pentru a face compoziţii muzicale cu caracter naţional”8.
Multilaterala sa activitate de dirijor, profesor, compozitor şi violonist a
contribuit substanţial la înfăptuirea unui mare şi impunător început de cultură

5
autentic românească. „Numele lui Flechtenmacher – scrie un cotidian al vremii –
evocă epoca îndepărtată a regenerării noastre naţionale, a începutului vieţii
noastre artistice”9.
Tot lui Alexandru Flechtenmacher i se datorează închegarea teatrului-
vodevil din România. Iată ce scrie un cotidian al vremii privitor la această
contribuţie a sa de neuitat: „Alexandru Flechtenmacher pune bazele teatrului-
vodevil românesc pentru care România trebuie să-i fie recunoscătoare”10.
A murit la 26 ianuarie 1898, luptând cu boala şi mizeria, lăsând
posterităţii un nume bun şi o impresionantă moştenire muzicală ce cuprinde
aproape toate genurile.
Ca un cald şi binemeritat omagiu adus de posteritate autorului
nemuritoarei „Hora Unirii”, „ceasul de la palatul administrativ din Iaşi, bate la
fiecare oră, în cele şapte clopote „Hora Unirii”11.

6
Note bibliografice

7
1
Vezi Filimon, N., Monitorul oficial din 20 decembrie 1846.
2
Vezi Oană-Pop, Rodica. Alexandru Flechtenmacher. Viaţa în imagini. Editura
Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1964, p. 8.
3
Vezi Cordoneannu M, Alexandru Flechtenmacher. Art. în: Adevărul, Bucureşti, anul
XI, nr. 3071, Vineri 30 ianuarie 1898, p. 1.
4
Vezi xxx – România muzicală, anul IX, 1898, nr. 5, 1 martie, Bucureşti, p. 38.
5
Vezi Vancea, Zeno. Creaţia muzicală românească, vol. I sec. XIX-XX, Bucureşti,
1968, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, pag. 55.
6
Vezi Albina românească din 27 ianuarie, 1861; Vezi Ţăranul român Nr. 2/1861 şi
Galinescu, Gavriil. Muzica în Moldova, art. în: Muzica românească de azi. Cartea
sindicatului artiştilor instrumentişti din România, de Prof. P. Nitulescu, 1939, Bucureşti,
pp. 706-707.
7
Vezi Bunescu, Ioan. Repertoriul Choral religios. Bucureşti, Tipo-Litografia. Dor P.
Cucu. 1886, pp. (56-94).
8
Vezi I. Alexandru Flechtenmacher. Art. în: România muzicală. Anul IX, Bucureşti,
1898, nr. 4 din 15 februarie, p. 31.
9
Vezi xxx Moartea lui Alexandru Flechtenmacher. Art. în: Dreptatea, anul III, nr. 614,
Bucureşti, Vineri, 30 ianuarie, 1898, p. 1.
10
Vezi xxx Alexandru Flechtenmacher. Art. în: Doina, Bucureşti, anul II, nr. 32 din 1
ianuarie 1885, pag. 1.
11
Niţulescu, P. Prof. op.cit. p. 707.