Tema

POPOARE I SPATIIISTORICE

1 Romanitatea românilor in viziunea istoricilor

lntroducere
Pentru a înelege problema romanitii românilor este necesar
cunoa_terea evenimentelor, proceselor, faptelor istorice, care ofer
informaii despre na_terea (etnogeneza) poporului român i a limbii
române.
Cunoa_terea originilor, a momentului de inceput al unui popor
a fost _i este înc o preocupare a istoricilor _i istoriei. De la tri
burile antice pân la comunitile moderne (naiunile), problema
etnogenezei a fost analizat i dezbtut«, deoarece fiecare popor
dore_te sã aib identitate i autenticitate în istorie.
Romanitatea românilor înseamn£ c£ atât poporul român, c¥t _i
limba român au descenden (origine) roman (latin).
Romanitatea românilor este o problemåcare,din punct de vedere
cronologic, se leag în primul rând de istoria noastråveche, deoarece
la sfâr_itul epocii vechi (antice), în secolele VI[-VIII, lua na_tere
poporul român, ca urma_ al vechilor romani, _i limba român,
ca limb de origine latin. In acela_i timp, problema romanitt
românilor traverseaz ca un fir ro_u întreaga noastr istorie, toate
celelalte epoci istorice (medieval, modern i contemporan),
atât datorit nevoii de explicare a originilor, cât i din cauza unor
dispute legate de originea românilor. Din motive politice i din
cauza absenei unor izvoare istorice scrise, problema romanitii
românilor a generat mai multe puncte de vedere, chiar teorii opuse.
Pentru a clarifica tema romanitaii românilor este necesar o
incursiune în trecut, în aspecte legate de problematica de mai jos.
I. IDENTITATEA ROMÂNILOR
Cine sunt strmo_ii românilor _i cum au trit ei înainte
de cucerirea roman ?

II. ROMANIZAREA
Cum aufost cucerii strmo_ii românilor de ctre
romani_i cumn au tr·it dup cucerire?

II. ETNOGENEZA ROMÁNEASC

Cum s-au format poporul român i limba lui?
V, ROMANITATEA ROMÁNILOR ÎN VIZIUNEA
ISTORICILOR
De ce exist dou teorii opuse legate de romanitatea
românilor _i ce sustin acestea?
110
 POPOARE I SPATII ISTORICE

I. IDENTITATEA ROMÂNILOR
Cine sunt strmosii românilor i cum au trit ei înainte de
cucerirea roman?
In mileniul III i.Hr. au ptruns în Europa ce continea oa_ezare mare, fortificat, cu rol
comuniti de pstori, numii indo-europeni. Bi de centru administrativ, numit dava. Erau
proveneau din stepele Asiei i s-au a_ezat pe politei_ti, venerând m¡i multe zeiti,
întreg teritoriul european, impunându-_i cultura dintre
care cea mai important este Zalmoxis. Limba
_i asimilându-i pe autohtoni(b_tina_i, localnici). daco-geilor era un dialect al limbii tracice, care
Din indo-europeni se trag popoarele ates S-a tras din limbile
tate de izvoarele scrise antice: grecii, iliriü, indo-europene.
Triburile tracice au fost unite prima dat£ în
tracii. Tracii s-au rspândit în zona de sud secolul I i.Hr., într-un regat sub conducerea
est a Europei i din ei s-a desprins un
popor, regelui Burebista (82-44 î.Hr.). Dup moartea
geto-dacii, care S-a stabilit în spaiul carpato lui Burebista, regatul s-a destrmat. Reuni
danubiano-pontic, adic între Munii Carpai, ficarea triburilor dacice într-un singur regat,
fluviul Dunrea _i Marea Neagr (numit în cu centrul (capitala) la Sarmizegetusa Regia,
latin Pontus Euxinus). Romanii i-au numit aavut loc în secolul I d.Hr., sub conducerea lui
daci", iar grecii, gei", îns ei vorbeau aceea_i Decebal (87-106 d.Hr.), care a luptat împotriva
limb, cum afirma istoricul _i geograful grec Imperiului Roman, fiind înfrânt în urma a dou
Strabon, în secolul I i.Hr. rzboaie (101-102 _i 105-106). In anul 106 d.Hr.,
Geto-dacii erau organizai în triburi sau
uniuni de triburi, care stpâneau un teritoriu Dacia
este cucerit i ocupat de Imperiul Roman,
devenind o provincie roman.

II. ROMANIZAREA
Cum au fost cucerii strmo_ii românilor de ctre romani i
cum au trit
dup cucerire?

A, CoNTEXT I FACTORI FAVORIZATORI

In condiiile în care Imperiul Roman se
afla în plin expansiune teritorial, un stat
în nordul Dunrii care putea
atrage de partea
sa i alte triburi reprezenta o
ameninare
pentru statul roman. Rezistenta opus de
daci în cursul celor dou£r§zboaie cu
romanii
_i resursele economice ale Daciei sunt alte
cauze ale cuceririi provinciei.
Astfel, s-a ajuns la cucerirea Daciei în
106 si la introducerea
modelului romnan de
civilizatie i cultur, proces care a avut drept
rezultat transformarea teritoriuluistpânit, a
locuitorilor _i a limbii acestora dup modelul
Romei (romanizarea). Componenta esenial
a romanizrii a fost cea lingvistic, care
presupune înlocuirea limbii populaiei supuse
cu limba latin.
Romanizarea traco-geto-dacilor avut la baz
un _ir de premise favorabile:originea comun, indo
european, a traco-geto-dacilor _i a romanilor,
contactele anterioare, superioritatea civilizaiei
romane.
Procesul de romanizare:
presupune anumite condiii;
"cunoa_te mai multe etape;
*se realizeaz prin intermediul unor factori.

12
 1, Romanitatea românilor in viziunen istorlelor
B. ETAPELE ROMANIZARII
instituia ceteniei romane, dreptul rotnan,
Procesul romanizrii s-a desfä_urat în trei sistemul administraçiej roman6, ulleles reli
eáshtoriíle
etape:
ante gionse romane, religin ere_lin,
a) etapa preliminar sau etapaII i.Hr. mixte daco-romane, eduenin de ip onan,
rioar cuceririi romane, secolul valorile culturale gi morale ronnne, urhn
-106 d.Hr. nizarea, a_ezÃrile rurnle romnn6, relntiile
Stpânirea roman a fost precedat, economico-comerciale ete, Pactorii hothrhoriai
aproximativ dou sute de ani, de legturile romanizrii aufost. limba latiná _ier_tínisrnul.
dacilor cu lumea roman. Cucerirea Peninsulei
Balcanice de ctre romani (secolele II i.Hr. -I ulterioará
c) etapa final sau etapa 275-602
d.Hr.) i-a pus pe daci într-un strâns contact cu st pânirii romane, 271/
civilizaia roman. Influenele romane s-au Aurelianus
manifestat în domeniul: In anul 271/ 275, impáratul
armata romaná din
retrage administratia gi
- culturii materiale romane: au fost desco
Dacia (Retragerea aurelianá), 0 interesen
parte
perite pe teritoriul fostei Daciivase de bronz, populaiei (armat _i civili legai prin
unelte de fier, arhitectur, armament, Dacia din proprie
ceramic, instrumente medicale, imitarea de imperiu) prse_te
iniiativ. Cea mai mare parte a populaiei
monedelor romane etc. romanizate continu g triasc la nord de
-vieii spirituale: folosirea alfabetului latin, secolul
preluarea imaginilor unor divinit¯i romane
Dunre (descoperirile arheologice din
IV-lea demonstreaz aceasta).
pentru a reprezenta diviniti dacice etc. Consecinele retragerii aureliene:
vieii politice: implicarea lui Burebista
Roma, între Cezar _i - decderea vieii urbane in fosta provincie
în rzboiul civil de la
Pompei; cucerirea Dacia;
Pompei _i sprijinirea lui o parte a locuitorilor vechilor ora_e 8-au
Dobrogei de ctre romani în 28 i.Hr. i orga
retras spre tinuturile rurale din cauza
nizarea teritoriului prin includerea sa în migratorilor i au întemeiat noi a_sezri;
provincia Moesia, în anul 46 d.Hr.
procesul de romanizare a dacilor liberi
(zonele necucerite de romani) se intensific;
b) etapa decisiv sau etapa stpânirii o parte dintre ei s-au stabilit pe teritoriul
romane, 106-2717 275:
fostei provincii romane Dacia;
Stpânirea roman a durat în Dacia circa - contactele cu romanitatea sud-dunäreanä
165 de ani, deci vreo cinci generaii. Acest sunt intense.
rstimp reprezint etapa decisiv în sinteza Romanizarea continu£ _i dupã retragerea
daco-roman.
aurelian din Dacia, stimulat fiind de prezena
Romanizarea s-a realizat prin intermediul Dobrogei, care rmâne sub stpânirea roman
unor factori care au contribuit la asimilarea
relativ rapid a trac0-geto-dacilor: limba pån în 602 _i joac un rol important îin întrirea
colonizarea romnan, armata roman, romanitii nord-dunrene.
latin,

C.FACTORII ROMANIZRII
1. Colonizarea provinciilor dunrene
Colonizarea provinciilor dunrene (Dacia i
Dobrogea) a reprezentat un factor esenial al
romanizrii geto-dacilor _i s-a realizat pe dou
c£i de baz:
" colonizarea oficial (organizat de statul
roman);
" colonizarea popular (spontan).
Procesul colonizrii masive i organizate a
Daciei a fost declan_at de ctre împratul Traian
gi continuat de urma_ii si. Datorit importanei
pe care o avea Dacia pentru Imperiul Roman, nu
mai sub împratul Traian au fost adu_i în Dacia
circa 40 000 de coloni_ti ex toto orbe Romana
(istoricul roman Eutropius, secolul IV d.Hr.)
pentru apopula ora_e _i acultiva ogoare. Colo
nizarea oficial se realizeaz prin douå metode:
întemeierea de noi colonii (aceast
metod se foloseste doar la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa);
atribuirea de pmânt unor grupuri de cet
teni romani.
13
 POPOARE I SPAII ISTORICE
Dup cucerire, tot p±mântul Daciei a fost
distribuit colonigtilor gi veteranilor (soldai
lsai la vatr).
Coloni_tii proprietari de pmânt _i-au
ridicat în diferitele pri ale Daciei câte o villa
rustica, împrejurulcreia se forma cu vremea o
a_ezare (canabae, vicus i pagus), pân ce villa
ajungea un sat, care purta de multe ori numele
întemeietorului (de exemplu, vicus Casianus,
azi localitatea Casian). Lucrtorii daci de pe
proprietile acestor coloni_ti au trebuit s
învee latine_te; la fel i locuitorii sutelor de
sate pentru a se înelege cu autoritile _i cu
reprezentanii statului roman. Colonizarea
cuprinde atât centrele urbane, cât _i regiu
nile rurale ale Daciei. Inscripiile _i infor
maile scrise atest prezenca în Dacia a
unor coloni_ti venii din provinciile vecine
(Moesia, Panonia) i regiuni mai îndeprtate
(Italia, Grecia, Asia Mic, Siria). Inscripiile
relev c 74% din numele menionate sunt
romane, ceea ce atestà cà, indiferent de zona
de provenien, mnajoritatea coloni_tilor sunt
latinofoni (vorbitori de limba latin), purttori
aiculturii materiale _i spirituale romane.
Coloni_tii romani au creat în Dacia centre
economice _i religioase, au adus aici limba
latin i spiritualitatea roman, au creat
familiimixte daco-romane, au contribuit direct
la atragerea geto-dacilor în sistemul de valori
romane i, în final, la romanizarea lor.
2. Armata
Pentru a proteja Dacia, care era o provincie
de grani, romanii au meninut aici o armat
numeroas, de aproximativ 55 000 de solda,
organizai în:
" legiuni (formate din soldai care aveau
cetenie roman);
" trupe auxiliare (formate din soldai care
nu aveau cetenie roman).
Trupele staionau în' tabere militare
romane, numite castre, care erau r£spândite
pe întregul teritoriu din Dacia i Dobrogea.
In jurul castrelor s-au creat a_ezri civile
numite canabae, unde locuiau familiile
soldailor, me_teri _i trani daci. Ambele
tipuri de a_ezri au reprezentat un nucleu
important al romanizrii.
Dup 25 de ani de serviciu militar obligatoriu,
soldaü care î_i încheiau stagiul militar i erau
J4
lsai la vatr obineau anumite recompense/
drepturi. Ei se numeau veterani. Veteranii
din legiuni primeau bani i ocupau diferite
funci. Veteraniidin trupele auxiliare primeau:
cetenie roman, pmânt în proprietate, dreptul
de a se cstori în provincia aprat. Astfel,
numero_i veterani s-au stabilit fie în ora_e, unde
primeau funci administrative, fie în sate, unde
au înfinat ferme agricole, numite villa rustica.
Veteranii erau latinofoni. Ei devin a_adar
un important factor al romanizrii.
3. Urbanizarea
Dac în Dobrogea existau ora_e i înainte
de cucerirea roman datorit£ coloniilor
întemeiate aici de greci, în secolele VII-VI i.Hr.:
Histria, Callatis (azi Mangalia) i Tomis (azi
Constana), în Dacia urbanizarea se datoreaz
romanilor.
Ora_ele aveau statut de:
colonia (rang superior): Ulpia Traiana,
Napoca, Apulum;
municipia: Potaisa.
Ora_ele Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum
(Alba Iulia), Napoca (Cluj), Potaissa (Turda),
Drobeta (Turnu Severin), Dierna (Or_ova)
erau nuclee de iradiere a romanizrii. In
ora_ele romane erau concentrate majoritatea
instituiilor purttoare ale modelului de via
roman, factori fundamentali ai romanizrii:
administraia, instanele judectore_ti, marile
centre religioase, teatre, _coli etc.
4. Limba latin
Unul dintre factorii romanizrii lingvistice
const în organizarea politico-administrativ a
spaiului cucerit. Alturi de Dobrogea, inclus
în provincia roman Moesia în 46 d.Hr., _i
Dacia devine provincie roman în anul 106
d.Hr. În vremea împratului Traian (98
117), provincia roman Dacia cuprindea:
Transilvania, Banatul, Oltenia _i vestul
Munteniei. Restul teritoriului era locuit de
dacii liberi (Cri_ana, Maramures, 0 parte din
Moldova de azi). Laînceput, Dacia a constituit
osingur provincie, condus de un guvernator
numit legatus Augusti pro Praetore. Capitala
era la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Provincia roman Dacia a fost reorganizat
administrativ în vremea împratului Hadrio
(117-161) în trei provincii

" Dacia Inferior, cu capitala la Drobeta,
condus de un procurator Augusti;
" Dacia Superior, cu capitala la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, condus de un legatus
Augusti propraetore:
" Dacia Porolissensis, cucapitala la Napoca,
condus de un procurator Augusti.
În vremea împratului Marcus Aurelius
(161-180). provincia oman Dacia este
reorganizat în Dacia Apulensis, Malvensis _i
Porolissensis, conduse de un legatus Augusti pro
praetore Daciarum trium. Aceast organizare
s-a meninut pân în timpul împratului
Aurelian (270-275), care, pentru a asigura
o aprare mai bun a Imperiului, a decis s
mute frontiera pe Dunre, retrgând lasud de
fluviu armata i administraia roman.
Funcile administrative erau deinute
in aceste teritorii de ceteni romani, care
vorbeau limba oficial 1latina -, contribuind
astfel la procesul de romanizare.
Folosirea pe scar larg a limbii latine este
atestat prin cele peste 3 000 de inscripii
latine, fa de numai cele 35 grece_ti
descoperite pe teritoriul Daciei. Alte 3 500 de
inscripii au fost descoperite în Moesia. Geto
dacii adopt eredinele i obiceiurile romane:
divinitile romane Jupiter, lunona, Venus,
Diana, Silvanus sau continu£ s£ practice cultul
divinitilor locale sub' nume romane.
Ca urmare a stpânirii romane, geto-dacii
preiau limba latin _i o folosesc în locul limbii
lor autohtone, i_i însu_esc nume romane, i_i
ridic monumente funerare cu inscripii latine.
Latina vorbitä latina popular (sau
vulgar) a reprezentat principalul factor al
romanizrii. Rspândirea rapidåa limbii latine
printre daci s-a datorat faptului c£ aceasta era
unicul mijloc de comunicare în administraie,
in justiie, în castre, în relaiile comerciale, în
educaie etc.
5. Religia
Religia ilustreaz sinteza spiritual daco
roman gi este un factor determinant în ro
nanizare. In etapa stpânirii romane, prin
cipalele caracteristici ale vieii spirituale in
provinciile dacice cucerite sunt:
Varietatea divinitáilor/ zeit£ilor: gree_ti
(predominant in Dobrogea), orientale (egipte
he, persane, siriene) i romane;
1. Romanitatea románilor in viziunea istorieilor
" predomin adoraren divinitäilor romane:
* apare fenomenul interpretatio romana
(ndoraren sub nume romane a unor divinitti
neromane, adic£dacice):
sincretismul religios (tendina de n
se contopi intr-o figur£ divin atribute
_i caracteristici apartinánd mai multor
L
diviniti intrucâtva inrudite):
se practic ambele rituri de inmorm£ntare:
incineraia (arderea) _i inhumaia (ingro
parea).
Cel mai important factor al romanizrii
dacilor in perioada ulterioar retragerii aure.
liene a fost religia cre_tin, care påtrunde in
mod sporadic înc din perioada stäpânirii ro
mane, dar se råspânde_te pe o scar mai larg
în prima jumåtate a secolului al IV-lea d.Hr.
Dup ce impratul Constantin cel Mare,
prin Edictul de la Milano din 313, garanteazå
tolerana religioas în Imperiul Roman _i
acord libertate de cult cre_tinismului, în anul
391 d.Hr., impratul Theodosius interzice cultele
pgâne, fapt ce a determinat organizarea
unor episcopate în zona Dunrii (la Tomis,
Durostorum etc.). Cre_tinarea masiv a daco
romanilor s-a intensificat, in secolele IV-V.
prin activitatea unor misionari (Sfåntul loan
Cassian, Dionisie cel Mic).
Descoperirile arheologice au scos la luminå
numeroase dovezi ale rspândirii cre_tinis
mului în Dacia postromanä:
donariul (ofrand religioas) gsit la
Biertan (jud. Sibiu), un candelabru de bronz
cuinscripia Ego Zenovius votum posui (Eu,
Zenovius, am pus acest dar), care conine
simboluri cre_tine (monograma lui Hristos):
- opaie paleocre_tine (lamp£ mic, care
lumineaz cu ajutorul unui fitil introdus
într-un recipient umplut cu seu, ulei sau
untur), folosite de cre_tini;
- cruci i fundaii ale unor basilici (biseriei)
ere_tine: Porolissunm, Sucidava.
Din limba latin au ptruns in limba
român principalii termeni cre_tini: Dumnezeu
(Domine Deus), cre_tin (Christianus), eruce
(Crux), Duminic (Dies Dominica), påcat
(pecatum), rugãciune (rogatio). Cre_tinismul
a contribuit la sporirea increderii in valorile
culturii romane _i, prin urmare, procesul
de ronanizare a c·p£tat un caracter mai
accelerat gi profund. devenind ireversibil.
POPOARE I SPAII ISTORICE
D. CoNSECINELE ROMANIZRII
Contactul teritoriului de lanord deDunre
cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui
treptat (incepând cu secolul II i.Hr. _i pân în
602), având drept rezultat formarea poporului
român _i a limbii române. Asimilarea
III. ETNoGENEZA ROMÂNEASC
Cum s-auformat poporul români limbalui?
A, FoRMAREA POPORULUI ROMÅN
Etnogeneza româneasc face parte dintr-un
proces istoric european mai amplu, al etnoge
nezei popoarelor romanice.
Poporul român S-a format prin simbioza
dacilor (tracilor), romanilor _i slavilor,
la nordul Dunrii i în anumite zone din
Peninsula Balcanic.
Acest proces a avut la baz o dubl sintez
(contopire), care a avut ca efect:
a) romanizarea autohtonilor (geto-dacii)
prima sintez;
b) asimilarea migratorilor de ctre autoh
tonii romanizai (daco-romanii) a doua
sintez.
Procesul etnogenezei românilor s-a desf
_urat în condiiile marii migraii a popoarelor,
care, în spaiul carpato-danubian, a durat o
perioad de peste 1000 de ani. Pe teritoriul
fostei Dacii, s-au perindat o serie de populaii
migratoare: huni, vizigoi, gepizi, avari, slavi.
Slavii ajung pe teritoriul Daciei în numr
foarte mare în secolul al VI-lea d.Hr. Fiünd
foarte numero_i, S-au rspândit ulterior pe
întreaga suprafa a fostei Dacii, atât la
câmpie, cât i în zonele montane. O parte
dintre ace_tia au trecut Dunrea i s-au a_ezat
în Peninsula Balcanic.
Slavii au continuat
s nvleasc în Imperiul Bizantin (din care
fcea partei o bun parte din teritoriul fostei
Dacii) pân în secolul al VII-lea, când aproape
întreaga Peninsul Balcanic ajunge s he
Ocupat de neamurile de origine slav.
16
b_tina_ilor geto-daci s-a realizat în msura in
care ei au adoptat limba latin, i-au însu_it
felul de via roman, au preluat obiceiurile
_i civilizaia roman a dus la schimbarea
mentalitii i chiar a fiintei etnice.
A_ezarea slavilor în sudul Dunrii a rupt
legturile romanitii din nordul Dunrii cu
celelalte grupuri ale romanitii din sudul
Dunrii. Lumea romanic oriental se împarte
în dou grupuri distincte:
romanicii nord-dunreni (daco-roma
nii), care în secolele urmåtoare vor supra
vieui migrailor, îi vor asimila pe slavii
rma_i în regiunea dintre Carpai-Dunre
Nistru _i vor forma o nou£ etnie, poporul
român.
" romanicii sud-dunreni (macedo-româ
nii sau aromânii, meglenoromânii, istro
românii), care se vor pierde în cea mai mare
parte în masa slavilor _i vor påstra doar unele
insule izolate în diferite regiuni ale Peninsulei
Balcanice.
Dintre toate popoarele migratoare, numai
slavii au reu_it s£ influenteze parial procesul
etnogenezei românilor, îns fr s îi schimbe
esena. Caracterul romanic al populaiei
latinofone n-a putut fi schimbat, influena slav
manifestându-se în îmbogirea vocabularului,
în adoptarea terminologiei slave (boier, voievo
dat, cnezat) i a modelului instituional.
In contact cu slavii, romanitatea oriental
(românii) a cptat cele mai însemnate particu
lariti care o deosebesc de romanitatea occidental
(francezi, spanioli, portughezi, italieni).
In acest context se încheie procesul etnoge
nezei românilor si se formeaz un popor nou, cç
tr±sturi distincte, poporul român.
 romanilor in viziunea istoricilor

B. FoRMAREA LIMBUROMÅNE
Odntà cu incheierea etnogenezei 8-A secolul II-VIII d.Hr.. prin utilizarea substra
tinalizat gi procesul formårii limbii române tului geto-dac _i a fondului lingvistic latin de
(secolele VI|-VII). c£treo nou populaie daco-roman.
limba romn fnco parte din fhmilia Se nume_te limb român comun pentruc
limbilor omanice, neolatine, dintre care unele trsturile lingvistice se regsesc in cele patru
nu devenit limbi naionale (italiana, franceza, dialecte: dialectul dacoromân (vorbit pe teritoriul
Npaniola, portugheA, OmÂna), altele au rmas României, din care s-a cristalizat limba romån£
limbi regionale (cntalana in Spanin, sarda in literar gi oficialä) _i dialectele sud-dunrene:
insula Sardinia,din ltalia,dialectele retoromane aromân, meglenoromân, istroromân vorbite
îm Elveia) sau au dispårut (dalmata). Provine în sudul Dunrii (zone din Grecia, Albania.
din latina vorbit in prile orientale (de est) ale Macedonia). Pentru varietile regionale ale
Imperiului Ronan _i aparine, deci, romanitii dacoromânei se folose_te termenul grai (munte
orientale. nesc, moldovenesc,b£nean, ardelean, maramu
Formarea limbii române actuale parcurge. re_ean).
in esent, dou£ etape:
formarea limbiiromâne pân la stadiulde Structura limbii române
limbà român comun; Limbile romanice sunt formate din trei
" influenele lingvistice ulterioare acestui straturi lingvistice: elementul autohton, numit
stadiu. substrat, un element latin, care este cel mai
Limba român comun (strromâneasc, consistent, numit strat _i un element migrator.
protoronmâneasc) este limba format între numit suprastrat sau adstrat.

Structura Francezii Italienii Spaniolii Portughezii Românii

limbii

Substrat Galic Italic Celto-iberic Celto-lusitan Traco-geto

dacic
circa l60
cuvinte

STRAT LATIN LATIN LATIN LATIN LATIN

circa 70%

Adstrat Germanic Germanic Germanic Germanic Slav

(francii) (longobarzii gi (vizigoii) (suevii) (slavüde sud)
ostrogoii)

Elementele de substrat ale limbii romåne
sunt reprezentate de limba daco-geilor, care
face parte din familia limbilor trace (indo
european), din care nu s-au transmis cuvinte
în scris. Pentru reconstituirea elementelor de
substrat, s-a recurs la comparaia cu albaneza.
Romanii au impus limba latin drept limb
in administraie, dar au pstrat din limba
geto-dac£ terminologia geografic drept reper
al orientrii in noua provincie. S-au pstrat,
din limba traco-dacic, toponime i hidronime
(Carpai, Drobeta, Napoca, Arges, Cri_, Dunàre,
Mures, Ol), cuvinte care exprinm nume de
animale (mânz, viezure, mistret, barzà), plante
(brad, gorun, mce_), pri ale corpului (buz,
grumaz, burt), noiuni familiale (copil, b£iat,
mo_, prunc), cuvintele legate de pstorit,
ocupaia tradiionalå a acestora (urd, vatr,
gard).
Elementele stratului latin sunt princi
palele trsturi care definesc limba romån ca
limb romanic: sunetele, gramatica _i fondul
principal de cuvinte.
Elementele de adstrat care exereit cea
mai puternic influen asupra limbii române
sunt cele slave. Prin migraia slavilor sau

17
 POPOARE ^I SPAII ISTORICE
contactul cu popoarele slave vecine, pe
cale popular au ptruns în limba român
cuvintele: Cozia, Ocna, Predeal, Bistria,
Crasna, Bogdan, Dan, Vlad, Radu, boier,
voievod, nevast, ciocan, lopat, plug, ceas,
veac, a cui, agre_i, a iubi, dragoste, prieten,
amunci, duh, mil, noroc. Cuvinte slave au
ptruns în limba român _i pe cale cult,
prin intermediul limbii slavone (limba slav
bisericeasc i literar): rai, iad, vlädic.
Vechii slavi au fost cre_tinai de clugrii
Chiril i Metodiu, care au tradus, în secolul
al IX-lea, în slavon, liturghia _i crtile sfinte
(Noul Testament). Liturghia este slujba
principal i central a Bisericii Ortodoxe.
Ei _i-au consacrat viaa misionariatului de
evanghelizare a popoarelor slave(convertirea
la cre_tinism) i au conceput în acest scop
alfabetul slavon, supranumit chiliric.
Fiind lipsii de contactul direct cu Bizanul
(centrul ortodoxiei), românii au fost influenati
de liturghia slav _i alfabetul chirilic.
Limba slavon a fost, în secolele XIII-XV,
în Tara Româneasc i în Moldova, limba de
cultur -a cancelariei (hotrâri domne_ti,
acte juridice, scrisori, cronici) _i a bisericii
(folosit în scris în texte religioase).
Alfabetul chirilic a fost folosit de români
pân în secolul al XIX-lea, când, în 1860, în
timpul domniei lui Alexandru loan Cuza, a
avut loc adoptarea oficial a alfabetului
latin în locul celui chirilic (dup utilizarea
IV. ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR
De ce exist dou teoriiopuse legate de
A. ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN SURSELE MEDIEVALE TIMPURII, SECOLELE VIl-XIII
Procesul de încheiere a etnogenezeiîn secolele
VII-VIII _i apariia pe harta Europei a unui nou
popor, cel român, a fãcut ca românii s intre
în atenia celor care
consemnau evenimentele,
oameni de cancelarie i cronicari.
In contextul migraiei slavilor în
sudul
Dunrii, romanitatea oriental se va identifica
18
pentru câteva decenii a unui alfabet numit de
tranziie").
In Transilvania, devenit parte a regatului
maghiar, catolic, limba culturii a fost - din
secolul al XII-lea - latina (medieval), pstrat
în inscriptii i documente. Limba serviciului
religios ortodox era îns tot slavona.
In mileniul al II-lea, asupra limbii române
S-au exercitat _i alte influene datorate
circumstanelor istorice: maghiar i german,
prin colonizarea Transilvaniei. Muli termeni
din aceste limbi se conserv în graiurile din
Transilvania. Uni termeni maghiari au ptruns
în limba literar: oras, me_ter, me_tesug,gând etc.
Influenele turc _i greac (fanariot) se
datoreaz expansiuni Imperiului Otoman în
Rsritul Europei _i se extind pân în secolul
al XIX-lea. Din limba turc au ptruns în limba
român cuvintele du_umea, geam, ca_caval,
ciorb, cais, lalea, iar din greac (fanariot):
fil, dascl, a se chivernisi.
Între infuenele perioadei moderne se
numr _i germana (mai ales în Transilvania)
_i rusa (îin Moldova i Tara Româneasc).
In secolul al XIX-lea, vocabularul limbii
române se modernizeaz prin împrumuturi
masive din limbile romanice (în primul rând din
francez, dar i din italian) _i din latin. Aceste
surse au determinat o sporire a componentei
latino-romanice a limbii fenomen care a
fost numit relatinizare", reromanizare" sau
,,occidentalizare romanic".
romanitatea românilor _i ce sustin ele?
cu poporul român. Atât cronicile bizantine
(din Orientul Europei), c¥t _i cele occidentale
acord atenie teritoriilor locuite de români
datorit repetatelor incursiuni ale populaiilor
migratoare peste Dunre i politicii promovate
de Imperiul Bizantin la Dunrea de Jos.

Românii sunt menionai în scris sub etno
nimul (nume de popor) de vlah-vlahi, termen de
origine germanic, cu care, în diferite variante,
au fost desemnate toate popoarele romanice.
Vlah înseamn un strin, un popor neslav de
limbå romanic. Termenul a cunoscut apoi
diferite variante: vlah, voloh, valachus, blach
la unguri, unde s-atransformat în olah etc. Ei
în_i_i, avànd con_tiina descendenei romane,
S-au numit român-români.
Primele meniuni care ofer informaii
despre romanitatea românilor în Evul
Mediu timpuriu sunt:
în secolul al VII-lea, Strategikon
(Arta militar), tratat militar bizantin ce
denume_te populaia de la nord de Dunre cu
termenul de romani";
în secolul al X-lea, Geografia armean
a lui Moise Chorenati menioneaz ,Tara
(...)creia îü zic Balak" (Valahia);
" cronica turc£ Oguzname prezint tara
vlahilor" (Ulak-ili);
" în secolul alX-lea, în Despre administrarea
imperiului, tratatul scris de împratul
bizantinConstantin al VII-lea Porfirogenetul,
se relateaz despre a_ezarea slavilor în
Balcani, prezentând întreptrunderea lumii
slave cu cea româneasc£strveche (protoro
mâneasc), numindu-i pe cei din urmã
romani", în timp ce pentru bizantini folose_te
denumirea de romei";
B.RoMANITATEA ROMÂNILOR
Cauzele abordrii romanitii românilor
de ctre umani_ti
Umanismul este un curent cultural, laic,
dominant în timpul Rena_terii (secolele XIV
XVI), care apare iniial în Italia, se extinde
în toat Europa
Occidental _i, lterior, in
Europa Rsritean. Pornind de la premisa
c apogeul dezvoltrii armonioase a omului a
fost atins în Antichitate, prin idealul ,omului
universal", umani_tii au studiat cu entuziasm
culturile i limbile greac i latin. Apariia
curentului cultural al Rena_terii i interesul
umani_tilor pentru Antichitate _i rena_terea
valorilor culturale greco-romane atras
atenia europenilor cátre cercetarea acestor
urma_i ai Romei, români.
1. Romanitatea românilor in viziuneaistoricilor
impratul bizantin Vasile al I1-lea
Macedoneanul, într-o scrisoare, iü denume_te
pe românicu termenul de vlahi':
" în secolul al XI-lea, Podoaba istoriülor,
tratatul geografului persan Gardizi, ofer infor
maii despre români, situându-i intre slavi,
ru_i, unguri, între Dunre _iun munte mare";
" Sfaturile i povestirile lui Kekaumenos iü
pomenesc pe românii care locuiau în apro
pierea Dunrii;
" în secolul al XII-lea, loan Kynnamos,
secretar al împratului bizantin Manuel
Comnenul, pomene_te originea roman a
românilor: Se zice cã sunt coloni venii de
mult din Italia";
" Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor)
este o cronic a notarului (secretarului)
regelui Ungariei Béla al III-lea, Anonymus, care
ofer informatii despre români i formaiunile
politice prestatale existente în secolul al IX-lea în
spaiul intracarpatic. i desemneaz pe români
cu numele de blachi;
în secolul al XII-lea, Gesta Hunnorum et
Hungarorum (Faptele hunilor i ungurilor),
scris de cronicarul maghiar Simon de KÉza,
relateaz c£romani erau în Panonia la venirea
hunilor, c oparte dintre ai lor s-a împr_tiat în
Italia, iar vlahii, care erau pstori _i agricultori,
au rmas s trãiasc în continuare:
în corespondena dintre loni cel Frumos
(conductorul Taratului Româno-Bulgar) i
papa Inoceniu al III-lea, originea latin a
românilor ocup un loc central.
ÎN VIZIUNEA UMANI^TILOR
Incepând cu secolul al XIV-lea, romanitatea
nord-dunrean (românii) se va dezvolta
într-un cadru politic propriu, statele feudale
Tara Româneasc i Moldova.
In aceast perioad, datorit organizrii lor
statale, românii capt mai mult vizibilitate în
Europa, ceea ce duce la înmulirea num£rului
de informaii _i izvoare istorice despre originea
românilor.
Declan_area cruciadei târziü" Qupta cre_ti
ntii împotriva Imperiului Otoman) face
din Trile Române bastioane ale rezistenei
antiotomane, adevrate,pori ale cre_tintäii.
Odat cu desf_urarea luptei antiotomane
a Trilor Române, interesul european fa
de români a sporit, manifestându-se in
190
POPOARE I SPATII ISTORICE
de originea _i
preocuprile umani_tilor fa
istoria acestora.
Papalitatea se confrunt, în secolul al XVI-lea,
cu Reforma protestant, mi_care care inteniona
reformarea Bisericii Romano-Catolice din Europa
Occidental _i care va duce la o situaie de criz
pentru catolicism. Pe acest fond, activitatea misio
narilor romano-catolici se intensific. Apartenena
românilor la ritul grecilor" (ortodox), nelegitim în
viziunea catolic, determin intrarea spaiului
românesc în sfera de interese a papalitfii _i
misionarilor ei. Se contureaz, astfel, înc o cauz
a preocuprilor pentru cunoa_terea românilor _i,
în acest context, a originii lor.
Pe fondul Rena_terii, umani_tii români
(cronicariimoldoveni i munteni), cunosctori
ai scrierilor umaniste europene _i con_tieni de
propria lor identitate latin, vor fi preocupai
de cercetarea originilor romanice ale poporului
_i limbii române.
În Trile Române, curentul umanist se dez
volt începând cu secolul al XVII-lea, când
apar primii crturari cunosctori ai culturii
clasice i a limbilor greacãi latin. Cronicarii
(Ureche, Costin, Neculce, Cantemir) au pus
bazele istoriografiei române_ti i au urmrit:
reconstituirea istoriei, afirmarea latinitii
limbiü _i romanitii poporului român în spaiul
carpato-dunrean. Cronicile lor (letopisee
scrieri cu caracter istoric, în care înregistrarea
evenimentelor se fãcea cronologic) reprezint
cea dintâi imagine scrisã a istoriei noastre.
Cei mai importani umani_ti occidentali
i români care au abordat problema
romanitii românilor au fost:
în secolul al XV-lea, Poggio Bracciolini,
secretar al papalitii, este printre primi
umani_ti italieni care susin cu dovezi originea
latin a poporului român, semnalând
elementele comune limbii latine i romane i
constatând existenta la româniinord-dunreni
unei tradii referitoare la descendenta lor
dintr-o colonie fondat de Traian;
" FlavioBiondo afirma despre românii cu care
se întâlnise la Roma cãinvocau cu mândrie
originea lor roman";
" Enea Silvio Piccolomini, devenit papåsub
numele de Pius al 1-lea, rspânde_te, prin
scrierile sale istorice, în Eropa teoria des
pre originea roman£ a poporului român:;
20
" Antonio Bonfinius, umanist italian care a
tr±it la curtea regelui Matia Corvin, a amintit
de originea roman a neamului românesc
(,românii sunt urma_ii coloniei i ai legiunilor
romane din Dacia), argumentând cu inscripii
romane, toponime _i numele poporului român;
" în secolul al XVI-lea, Nicolaus Olahus,
umanist transilvnean de faim£european,
el însusi de origine român, în lucrarea sa
Hungaria (1536), este primul care susine
unanimitatea de neam, limb, obiceiuri i
religie a românilor;
" Johannes Honterus, învat umanist sas
originar din Bra_ov, reformator religios al
sa_ilor din Transilvania, înscrie în harta
sa (1542) numele Dacia" pentru întreg
teritoriul locuit de români;
" în secolul al XVII-lea, Grigore Ureche,
cronicar moldovean, scrie Letopisetul Trii
Moldovei i, într-un capitol intitulat Pentru
limba noastr moldoveneasc, remarc£
influenta altor limbi (G,a_ijderea _i limba
noastr din multe limbi este adunat _i ne
iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor
de prin prejur"), afirm descendenta roman
(,de la Rim ne tragem") i face unele apropieri
etimologice între cuvintele române_ti i cele
latine_ti ,...de la rîmleni, ce le zicem latini:
pine, ei zicpanis; carne, ei zic caro; gina, ei zic
galind"). Cronicarul afirm _i originea comun
a moldovenilor, muntenilor _i ardelenilor:
y.toi de la Râm se trag';
" Miron Costin scrie lucrarea De neamul
moldovenilor i din ce tar auie_it strmo_ii
lor, aducând în discuie problema originii
românilor, care ofer argumente arheologice,
lingvistice i etnografice in sprijinul tezei
originii latine a poporului român.
" în secolul al XVIII-lea, Stolnicul
Constantin Cantacuzino, istoric _i geo
graf din Tara Româneasc, în lstoria
Trii Rumâne_ti dintru inceput (1716),
analizeaz critic un material extrem de
bogat, cuprinzând autori antici, bizantini
i occidentali _i formuleaz, cu deosebit
claritate, originea comunà tuturor
românilor: Ins rumânii îneleg, nu numai
ce_tia de aici (din T'ara Româneasc, n.a.),
ce i din Ardeal, carii înc mai neao_i sunt,
_i moldovenii, _i toi câi _i într-alt parte
S afl si au aceast limb... Ce dar pe
 1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
ace_tia.. tot români i inem c toi ace_tia
dintr-o fântân au izvorât i cur.
"Dimitrie Cantemçr, domn al Moldovei (1710
1711),istoric, lingvist _i om politic român, în
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahillor,
scris mai întái în latin, dar tradus apoi de
autor în român, cuprinde istoria noastr
de la origini pån la desclecare i sustine
. TEORIA AUTOHTONIEI I TEORIA IMIGRAIONISTÄ
Contextul _i cauzele politizrii ideii
romanitii românilor
Una dintre cele mai dezb~tute probleme din
istoriografia româneasc este cea a originilor
(Istoriografia este _tiina auxiliar a istoriei
care se ocup cu studiul evoluiei concepiilor
_i operelor istorice; totalitatea cercetrilor
istorice privitoare la un anumit aspect).
Cauzele abordrii romanitii românilor
de epoca istoric _i de
sunt diferite în funcie
persoanele care abordeaz problema.
In secolul al XVI-lea, stpânirea li Mihai
Viteazul în Transilvania a atras ostilitatea unora
dintre reprezentanii nobilimii maghiare, care
considerau cã românii ar amenina puterea
naiunilor privilegiate.
Se afirm în continuare puncte de vedere care
sustin romanitatea românilor, cum a fost aceea a
lui Martin Opitz (crturar german care a tr§it în
secolul al XVII-lea, în Transilvania), c¥t i opiniü
care contest romanitatea românilor, cum a fost
cea a lui ^tefan Szamoskozy, nobil maghiar, care
la început susinea originea latin a românilor,
dar, dup unirea Trilor Române de ctre Mihai
Viteazul, _i-a negat proprile afirmaii, susinând
c românii nusunt urma_ii romanilor.
Secolul al XVIII-lea aduce cu sine apariia
unor ideicare contest romanitatea românilor.
Pân în a doua jumätatea secolului alXVII-lea,
continuitatea românilor era consideratã oeviden.
Insu_i impratul Imperiului Habsburgic, Iosif
al I-lea (1780-1790), îii considera pe români
incontestabil, cei mai vechi _i mai numero_i
locuitori ai Transilvaniei".
Dar pentru români, populaia majoritar a
Transilvaniei în secolul al XVII-lea, începea
lupta pentru drepturi politice prin elaborarea
documentului Supplex Libellus Valachorum
(1791), memoriu prezentat Curtii de la Viena,
in care se subliniaz c£ românii sunt cei mai
originea comun a tuturor romänilor.
Pentru scrierea lucrri a consultat peste 150
de izvoare române i strine, în limbile latin,
greac, polon i rus. In Descrierea Moldovei,
scris în latin, ofer informaii despre graiul
moldovenilor i despre ,,slovele" folosite, care
laînceput au fost latine_ti".
vechilocuitori ai Transilvaniei, fiind urma_i ai
coloni_tilor lui Traian.
In aceast atmosfer sunt lansate ideile
romanitatea
imigraioniste, care contest
românilor, sustinând cã Dacia ar fi devenit o
terra deserta, un teritoriu rmas nelocuit dup
retragerea aurelian (271/275), c poporul i
limba român s-ar fi format la sud de Dunre,
iar, de aici, românii ar fi ptruns, ctre mijlocul
secolului al XIII-lea, în Transilvania, unde i-au
gsit stabilii pe unguri _i pe sa_i.
Aceste idei vor gsi, din diverse motive,
susintori, ajungându-se la apariia teoriei
imigraioniste (a imigra = a veni într-o tar
sträin pentru a se stabili aici).
Sustintorii teoriei imigraioniste în
secolul al XVIII-lea au fost:
" Franz Joseph Sulzer (un cpitan al armatei
habsburgice), care, în lucrarea Istoria Daciei
transalpine (Viena, 1781-1782), prin ideile
imigraioniste pe care le sustine, este un
înainta_ al teoriei imigraioniste a seco
lului al XIX-lea. El susinea c£românii s-au
nscut ca popor la sud de Dun£re, undeva
între bulgari i albanezi, de la care au preluat
infuene în limb, precum i credina
ortodox. De aici, ei au emigrat ctre mijlocul
secolului al XIII-lea în Transilvania, unde îi
vor gsi stabilii pe unguri i pe sa_i;
" Johan Christian Engel (istoric austriac,
funcionar la cancelaria aulic din Viena)
susine cã românii au imigrat la nord de
Dunre în secolul al IX-lea i contest
originea romanic.
În secolul al XLX-lea, dup constituirea
dualismului austro-ungar (1867), lupta româ
drepturi politice
nilor pentru obinerea de
S-a intensificat. In contextul eforturilor pentru
21
 POPOARE ^I SPAII ISTORICE
emancipare, in Transilvania i Banat, români
subliniaU vechimea lor în aceste regiuni gi
descendena lor dìn coloni_tii romani.
Crese in intensitate _i ideile imigraioniste,
ajungându-se la apariia unei noi teorii care
a fost sistematizat, în secolul al XIX-lea, de
ctre austriacul Robert Roesler.
In esenc, aceasta susine (ca gi ideile
imigraioniste ale secolului al XVIII-lea) c
poporul român _i limba lui s-auformat la sud
de Dunre, de unde o mare parte a populaiei
a emigrat la nord de fluvìu,
Aceast teorie, chiar dac nu a fost iniiat de
Robert Roesler, datorit prelurii gi îmbogiri
ideilor imigraioniste anterioare, a rmas în
istorie sub numele de teoria imigraionistä" sau
teoria roeslerianà".
Ideile _i argumentele teoriei imigraioniste
au fost publicate, în 1871, la Leipzig, de ctre
Roesler, în cartea sa Romänische Studien (Studii
române_ti).
Teoria roeslerian contest romanitatea
românilor i originea lor latin. Principalele
idei:
1. dacii ar i fost exterminai ca popor în
timpul rzboaielor cu romani, cauz care ar
f contribuit i la dispariia vechii toponimi
(nume de locuri) dacice; Roesler se bazeaz pe
o informaie care apare la Eutropius (istoric
roman din secolul al IV-lea): Dacia.. viris
fuerat echausta" (Dacia.. a fost sectuit de
brbai);
2. romanizarea nu ar fi fost posibil în doar
cei 165 de ani de stpânire roman efectiv;
3.toi locuitoriü ar i prsit Dacia în timpul
retragerii aureliene;
4. poporul român s-ar f format la sudul
Dunri, unde aprimit influena slav i a
devenit ortodox;
5. vocabularul comun româno-albanez se
datoreaz unei convieuiri timpurii între
protoromâni i albanezi;
6. lipsa unor izvoare istorice care s ateste
prezena românilor la nordul Dunrii
înainte de secolul al XIII-lea, deci românii
ar fi venit dup maghiari în Transilvania.
Dup Roesler,teoria a fost preluat _i de ali
istorici, contemporani cu acesta (de exemplu,
lingvistul _ietnograful maghiar Pál Hunfalvy, de
origine etnic german), precum _i din generaii
ulterioare.
22
Teoria imigraionist a fost combtut de isto
ricii romåni gi strini încopând cu reprezentanii
Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe ^incai,
Petru Maior, lon Budai-Deleanu). Se nagte
nstfel teoria autohtoniei 8au conlinuitii, care
susine romanitatea românilor cu urmåtoarele
argumente:
1. continuitatea dacic (persistena neintre
rupt a populaiei dacice sub stpânire roman)
este confirmat de numeroase dovezi:
dovezi logice: afirmaia lui Eutropius se
refer la pierderile de lupttori _i nu poate
fi interpretat ca exterminarea populaiei
dacice de ctre Traian. Niciun izvor narativ
nu vorbe_te despre distrugerea dacilor,
doar despre înfrângerea _i supunerea lor,
despre distrugerea puterii lor militare. Mai
multe scene de pe Columna lui Traian arat
reîntoarcerea dacilor acas;
" dovezi epigrafice (inscripii): existau în
Dacia roman mai multe uniti militare
formate din daci în vremea lui Traian i a
urma_ilor si;
"toponimia (nume de locuri): aproape toate
ora_ele romane poart nume vechi dacice:
Apullum, Napoca, Drobeta, Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, Buridava, Piroboridava etc.;
" hidronimia (nume de ape): marile râuri au
nume dacice: Maris, Alutus, Samus, Crisius
etc.;
" dovezi lingvistice: meninerea unor cuvinte
de origine dacic în limba român;
" dovezi arheologice: a_ezri i morminte
dacice s-au descoperit în circa 100 de puncte
de pe teritoriul fostei Dacii romane, la
Lechina de Mure_, Ca_olt, Locusteni etc.;
2. romanizarea nu s-a produs doar în etapa
stpânirii romane efective, ci _i prin contactele
dintre daci _i romani anterioare cuceririi, dar
_i ulterioare retragerii aureliene;
3. Aurelian a retras din Dacia armata _i
administraia roman. Dacia a fost prsit
din considerente de ordin strategic. Niciun
izvor antic nu confirm£ evacuarea total a
Daciei romane. Exist dovezi ale continuiti
daco-romane la nord de Dunre dup re
tragerea aurelian: a_ezrile daco-romane
nord-dunrene cunosc o locuire neîntrerupt;
desfiinarea frontierei romane de pe linia
Carpailor a permis circulaia nestingherit
pe ambele versante ale Carpailor: dacii liberi
 1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
ptrund în interiorul arcului carpatic; daco intâmplrile românilor de Samuil Micu,
romanii trec la est _i sud de Carpai; românii lstoria pentru inceputul románilor in Dachia
practic neîntrerupt activiti specifice unei de Petru Maior, Hronica românilor gi a mai
viei sedentare, incompatibile cu un stil multor neamuri de Gheorghe ^incai. Acesta
de via nomad; meninerea legturilor cu din urm, ca director al înv¯mântului
Imperiul Roman dup 271; Dobrogea rmâne greco-catolic din Transilvania, a jucat un
sub stpânire roman pân în 602. rol important gi în cea de-a doua direcie de
4. nu exist izvoare istorice care s ateste aciune a Scolii Ardelene, activitatea socio
existena românilor în sudul Dunrii înainte cultural, prin înfiinarea a peste 300 de
de secolul al XIII-lea; _coli.
5. asemnarea dintre limba român i limba Reprezentanii ^colii Ardelene au adus
albanez se datoreaz fondului comun tracic. argumente istorice, filologice i demografice
Dac românii _i albanezii ar fi avut o patrie privind originea latin a limbii _i poporului
comun în Balcani, ar fi trebuit s ia na_tere român, continuitatea _i unitatea sa etnic,
o limb comun, nu dou£limbi diferite una de punându-se astfel bazele lingvisticii române_ti.
cealalt; Totu_i, reprezentanii ^colii Ardelene au
6. românii sunt menionai ca popor distinct în exagerat rolul limbii latine în formarea limbii
aria romanitii orientale în izvoarele istorice _i poporului, susinând originea pur latin
medievale timpurii. _i negând rolul substratului dacic. Aceste
exagerri latiniste aveau scopul de a întri
Principaliisusintori ai teoriei autohto argumentele pentru egalitatea în drepturi a
nieisunt: românilor din Transilvania cu celelalte naiuni.
" în secolul al XVIIILlea ^coala " în prima jumtate a secolului al
Ardelean, mi_care a intelectualitii greco XIX-lea, ideile Scolii Ardelene sunt conti
catolice din Transilvania, primul nucleu nuate de reprezentanii curentului romantic
iluminist din cultura român, care a ajutat prin (Mihail Koglniceanu _i Nicolae B£lcescu),
strângerea dovezilor la susinerea egalitii care admiteau cu greu ideea c£ la formarea
în drepturi a românilor din Transilvania cu poporului român contribuiser _i dacii, pe
naiunile privilegiate. care-i considerau mai degrab un fel de
Educai la Viena i Roma, reprezentantii strmo_i mitici.
cei mai de seam ai mi_cri, Gheorghe ^incai, în a doua jumtate a secolului al
Samuil Micu, Petru Maior, lon Budai-Deleanu, XIX-lea, Bogdan-Petriceicu Ha_deu (filolog
au demostrat, prin lucr±rile lor, continuitatea _i istoric) devine sustintorul cel mai
_i originea latin a poporului român. înfläcrat al continuitii dacice, aducând
Studiile de limb urmresc s dovedeasc lati argumente lingvistice. Este susinut,
nitatea limbii române. Teza latinittii limbii, ca tot acum, necesitatea cutrii de vestigii
limb vorbit de,urma_ii Romei" în Dacia traian (urme) materiale dacice. Astfel, treptat, mai
este privit ca de la sine înteleas. Au susinut ales spre sfâr_itul secolului, originea roman
originea pur latin a poporului român, negând în pur este interpretat ca fiind, de fapt, origine
totalitate contribuia dacilor în etnogenez. La daco-roman. Bogdan-Petriceicu Ha_deu a
fel este prezentat i ideea autohtoniei în vechea scris lucrarea Pierit-au dacii? (1860), unde
Dacie i a continuitii neintrerupte în spaile demonstreaz c£dacii nuau fost exterminai,
locuite astzi de români, cu atât mai mult cu cât romanizarea a avut loc _i poporul român
chiar în aceea_i perioad, continuitatea românilor S-a format din câteva elemente, dintre care
în Transilvania începuse s fie, mai mult din niciunul nu a fost predominant.
raiuni politice, contestat de autori precum "A.D. Xenopol, istoric român,autorul primei
Franz J. Sulzer i Johann Christian Engel. mari sinteze a istoriei românilor, folose_te
Activitatea Scolii Ardelene a urmat argumente istorice, lingvistice i logice pentru
dou directii fundamentale. Prima, a cerce a combate teoria lui Roesler. Ideile eseniale,
trii erudite, cuprinde tratate de istorie prezentate în lucrarea Teoria lui Roesler.
gi filosofie, precum storia, lucrurile _i Studiu asupra st£ruinei românilor din Dacia
23
 POPOARE ^ISPAII ISTORICE
Traian (1884), sunt:
elementul traco-dacic, peste care Se
suprapune elenmentul roman reprezint baza
etnicåa poporului român;
- dintre migratori, slavii au avut influena
cea mai mare; prezena termenilor cre_tini
de origine latin în limba român se explic
prin permanentele legturi între populaia
romanizat de la nord _i sud de Dunre;
migraile au împins populaia daco
roman£spre muni;
arheologia, toponimia, hidronimia aduc
doveziincontestabile ale continuitii dacilor
(dup 106) i daco-romanilor (dup 271/ 275);
poporul român este o îmbinare a Nicolae lorga, istoric român, afirm sinteza
elementelor tracic, ronan i slav, dintre care
cel roman este predominant i fundamental.
În perioada interbelic (1918-1939) se
constat în istoriografia româneasc existenta
mai multor puncte de vedere legate de pro
blema etnogenezei. In principiu, toi acceptau
D. ROMANITATEAROMÂNILOR ÎN PERIOADA REGIMULUICOMUNIST. EXAGERAREA ROLULUI
SLAVILOR ÎN ETNOGENEZ
Dup al Doilea Rzboi Mondial, când
România adevenit stat-satelit al URSS, teoriile
staliniste despre caracterul imperialist" al
ståpânirii sclavagiste romane" _i despre im
portana civilizatoare a slavilor în istoria
Europeicapt amploare.
In perioada regimului comunist, istorio
grafia româneasc a insistat foarte mult pe
slavi _i pe contribuia lor la crearea poporului
român _i a culturii române_ti.
Inprima etap (perioada Gheorghe Gheorghiu
Dej), Mihail Roller, istoric comunist român,
conduce grupuri de istorici care public manuale
formulate conform ideologiei vremii, ideilor
marxist-leniniste, fiind astfel un instrument
de îndoctrinare i propagand comunist a
P.M.R.-ului. Roller a pus accentul pe infiuena
predominant slav în formarea etnic£ a
românilor, precizând c limba român ar fi
o limb slavon. Scria c, dup retragerea
romanilor din Dacia, majoritatea populaiei
daco-romane nu a fugit nicieri, nu a pråásit
teritoriul patriei noastre i a continuat sa
tr£iasc aici får întrerupere", fiind asimilat
de slavi dup 602.
dubla contribuie daco-roman la etnogenez,
dar ponderea celor dou elemente, dacic i
roman, este diferit abordat. Tot acum apar
_i primele argumente arheologice privind
continuitatea dacic, descoperite de arheologul
Constantin Daicoviciu.
" Vasile Pârvan, istoric român, a organizat
oserie de spturi arheologice sistematice,
în baza crora a scris Getica (1926), cea mai
important lucrare a sa i o vast sintez
istorico-arheologic. A reu_it s ilustreze sin
teza daco-roman într-un echilibru perfect,
prin temeinicia informaiei literare _i arheolo
gice adunate.
daco-roman în cadrul romanit orientale.
Gheorghe Brtianu, istoric român, în lu
crarea Oenigm i un miracol istoric: poporul
român, analizeaz i respinge, cu argumente
de natur istoric,
lingvistic, geografic,
etnografic i arheologic, teoria imigraionist.
Cu exceptia exagerrii
slavismului i a
redescoperirii r£dacinilor slave în cultura i
civilizaia româneasc, se fac puine consideraii
cu privire la etnogenez, pentru c£ aceast
problem£nu mai prezenta interes (,inainte de
afi român, trebuia s fii comunist!").
Romanii
sunt numii ,cotropitori", iar plecarea lor din
Dacia numit eliberare".
In cea de-a doua etap
(perioada Nicolae
Ceau_escu), din cauza regimului care folosea tre
cutul istoric în scop politic _i
propagandistic, se
declan_eaz o mare operaiune de reinviere a
sentimentului naional al românilor. Ideologia i
istoriografia oficial au ajuns s fie dominate de
teori care minimalizau contribuia romanilor,asu
pritori" în etnogenez, ajungându-se la o adevrat
obsesie dacic. Propaganda naional-comunist,
pentru a distrage atenia asupra unor probleme
interne grave, vorbea obsesiv despre etnogenezå
_i continuitate (continuitatea nu mai avea nevoie
de dovezi; au existat chiar lucrri care susineau
c£dacii sunt primul popor din lume (protocronism)
sau c£ Nicolae Ceau_escu este urma_ul lui
Burebista; au fost falsificate dovezi istorice pentru
a dovedi continuitatea daco-roman.
i

1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

D. CoNSECINELE ABORD PROBLEMEI ROMANITÄII ROMÂNILOR

Din ideea descendentei romane decurg logic In Epoca Modern, ideea romanitii româ
alte idei, cum arfi cea a continuitii dacice sau nilor a fost folosit ca armå politic în pro
a unitii de neam a românilor din provinciile cesul de emancipare a naiunii române din
istorice, idei care alctuiesc conceptul de Transilvania. Românii nu mai puteau s
romanitate. accepte situaia umilitoare de tolerai si
Sinteza realizat de ctre cronicarii români exclu_i de la drepturi politice _i culturale. Re
în ceea ce prive_te elucidarea problemei roma cursul la originea roman (f rå cel mnai mic
nitii propriului neam a avuto dubl consecin: amestec strin) era considerat esential
de aclarifica originile propriului popor, dar _i în lupta pentru emanciparea naional a
de a oferi argumente pentru combaterea teoriei românilor, promovat de ^coala Ardelean.
imigraioniste. Ideea romanitii se contureaz mai clar prin
In secolul al XVII-lea apar, în scrierile lucrrile ^colii Ardelene, dar este preluat i
istoriografice (Grigore Ureche, Miron Costin), în Tara Româneasc i Moldova, în memorile
primele observatii despre latinitatea limbii boiere_ti.
române, care se combin, de obicei, _i cu Ideea romanitii a fost cultivat£ i rs
argumente despre unitatea ei (tri medievale pândit pe cale oral secole întregi, iar mai
diferite, unde limba vorbit este aceea_i). apoi i pe cale tiprit, având rol esenial în
trezirea i dezvoltarea con_tiinei naionale.

Concuzü

Dac, la început, Alexandru Xenopol sau pentru sustinerea egalitii în drepturi a

ali istorici, sustinând romanitatea românilor
i continuitatea daco-roman, se bazau pe ar
gumente de ordin logic, în secolul al XX-lea,
investigaiile _tünifice conduse de istorici _i
lingvi_ti (Nicolae lorga, Vasile Pârvan), al
turi de cercetarea arheologic (Constantin
Daicoviciu), au fcut progrese remarcabile.
Aceste investigaii se vor remarca prin dovezile
concrete, din ce în ce mai numeroase, care
infirm teoria imigraionist.
Problema romanitii românilor a dep_it
mereu cadrul strict _tiinific, interferând cu
sfera politicului din diferite motive: originea
nobil a românilor _i strângerea de dovezi
românilor din Transilvania cu celelalte naiuni
din Imperiul Habsbugic (purism lingvistic
promovat de reprezentanii ^colii Ardelene),
subordonarea regimuluicomunist din Romnia
fa de URSS (exagerarea rolului slavilor),
protocronismul (obsesia dacic).
In condiiile actuale, când România, ca _i
statelevecine, facparte din UniuneaEuropean,
argumentul întâietii istorice nu mai are
valoare politic. Dezbaterea _tiinific poate
astfel progresa spre o mai bun înelegere a
c£ilor i etapelor concrete, prin care identitatea
româneasc s-a cristalizat i s-a transmis din
generaie în generaie.

25
POPOARE ^I SPATIIISTORICE
ISTORICILOR
ROMANITATEA ROMÁNILOR ÍN VIZIUNEA

A XA
CRONOLOGIC
STATUL TRACO-DAC
sec. Ii.Hr.-sec. Ild.Hr.
Burebista - regat traco-dac
82-44 1.Hr.
provincia Moesia
46 d.Hr. Organizarea Dobrogeicucerite de romani în 28 1.Hr. -

87-106 Decebal - regat dac

101-102 -Primul r~boi dacO-roman

105-106 -Al doilea rzboi daco-roman

106 Dacia - provincie roman

106> 271/275 STPÂNIRE ROMAN ÎN DACIA

271/275. Retragerea aurelian"
313 Edictul de la Milano - Constantin cel Mare
Trecerea slavilor în sudul Dunrii
602
602 Prsirea Dobrogei de ctre romani

sec. VIl-VIII ETNOGENEZA

sec. IX-XIII PRIMELE MENIUNI DESPRE ROMÂNI

sec. XVI-XVIII CRONICARII UMANI^TI
Tratatul de la Karlowitz. Transilvania - provincie habsburgic
1699
sec. XVII ^cOALA ARDELEAN
1791 -Supplex Libellus Valachorum
sec. XVII ldei imigrajoniste - Suzer, Engel
1867 -Dualism austro-ungar. Transilvania încorporat Ungariei
1871 Teoria imigraionist - Robert Roesler

1884
A.D. Xenopolcombate Teoria lui Roesler.
Studiu asuprastruinei românilor din Dacia Traian

26