Cap.

I - Romanitatea românilor
Identitatea românilor Sub Decebal se reunesc triburile dacice (sec. I d.Hr.) are loc luptă
împotriva Imp. Roman (Trăian) războaiele din 101-102 și 105-106
În 106 Dacia devine provincie romană
Romanizarea (3tape)
1. Influnțele romane:- descoperirea pe teritoriul Daciei a vase de bronz, arhitectură, armament, ceramică,
imitarea monedelor romane etc.
- folosirea alfabetului latin și a unor divinități romane
2. Etapa stăpânirii:- 165 de ani de stăpânire romană (5 generații)
- asimilarea limbii latine, colonizarea, armata romană, religia creștină, urbanizarea
3. Etapa ulterioară stăpânirii:- 271-275= Retragerea Aureliană ( retragerea in zonele rurale)

Romanitatea românilor
I. CAUZELE ABORDĂRII

 Apariția curentului cultural al Renașterii și interesul umaniștilor pentru antichitatea greco-romană au

atras atenția europenilor către cercetarea acestor urmași ai Romei, românii;
 Începând cu sec. al XIV-lea se formează statele medievale românești și românii capătă mai multă
vizibilitate în Europa, ceea ce duce la creșterea numărului de informații despre originea românilor;
 Participarea Țărilor Române la cruciadele antiotomane a făcut să crească interesul europenilor față de
români;
 Pe fondul Renașterii, și umaniștii români (cronicarii), conștienți de propria identitate latină, vor fi
preocupați de cercetarea originilor romanice ale poporului și limbii române.

II. UMANIȘTI OCCIDENTALI ȘI ROMÂNI CARE AU ABORDAT PROBLEMA ROMANITĂȚII

ROMÂNILOR

 În sec. al XV-lea - Poggio Bracciolini, este printre primii umaniști italieni, care susțin cu dovezi
originea latină a poporului român, constatând existența la românii nord-dunăreni a unei tradiții
referitoare la descendența lor dintr-o colonie fondată de Traian;
 Antonio Bonfinius, care a trăit la curtea regelui maghiar Matei Corvin, a amintit de originea romana a
poporului român (” românii sunt urmașii coloniei și ai legiunilor romane din Dacia).

 În sec. al XVI-lea – Nicolaus Olahus, umanist român din Transilvania, în lucrarea sa Hungaria, este
primul care susține unitatea de neam, limbă, obiceiuri și religie a românilor;
 Johannes Honterus, umanist sas din Brașov, înscrie pe harta sa numele Dacia pentru întreg teritoriul
locuit de români;

 În sec. al XVII-lea – Grigore Ureche, cronicar moldovean, scrie Letopisețul Țării Moldovei, în care
afirmă descendența romană (” de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele
românești și cele latinești. Cronicarul afirmă și originea comună a muntenilor, moldovenilor și
ardelenilor;
 Miron Costin, în “De neamul moldovenilor”, aduce în discuție problema originii românilor și oferă
argumente arheologice, lingvistice și etnografice pentru a susține originea latină a poporului român;

 În sec. al XVIII-lea – Stolnicul Constantin Cantacuzino, istoric și geograf din Țara Românească, în
Istoria Țării Rumânești, analizează critic un material extrem de bogat, cuprinzând autori antici și,
formulează originea comună a tuturor românilor;
 Dimitrie Cantemir, în Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, susține originea comună a tuturor
românilor, dar exagerează rolul romanilor în etnogeneză, ajungând să susțină ca suntem de origine pur
latină.
III. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ (ROESLERIANĂ)

Context: În sec. al XVIII-lea, a început lupta românilor din Transilvania pentru drepturi politice prin
elaborarea documentului Supplex Libellus Valachorum (1791), memoriu trimis Curții de la Viena în care se
subliniază că românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, fiind urmași ai coloniștilor lui Traian.
În sec. al XVIII-lea:
- Franz Sulzer, susține că românii s-au format ca popor la sud de Dunăre, de unde au emigrat în sec. al
XIII-lea în Transilvania, unde i-au găsit pe unguri și pe sași;
- J.C. Engel, suține că românii au imigrat la nord de Dunăre și contestă originea lor romanică.

În sec. al XIX-lea, austriacul Robert Roesler sistematizează teoria imigraționistă în cartea sa “Studii
românești”. Teoria roesleriană contestă romanitatea românilor și susține că românii nu au origine latină.
Principalele idei:
 Dacii ar fi fost exterminați ca popor în timpul războaielor cu romanii. Roesler se bazează pe o
informație care apare la Eutropius (istoric roman din sec. al IV-lea) care spunea ca Dacia a fost secătuită
de bărbați;
⮚ Romanizarea nu s-ar fi putut realiza în cei 165 de stăpânire romană, intervalul fiind prea scurt;
⮚ Toți locuitorii ar fi părăsit Dacia în timpul retragerii aureliene;
⮚ Poporul român s-ar fi format la sudul Dunării, unde a primit influența slavă și a devenit ortodox;
⮚ Vocabularul comun româno-albanez se datorează unei conviețuiri între cele două popoare;

IV. TEORIA AUTOHTONIEI

● În sec. al XVIII-lea, Școala Ardeleană, a demonstrat continuitatea și originea latină a poporului român.
Reprezentanții săi au susținut însă originea pur latină a poporului român, negând în totalitate contribuția
dacilor la etnogeneză. Aceste exagerări aveau scopul de a întări argumentele pentru egalitatea în drepturi a
românilor din Transilvania cu celelate națiuni; (reprezentanții : Samuil Micu, Ghe. Șincai, Petru Maior)
Argumente:
⮚ Romanizarea nu s-a produs doar în etapa stăpânirii romane efective, ci și prin contactele dintre daci și
romani anterioare cuceririi și ulterioare retragerii aureliene;
⮚ Aurelian a retras din dacia armata și administrația romană. Nici un izvor antic nu confirmă evacuarea
totală a daciei romane. Există dovezi ale continuității daco-romane după 271: inscripții în limba latină,
tezaure monetare, răspândirea creștinismului la nord de Dunăre în limba latină;
⮚ Cuvintele comune din română și albaneză se datorează fondului comun tracic. Dacă cele două popoare s-
ar fi format pe același teritoriu, ar fi trebuit să ia naștere o limbă comună, nu două limbi total diferite;
● În a doua jumătate a sec. al XIX-lea - B.P.Hașdeu, susține continuitatea dacică și în lucrarea Pierit-au
dacii? Demonstrează că dacii nu au fost exterminați, romanizarea a avut loc și poporul român s-a format din
câteva elemente, din care nici unul nu a fost predominant;
 A.D. Xenopol, în lucrarea Teoria lui Roesler, combate ideile lui Roesler cu următoarele argumente:
⮚ Dintre migratori, slavii au avut influența cea mai mare;
⮚ Arheologia, toponimia, hidronimia aduc dovezi incontestabile ale continuității dacilor după 106 și daco-
romanilor după 271;
⮚ Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic, roman și slav, dintre care cel roman este fundamental.
 În perioada intrbelică- reprezentanți: Iorga, Brătianu, Pârvanu