ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

ROMANITATEA ROMÂNILOR
A. ROMANIZAREA
1. Caracteristici generale
 Primii locuitori ai spaţiului carpato-danubiano-pontic = preindoeuropenii, veniţi
probabil din Asia Mică în această zonă (800 000 î.Hr).
 La sfârşitul mil. III – începutul mil II î.Hr. din stepele nord-pontice vin valuri de indo-
europenii, grupul tracilor se stabilesc în zona carpato-balcanică.
 Din rândul tracilor se evidenţiază tracii nordici (geto-dacii) între Carpaţi şi
Balcani şi tracii sudici (odrisii, mesii, besii, tribalii) în zona Balcanilor.
 Geto-dacii erau organizaţi în triburi, primul unificator Burebista, la mijl. Sec. I î.Hr.
După el statul se destramă, unitatea refăcută de Decebal în sec. I d.Hr.
 În sec. II î.Hr. apare pericolul roman, care intră în conflict cu daci = războaie,
încheiate în 106 d.Hr. cu transformarea Daciei în provincie imperială consulară.
2. Romanizarea în Dacia
 Romanizarea este un proces istoric complex de simbioză şi sinteză etno-
lingvistică şi culturală între autohtoni şi noii veniţi, prin care civilizaţia romană pătrunde
în toate compartimentele vieţii unei provincii, încât duce la înlocuirea limbii populaţiei
supuse cu limba latină.
 Deci componenta esenţială a romanizării este cea lingvistică.
 romanizarea populaţiei geto-dacice stă
la baza formării şi apariţiei poporului român.
 Etapele romanizării în Dacia:
 I etapă: preliminară, mijlocul sec. al II-lea î.Hr. – 106 d.Hr.
= pătrunderea unor aspecte materiale romane în Dacia pe cale neoficială, paşnică
= comerț.
 a II-a etapă: 106- 271 d.Hr. = oficială, organizată, masivă, rapidă, ireversibilă a
spaţiului daco-moesian
 a III-a etapă – după 271 = romanizare fără imperiu = uniformizare a
romanizării în spaţiul românesc.
 Condiţii
▪ ocuparea teritoriului unui popor antic;
▪ integrarea acestui teritoriu în statul roman pentru
câteva generaţii;
▪ existenţa unei populaţii neromane numeroase:
▪ asigurarea păcii.
▪ stadiu avansat al civilizaţiei dacilor care să permită acestora receptarea valorilor
culturale şi normelor juridice superioare romane;
 Factori:
a. Administraţia = factor principal cu acţiune permanentă;
Dacia - devine provincie romană în anul 106 d.Hr.
 de rang consular (imperial);
 Capitala - Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa;
 condusă de un guvernator de rang consular – Legatus Augusti Pro
Praetore – ajutat de prefecţi în oraşe şi primari la sate.

1
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

 Întreaga administraţie era latinofonă;

b. Armata romană = factor principal, era organizată în:
▪ legiuni;
▪ trupe auxiliare (cohortes, alae, numeri).
 În Dacia aduse trupe în castre = descoperite obiecte de cult dacice;
 Legăturile dintre soldaţii romani şi autohtoni = esenţiale pentru romanizare.
c. Veteranii = Factor secundar, cu acţiune importantă;
 Ies din armată primesc cetățenie romană, bani, pământ, funcţii, erau latinofoni,
 Se bucurau de respect datorită disciplinei, ştiinţei de carte şi ordinii.
 Cei care rămân în armată formează trupele de evocati;
d. Colonistii
 Cetățeni romani aduși din diverse provincii ale Imperiului.
 Colonizarea – explicată prin “secătuirea provinciei Dacia de bărbaţi în urma
războaielor daco-romane” (Eutropius).
 Erau latinofoni.
 Acţionează în toate domeniile:
 Apariţia satelor romane: canabae, vicus, pagus, villae rousticae;
 Urbanizarea = trăsătură a modului de organizare administrativ roman
 Există diferenţă între provinciile Moesia şi Dacia:
 Moesia - orașele anterioare cuceririi romane, coloniile
greceşti;
 În Dacia civilizaţia oraşului începe numai datorită
cuceritorilor;
 Orasele sunt:
 municipia: Napoca, Drobeta, Romula;
 colonia: Ulpia Traiana Dacica
Sarmizegetusa, Apulum.
 Metropolis: Sarmizegetusa;
 Activitatea edilitară – trăsătura civilizaţiei romane - caracteristici:
 Forul + Amfiteatrul de la Ulpia Traiana;
 Apeductele, sistemul de canalizare şi cel de încălzire (cu
hipocaust), termele, depozitele, reţeaua de drumuri =
geniul ingineresc roman;
e. Religía - ilustrează convingător sinteza spirituală daco-romană. Caracteristici:
 varietatea divinităţi lor: greceşti (predominante în Dobrogea), orientale
ă(egiptene, persane, siriene), romane;
 predomină adorarea divinităţilor romane;
 fenomenul interpretaţio romana;
 sincretismul religios;
 se practică ambele rituri: incineraţia şi înhumaţia.
f. Dreptul roman clasic favorizează întrepătrunderea etno-lingvistică.
g. Viaţa culturală romană a avut un rol decisiv în învăţarea limbii latine (cultura
şcolară: tăbliţele cerate + stili).
 Impactul asupra autohtonilor
 Adoptarea modului de viaţă roman - demonstrată prin (îmbrăcămintea şi
încălţămintea romană, cuptorul cu grătar orizontal, exploatarea păcurii, băile
romane, inscripţiile latine).
2
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

 Autohtonii îşi asumă în mod conştient procesul asimilării civilizaţiei

romane.

B. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ
1. ROMANITATE FĂRĂ IMPERIU
 În secolul III = atacuri repetate ale dacilor liberi + goţilor asupra câmpiei Dunării
 În 271-274 - Aurelianus retrage administraţia şi armata la S Dunării
 Cea mai mare parte a populaţiei romanizate continuă să trăiască la N de
Dunăre (descoperirile arheologice de sec. al IV- VI-lea demonstrează aceasta).
 Dovezi ale continuităţii populaţiei daco-
romane la N de Dunăre:
 Ridicarea zidului de apărare de la Sarmizegetusa;
 Se menţin unele oraşe: Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa,
Napoca, Porolissum.
 Se dezvoltă satele;
 La sf. mil. I, factorul de continuitate a vieţii româneşti este
obştea sătească, care se grupează în uniuni de obsti (N. Iorga le numea
"romanii populare").
 Descoperirea după 271 a unor obiecte care atestă activităţi
sedentare: agricultura, meşteşugurile, exploatarea minereurilor, comerţul.

2. CREŞTINAREA DACO-ROMANILOR
 “Poporul român s-a născut creştin” – Etnogeneza românilor se realizează
paralel cu procesul de creştinare.
 Sec. I-III – răspândirea creştinismului prin colonişti, soldaţi, apostoli, călugări.
 Crestinarea la români = caracter popular, s-a răspândit iniţial fără susţinerea
politica a structurilor Bisericii.
 imp. romani au împiedicat creştinismul prin persecuţii: Nero, Diocleţian.
 Interpretaţio romana.
 Din sec. IV creştinismul a fost susţinut de:
 Constantin cel Mare - 313, prin Edictul de la Mlilano - acordă
libertate de cult creştinismului.
 Theodosius 392-395 - interzice cultele păgâne.
 Dovezile istorice atestă creştinarea spaţiului românesc.
 Eusebiu din Cesareea atestă evanghelizarea Scythiei în secolul I
d.Hr, prin Sf. Apostol Andrei sau Sf. Apostol Filip.
 inscripţia de pe candelabrul de bronz de la Biertan (jud. Sibiu)
(donarium): "Ego Zenovius votum posui” ("Eu. Zenovius, am pus ofranda").
 basilici crestine: Porolissum, Sucidava, Slăveni.
 Crestinismul = o dovadă importantă a originii poporului
român şi a limbii române - dovadă a continuităţii daco-romanilor = din limba latină - provin
majoritatea termenilor de bază ai religiei crestine: biserică - basilica (clădire, lăcaş
religios), Dumnezeu - Domine Deus; duminică - dies dominica; înger – Angelus,
paşti – paschae, Cruce – crux, crucem, Scriptura – scriptura, Boteza – baptizare.
3
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

3. RAPORTURILE DACO-ROMANILOR CU MIGRATORII

 După retragerea aureliană în fosta
provincie romană convieţuiesc:
 Daco-romanii şi dacii liberi;
 populaţii migratoare: goţii,
gepizii (sec. IV-V), din secolul al VII-lea - slavii peste Moldova, Muntenia,
Transilvania, Banat, Oltenia, iar în 602 au trecut la S Dunării.
 Influenţa slavă nu a schimbat caracterul romanic al
populaţiei latinofone, dar a îmbogăţit vocabularul cu unele cuvinte slave.

4. SINTEZA ROMÂNEASCĂ
 Românii s-au format la nordul şi la sudul
Dunării, adică Dacia şi Moesia.
 Prima sinteză - a fost aceea dintre daci şi romani.
 A doua sinteză - între daco-romani şi migratori (slavi).
 Rezultatul celor două sinteze - formarea poporului român - proces
încheiat, în linii mari, la sfârşitul secolului al VIII-lea.
 Limba română - este o limbă neolatină.
 La formarea limbii române au concurat trei elemente:
 Substratul - traco-dac;
 Stratul - latin;
 Adstratul - slav.
 Din cele 1000 - 1500 de cuvinte de bază ale limbii române,
60% sunt de origine latină şi numai 20% de origine slavă. Limba română a apărut ca un
idiom diferenţiat de latina din care provenea în cursul secolelor V-VIII.

C. ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR STRĂINI

1. Context
Romanitatea românilor cuprinde:
 ideea despre descendenţa romană a
românilor, latinitatea limbii române, esenţa romană a obiceiurilor şi datinilor populare;
 stăruinţa elementului roman în Dacia
postaureliană;
 unitatea de neam a românilor;
 conştiinţa românilor despre originea lor
romană.
 În contextul migraţiei slavilor în sudul Dunării - romanitatea orientală se
identifică cu poporul român;
2. Românii văzuţi de către istoricii orientali
 Sec.VII – Mauricius – Strategikon – amintește vlavo-rinkini.
 Termenul de vlah a cunoscut variante: vlah -
la bizantini şi la slavii sudici; voloh - la slavii răsăriteni; valachus - la latino-catolicii apuseni;
blach - la unguri, transformat în olah etc.
 Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) - afirmă
originea romană a poporului şi limbii române (denumeşte populaţia românească
străveche - romani, iar pe bizantini - romei).

4
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

 împăratul bizantin Vasile al lI-lea Macedoneanul (980-1020) - aminteşte de poporul

român = vlahi.

 geograful persan Gardizi - Podoaba istoriilor (mijlocul secolului al XI-lea) =
originea poporului român.
 Sec. al XII-lea, Ioan Kynnamos (secretarul împăratului Manuel Comnenul) in
Epitome descrie o campanie a bizantinilor contra ungurilor din 1167, în care spune
despre vlahi: “se zice că sunt coloni veniţi demult din Italia".
3. Românii văzuţi de istoricii occidentali
 corespondenţa papei Inocentiu al IIl-lea şi
Ionită Caloianes (Cel Frumos);
 cronicile maghiarilor Anonymus şi Simon de
Keza.
 În sec. al XV-lea, românii aveau state proprii
(Ţara Românească şi Moldova). Umaniştii erau preocupaţi faţă de români din două
motive:
a. S şi limbi de origine antică.
 Primul umanist italian - Poggio Bracciolini - afirmă continuitatea elementului
român în Ţările Române şi latinitatea limbii române.
 Flavio Biondo, secretar apostolic şi erudit umanist italian - afirmă originea
limbii române.
 Enea Silvio Piccolomini, între 1458-1464 a fost papă sub numele de Pius al Il-
lea a răspândit teoria despre originea romană a poporului român.
 Antonio Bonfini - "românii sunt urmaşii coloniei şi ai legiunilor romane din
Dacia”.
4. Politizarea ideii romanităţii românilor
 În secolul al XVI-lea ideea de românitate s-a
îmbogăţit cu două elemente:
a. începutul scrisului în limba română;
b. începutul politizării ideii originii latine a poporului român.
 Domnia lui Mihai Viteazul = face cunoscuţi românii în Europa datorită victoriilor sale
asupra turcilor şi tătarilor = ostilitatea nobilimii maghiare, cronicarii maghiari, după
moartea lui au contestat originea romană a românilor şi l-au judecat aspru pe domnitor
 sec. al XVII-lea rivalitatea austro-otomană se
reflectă şi în mărturiile despre români:
 Ioan Lucius - 1666 în istoria Croaţiei şi Dalmaţiei, scrie un capitol despre
originea romană a poporului român, susţinând continuitatea elementului roman
în Dacia traiană.
 Istoricul austriac Engel, elimină din teoria lui Lucius continuitatea elementului
roman în Dacia și adaugă la teoria sa nuanţa peiorativă din "teoria exilaţilor şi
răufăcătorilor" lansată de istoriografia umanistă poloneză.
 F.I. Sulzer, ofiţer de justiţie al armatei austriece - susţinea că românii nu se
trăgeau din coloniştii romani, poporul român s-ar fi format la S Dunării, de unde
au imigrat în secolul al XII-lea - aşa a apărut teoria imigrationistă -
sistematizată în secolul al XIX-lea de Robert Roesler – în lucrarea “Studii
româneşti. Cercetări cu privire la istoria veche a României” (1871, Leipzig)
 Teoria lui R. Roesler a apărut după realizarea
dualismului austro-ungar; a avut un caracter interesat şi neştiinţific; a încercat
5
ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

să demonstreze că stăpânirea austro-ungară în Transilvania se baza pe

argumentele dreptului istoric.
 Teoria roesleriană aducea argumente ca:
 dacii ar fi fost exterminaţi ca popor în timpul
războaielor cu romanii;
 romanizarea nu ar fi fost posibilă în numai
165 de ani;
 toţi locuitorii ar fi părăsit Dacia în timpul
retragerii aureliene;
 poporul român s-ar fi format la S Dunării unde
au primit influenţa slavă şi au devenit ortodocşi;
 n-ar exista izvoare istorice care să ateste
prezenţa românilor la N Dunării înainte de sec. XIII, deci românii ar fi
venit după maghiari în Transilvania.
 Teoria imigraţionistă a fost combătută
de:
 istoricii români, începând cu
Şcoala Ardeleană şi până astăzi;
 istoricii străini ca: E. Gibbon, Th.
Momsen, J. Jung etc.
 A.D. Xenopol în ”Studii
asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană” (1884, Iaşi) a apărut
într-o epocă de intense dispute politice şi naţionale în legătură cu
drepturile românilor din Transilvania.
 Lucrarea lui A.D. Xenopol:
 a sistematizat dovezile continuităţii românilor la nordul Dunării folosind
argumente: istorice, lingvistice, logice.
 Ideile esenţiale referitoare la etnogeneza românilor ale lui A.D.Xenopol:
 Elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului român.
 Peste această bază se suprapune elementul roman.
 Migraţiile barbarilor au împins populaţia daco-romană spre munţi.
 Prezenţa termenilor creştini de origine latină se explică prin
permanentele legături între populaţia romanizată din dreapta
Dunării cu cea din stânga ei.
 Arheologia, toponimia, hidronimia aduc dovezi incontestabile ale
continuităţii dacilor şi daco-romanilor.
 Dintre migratori, slavii au avut o influenţă mai puternică asupra
poporului român şi a limbii române.
 Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic, roman şi
slav din care cel roman este predominant şi fundamental şi "dă
poporului nostru caracterul unei naţionalităţi romanice" (A.D.
Xenopol).
 Istoricul Lucian Boia: "negarea continuităţii româneşti şi aducerea
românilor la sud de Dunăre a corespuns evident obiectivelor austro-ungare în
secolele al XVIIl-lea şi al XIX-lea, continuând să fie un punct de dogmă în
istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul
cronologic în Transilvania" (Istorie şi mit în conştiinţa românească).
6
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

D. ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR ROMÂNI

I. Cronicari medievali
 Cronicarii români – “misionari” naţionali ai
romanităţii românilor - au realizat nuanţat şi gradat o sinteză referitoare la elucidarea
acestei probleme, acţionând în două direcţii:
 În sânul propriului neam, urmărind informarea conaţionalilor şi
 în afara cadrului politico-geografic românesc, urmărind combaterea teoriilor
greşite apărute în străinătate.
 Nicolaus Olahus (1493 -1568) - primul român care:
 a susţinut unitatea de neam, limbă, obiceiuri şi religie.
 una din cele mai importante lucrări scrise este lucrarea Hungaria.
 Grigore Ureche (c. 1590-1647) - primul cronicar umanist
moldovean din secolul XVII (Letopiseţul Ţării Moldovei):
 afirmarea şi demonstrarea romanităţii românilor;
 latinitatea limbii române.
 Miron Costin (1633-1691) - cronicar moldovean
care a acordat o atenţie deosebită originii românilor:
 istoria românilor începea cu cea a dacilor
antici, cuceriţi de romanii lui Traian - considerat descălecătorul cel dintâi.
 după retragerea romanilor din Dacia a rămas
pe loc multă populaţie care a rezistat năvălirilor barbare - din aceste
elemente s-a format poporul român;
 originea poporului român era atestată de:
 numele pe care ei şi străinii l-au dat populaţiei
care locuia în toate ţinuturile române;
 latinitatea limbii române;
 urmele lăsate de romani în Dacia.
 a scris primul tratat savant consacrat originii
neamului – «De neamul moldovenilor».
 Stolnicul Constantin Cantacuzino
(c1640-1716) - În Ţara Românească - cu lucrarea Istoria Ţării Româneşti:
 susţine că românii au credinţa
că sunt urmaşii romanilor şi se mândresc cu descendenţa lor.
 Dimitrie Cantemir (1673-1723) – “Hronicul
romano-moldo-vlahilor”,
 cea mai întinsă lucrare istorică de analiză a originii românilor.
 inaugurează efortul istoriografiei române de a determina şi fixa locul
românilor În istoria universală:
 descendenţa pur romană din Traian ("săditorul şi răsăditorul nostru");
 stăruinţa neîntreruptă şi unitatea romano-moldo-vlahilor în spatiul
carpato-dunărean;
 dăinuirea elementului roman în Dacia şi după retragerea aureliană.
2. Cronicarii saşi din Transilvania
 În a doua jumătate a secolului al XVII-lea
cronicarii saşi au adoptat o teorie umanistă germană:
 cu scopul de a demonstra presupusa lor origine dacă;
7
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

 confuzia lor a provenit de la identificarea dacilor cu goţii;

 Teoria lor a fost desfiinţată de comitele
saşilor, Valentin Frank von Frankenstein, în secolul al XVlI-lea şi a dispărut
definitiv în secolul al XVIII-lea.
 Ei au continuat să afirme În lucrările lor
originea latină a românilor:
istoricul braşovean Martin Schmeitzel - a contribuit la răspândirea teoriei
originii romane a românilor în străinătate.
 În lucrări secuieşti de la începutul secolului al
XVIII-lea se afirmă că toţi românii din cele trei ţări române sunt urmaşii romanilor.
3. Ideea romanităţii românilor în epoca modernă şi contemporană
 Ideea romanităţii în epoca modernă - armă
politică în revendicări naţionale.
 În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea:
 În Transilvania - la urmaşii lui Ioan Inochentie Micu;
 În Ţara Românească şi Moldova - În memoriile unor boieri.
 În secolul al XIX-lea - Scoala Ardeleană are o contribuţie deosebită în
afirmarea ideii romanităţii românilor:
 luptă pentru emanciparea românilor transilvăneni, ţinuţi în
inferioritate de elita conducătoare maghiară, luptă la care s-au angajat
urmaşii lui Ioan Inochentie Micu (care invocau exterminarea şi alungarea
dacilor din noua provincie, inexistenţa căsătoriilor mixate etc.);
 militează pentru drepturi politice şi culturale;
 În Principate, istoricii greci stabiliţi aici (Daniel Philiphide,
Dionisie Fotino), şi români (lenăchită Văcărescu, Naum Râmniceanu) -
abordează ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romană.
 În secolul al XIX-lea, în Principate, Şcoala Latinistă avea ca
reprezentant pe August Treboniu Laurian:
 considera că istoria românilor începe de la fondarea
Romei;
 urmărea "purificarea" limbii române pentru a o
apropia cât mai mult de limba latină originară (între 1871-1876 scoate
Dicţionarul limbii române, în care sunt eliminate elementele nelatine) -
tentativă de a crea o limbă artificială, care a discreditat şcoala latinistă.
 Reprezentanţii romantismului au evidenţiat
curajul şi spiritul de sacrificiu al dacilor.
 Odată cu formarea statului naţional român şi
dobândirea independenţei teza originii pur latine a poporului român a început să
fie considerată o eroare:
 B.P. Haşdeu a scris o serie de lucrări:
 Pierit-au dacii? (1860) - în care
demonstra că Şcoala Ardeleană şi urmaşii ei au făcut o interpretare
forţată a izvoarelor antice referitoare la exterminarea neamului dac
şi la colonizarea Daciei cu romani puri. Dacii nu au pierit, iar
colonizarea s-a făcut cu romani de diverse origini. Deci poporul
român s-a format din câteva elemente din care nici unul nu a fost
predominant.
8
 ISTORIE clasa a XII-a – TEMA 1: ROMANITATEA ROMÂ NILOR – prof: IȘ TOC FLORIN

 demonstrează că substratul
dacic al poporului român nu poate fi contestat;
 a formulat teoria circulaţiei
cuvintelor, arătând că structura unei limbi este dată de circulaţia
cuvintelor, nu de numărul lor.
 Istorici care susţineau că dacii au avut o
pondere limitată în sinteza românească: Grigore Tocilescu, Dimitrie Onciul şi
chiar A.D. Xenopol şi N. Iorga.
 Arheologul Vasile Pârvan a reuşit să fixeze sinteza daco-romană într-un
echilibru perfect - românii sunt în cel mai înalt grad şi daci şi romani.
 C.C. Giurescu (în 1935) susţinea că majoritatea locuitorilor Daciei romane
au constituit-o dacii şi că "romanismul a biruit în Dacia fiindcă el a câştigat
pe autohtoni ".
 Evidenţierea rolului dacilor a cunoscut şi forme exagerate:
 Nicolae Densusianu - în Dacia preistorică (1913) - Dacia înainte
de cucerirea romană a fost centrul unei mari civilizaţii, care s-a
revărsat asupra întregii lumi.
 În etapa prosovietică a comunismului în România - a fost exagerată
influenţa slavă, nefiind negată romanitatea românilor (Mihai Roller).
 Istoriografia după 1989 a readus echilibrul în problema romanităţii (istoricul
Lucian Boia în lucrarea Istorie şi mit în conştiinţa românească):
 singura raportare incontestabilă la origini este oferită de limbă;
 esenţa romanică a limbii române, la care se adaugă şi numele de
român înclină balanţa spre romani.