Clasa 8 Manual Art Klett

Săptămâna 7 pp. 36-37

Dacia romană. Romanizarea. Creştinismul

1. Dacia romană (106-271)

- a avut rang de provincie imperială administrată de un guvernator: legatus Augusti pro
praetore
- a cuprins: Transilvania, Banatul şi Oltenia
- capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
- a avut trei reorganizări:
o în 117/118 a fost divizată în Dacia Superioară şi Dacia Inferioară
o în 123 a fost împărţită în 3: Dacia Porolissensis, Dacia Superioară şi Dacia Inferioară
o în 168: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis şi Dacia Malvensis

2. Romanizarea
- este un proces istoric complex care constă în însuşirea tradiţiilor, obiceiurilor romane, a
limbii latine vulgare (obişnuite) de către poporul cucerit prin intermediul factorilor
romanizării
- factorii romanizării:
o administraţia
o armata (legiuni şi trupe auxiliare cantonate în castre)
o veteranii
o coloniştii
o urbanizarea (aşezări de tipul colonii şi municipii)
o viaţa religioasă (*sincretism religios, *interpretatio romana)
o educaţia
- etapele romanizării:
o înainte de 106 – romanizarea neoficială
o 106-271/275 – oficială
o după 275 – romanizarea dacilor liberi

3. Creştinismul
- religie monoteistă apărută la începutul sec. I, în Imperiul roman
- s-a răspândit prin intermediul soldaţilor, coloniştilor şi al misionarilor
- creştinii sunt persecutaţi – martiri
- în 313 prin Edictul de la Milan a devenit religie oficială în Imperiul roman
- în limba română s-au păstrat termeni creştini de origine latină: creştin, cruce, biserică, botez,
altar, Dumnezeu, duminică, înger etc.
- dovezi arheologice: donariul de bronz de la Biertan, jud Sibiu, datat secol IV.

https//:rosioru.ro