Gavriil Musicescu (n.

20 martie 1847, Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul

Rus – d. 8 decembrie 1903, Iași, România) a fost un compozitor, muzicolog și
dirijor român. Numele său de familie era Muzicenko, de origine ucraineană.
(1872), Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de
muzică din Iași. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular,
stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin
axarea ei pe creația popularăDin 15 ianuarie 1876 a devenit și dirijorul
corului Mitropoliei din Iași, pe care-l va conduce până la sfârșitul vieții.
Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel
necunoscut până atunci la noi. Pentru ansamblul acesta a scris — în afară de
lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.) — compoziții
corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a
întreprins turnee remarcabile.În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan
cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și
amplificat în zilele noastre de compozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera
Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în
toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu
prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș
eroic intitulat Arme, arme.O remarcabilă autenticitate artistică o
demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și
cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie
Bolintineanu.

Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția – d. 28 iulie 1741, Viena,
Sfântul Imperiu Roman) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic.Ospedale
della Pietà: Antonio Vivaldi s-a născut în Veneția în 1678 și a fost înscriși la Ospedale della
Pietà, o instituție de caritate care oferea îngrijire și educație copiilor orfani sau nelegitimi.
La ospedale, Vivaldi a primit o educație muzicală extensivă, concentrându-se în principal pe
vioară. Studii de teologie: Deși inițial intenționase să devină preot, starea sa de sănătate, în
special astmul cronic, a împiedicat acest plan. Cu toate acestea, și-a continuat studiile la
seminar și a fost, în cele din urmă, hirotonit ca preot în 1703.
Cariera de violonist: După părăsirea seminarului, Vivaldi a devenit un violonist de excepție
și și-a câștigat reputația ca virtuoz al viorii. A devenit cunoscut pentru talentul său și a
ocupat diverse poziții muzicale, inclusiv în calitate de maestru de vioară la Ospedale della
Pietà.Cele mai celebre lucrări:"Le quattro stagioni" (Anotimpurile): Aceste concerte pentru
vioară și orchestră rămân printre cele mai cunoscute și interpretate lucrări ale sale.
"Gloria in D major": O lucrare sacrală celebră și frecvent interpretată."Concerto for Strings
in G major (RV 151) - Alla Rustica": O altă compoziție populară.Antonio Vivaldi a fost un
virtuoz al viorii. Calitățile sale de violonist au avut o influență semnificativă asupra
compozițiilor sale, în special în concertele pentru vioară.Compoziții: Concertele pentru
vioară: Vivaldi este cunoscut în special pentru concertele sale, inclusiv cele patru concerte
pentru vioară și orchestră, cunoscute sub numele de "Anotimpurile" ("Le quattro stagioni").
Opere: A compus mai multe opere, dar nu a avut același succes ca în cazul concertelor. Cu
toate acestea, unele opere notabile includ "Orlando furioso" și "La Griselda".
Muzică Sacra: A compus numeroase lucrări sacre, inclusiv Misa Gloria și oratoriul
"Juditha Triumphans".
 S-a născut la 6 februarie 1948 în satul Trebisăuți, raionul Briceni, Republica
Moldova.Pentru că părinţii erau mai tot timpul ocupaţi cu muncile cîmpului, Constantin se
afla în grija bunicii de pe mamă, care i-a altoit şi dragostea pentru muzică. De mic era
pasionat de muzică, fiind prezent la toate petrecerile din sat, la care cîntau lăutari vestiţi. În
1956 participă la primul festival republican al elevilor ocupînd locul întîi cu o piesă
interpretată la un „xilofon" improvizat din 8 sticle, umplute cu apă la diferite nivele. A
absolvit cu medalie de aur școala specială de muzică Eugen Coca (în prezent – Liceul Ciprian
Porumbescu) din Chișinău (1965), continuându-și studiile la Institutul de Arte Gavriil
Musicescu (în prezent – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) la două specialități:
muzicologie și contrabas. În anul 1969 compune prima lucrare Sîrba din Trebisăuți, fantezie
pentru orchestra de muzică populară. După finalizarea studiilor (1970) devine profesor la
Catedra de Folclor. În anul 1976 piesa Sărbătoreasca îi aduce Premiul de Stat al Republicii
Moldova.Constantin Rusnac a cules mai mult de 2000 de creații muzicale folclorice. A
compus „Suita” pentru nai, țimbal, vioară și orchestră de cameră; „Lacrima” – meditație
pentru voce, clavecin și orchestră; „Moldova” – tablou muzical ș. a.; a publicat culegerea de
folclor instrumental „Ca la noi în sat”; „Oda muncii” pentru cor mixt și orchestră; a scris
muzică pentru spectacolul „Sînzeana și Pepelea”; „Cantată de sărbătoare”; a publicat
diferite culegeri de cîntece pentru voce, pian și cor; poemul vocal-simfonic „Zorile”; piese
pentru diferite instrumente; „Steaua limbii noastre” – imn pe versuri de Grigore Vieru; a
alcătuit 2 volume de „Folclor din Moldova”; a compus multe cîntece pentru copii:
„Iepurașul”, „Anișoara”, „Pomul”, „Pisicul la școală” etc.; a scris romanțe, rugăciuni; este
autor de emisiuni radio şi de televiziune

S-a născut la 01 mai 1951 s, Mîndrești jud. Telenești (Moldova).Gheorghe Mustea este un flautist, naist,
pedagog, compozitor, dirijor și academician moldovean.Studii.
Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1966-1970), Institutul de Arte „G. Musicescu”
(1970-1975; 1975-1980), stagiune dirijorală la Orchestra Simfonică Academică a Filarmonicii „D.
Șostakovici” din Leningrad, St. Petersburg (1984-1986).
Şi-a început cariera de solist (apoi director muzical şi dirijor) în orchestra Ansamblului de Dansuri
populare „Joc”.
În anii 1983-1989 a fost dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Naționale din Moldova. A fost rector
al Universităţii de Stat a Artelor din Chișinău. Din anul 1989 este director artistic şi prim dirijor al
orchestrei simfonice a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, a concertat în Europa.
Premii şi titluri:
1989 − Maestru emerit al Artei din Republica Moldova.
1990 − Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.
1991 − Artist al Poporului din Republica Moldova.
1998 − Ordinul “Gloria muncii”
Funcții deținute
Flautist și naist, apoi director muzical și dirijor al orchestrei Ansamblului de dansuri populare „Joc” al
Filarmonicii din Chișinău (1969-1970), profesor la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” (1973-1975;
1978-1980), prim dirijor și director artistic al Orchestrei Simfonice Naționale a companiei „TeleradioMoldova” (din 1989), profesor
universitar și rector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (1999-
2002), Președinte al Societății Muzicale din Chișinău (1988-1991), membru corespondent al Academiei de
Științe a Moldovei, membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova (1980).
Lucrări
Concertul pentru orchestră nr. 1 (1980), opera „Alexandru Lăpușneanu”, Balada Moldovei(1984), În miez
de noapte când tresar (1985), Ciocârlia (1988), Păstorul și mioara (1989), Trei mari iubiri (1989),
Moldovă, baștină dragă (1996), Basarabenilor (1991), Dorul (1988), Ce liniște din ceruri se coboară
(1991) ș.a.
George Enescu (1881-1955) a fost un compozitor, dirijor, violonist și pedagog
român, considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni ai secolului al XXlea.A manifestat
încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică,
începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în
primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard
Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un
vestit lăutar, Niculae Chioru.Una dintre cele mai mari creații ale sale este poemul
simfonic "Romanian Rhapsody No. 1", care a devenit una dintre lucrările sale
semnificative și a rămas populară în repertoriul muzical. Enescu a fost un
compozitor prolific, abordând diverse genuri muzicale, inclusiv simfonii, opere,
muzică de cameră și lucrări corale.În 1895, la vârsta de 13 ani, a fost admis la
Conservatorul de Muzică din Viena, unde și-a continuat studiile muzicale,
specializându-se în vioară și compoziție.După Viena, Enescu a studiat la
Conservatorul din Paris, unde a avut profesori renumiți precum Jules Massenet și
Gabriel Fauré.Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai
cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru
orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément
Marot (1908).