Noțiuni

Domeniul feudal era o formă de proprietate imobiliară specifică Evului Mediu.

Domeniul feudal este un pământ pe care regele îl împărțea principilor (vasalilor
regelui) ca răsplată pentru anumite servicii.
Vasal-nobil care datoreaza ascultare si ajutor suzeranului sau.
Beneficium-(În feudalism) Concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal
ca recompensă în schimbul unor obligații (de ordin militar).
Senior-stapinul unui domeniu
Cavalerism-Purtare, atitudine de cavaler; vitejie, lealitate, onestitate (v. cavaleri);
amabilitate, bunăvoință (v. cavaler II
Cruciada-expeditie militara intreprinsa de bisericile catolice de catre feudalii din
e.apus si cent sub pretextul eliberari mormi lui Hristos din ierusalim de sub
ocupatia musulmanilor.
Colon.rur-proces de intemeiere de noi asezari,
are loc atunci când una sau mai multe specii populează un anumit loc
Economie nat.-economie în care bunurile materiale se produc direct pentru
consum, fără intermediul schimbului.
Feudalismul este un sistem politico-economico-social, corespunzând Evului
Mediu, Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran
și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar
vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de
judecată.
Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost în istoria europeană perioada dintre Antichitate
și epoca modernă.
Modul de viață medieval se referă la aspectele caracteristice ale vieții sociale,
economice și culturale din perioada medievală, inclusiv relațiile feudale,
organizarea în caste, influența Bisericii, sistemul agrar predominant și nivelul
scăzut al tehnologiei.
Breslă-forma de organizare in evolul mediu,asociatie profesionala a
mestesugarilor.
A descaleca-. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de
cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc,
întemeind o țară.
Asolomentul-inpartirea unui teren cultivabil in mai multe loturi si rotatia
culturilor in cadrul acestuia.
Vistierul este un termen care desemna o dregătorie în Evul Mediu românesc.
Vistierul se ocupa de administrația fiscală a țării, a vistieriei, de evidența
veniturilor, a impozitelor și cheltuielilor, a contribuabililor și a scutiților.
Portarul în Țara Românească se ocupa de hotărnicirea moșiilor, de primirea
soliilor la curte.
Logofătul era în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova, un mare
dregător, șef de Cancelarie Domnească. El redacta hotărârile luate de Domn
și de sfatul domnesc,
Vornic (din slavonă dvorĭnikŭ) reprezenta statutul de mare dregător,
însărcinat cu supravegherea Curții Domnești. El conducea treburile interne
ale țării, având și atribuții judecătorești: locțiitor al domnului în acel gen de
probleme.

Spătar (<din ngr. spatharios <spatha „spadă, paloș“) era în Moldova și Țara
Românească denumirea oficială a unui dregător la curtea domnească, având
la început sarcina de a purta la festivități sabia și buzduganul domnitorului
iar mai târziu avea comanda cavaleriei, devenind comandant suprem al
armatei în lipsa domnului.
Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana voievodului, putând
intra în iatacul domnului chiar și nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a
introduce la domn soliile și pe cei veniți în audiență. Era ultimul membru al
sfatului domnesc.
Stolnic (din slavonă stolu, „masă”) este un rang boieresc folosit în evul
mediu în țările române (Țara Românească și Moldova), Polonia, Lituania
(Uniunea statală polono-lituaniană) și Rusia țaristă (stolnik, Стольник),
reprezentând dregătorul de curte care se îngrijea de masa domnului.
Paharnic era un titlu purtat, în evul mediu, de boierul de la curtea domnilor
români din Țara Românească și din Moldova, care avea în grijă băutura
domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe
domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este
otrăvită.