Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

A. ROMANIZAREA
1.Caracteristici generale
- Romanizarea este un proces istoric complex prin care civilizaţia romana s-a impus în
primul rând prin intermediul limbii latine, s-a extins de la sud la nord de Dunăre. Comparabil ea
însemnătate cu indo-europenizarea şi cu migraţia popoarelor din mileniul I î.I lr.
- Romanizarea a înlăturat diferenţele dintre localnici şi romani pe planul:
• culturii materiale;
• vieţii politice;
• vieţii religioase;
• a impus limba latină ca limbă de comunicare.
2.Romanizarea în Dacia
-Acest proces stă la baza formării şi apariţiei poporului roman.
- Procesul de romanizare a cunoscut mai multe etape:
• etapa preromană - a precedat cucerirea romană şi a început prin pătrunderea unor aspecte
materiale romane, pe cale neoficială, paşnică, prin relaţii de colaborare economică:
• etapa romanizării propriuzise - a fost cea a romanizării organizate, masive şi ireversibile
in urma cuceririi Dobrogei (anul 46 d.Hr.) şi a Daciei (106).
• etapa postromană – după retragerea aureliană(271-275 d. Hr.) sunt romanizaţi dacii liberi
- Factorii care au contribuit la romanizarea organizata, rapidă şi ireversibilă a spaţiului
daco-moesian au fost: armata, administraţia, veteranii, coloniştii, urbanizarea, religia,
dreptul, învăţământul în limba latină.
- Armata:
•Imperiul roman a cucerit Dacia şi pentru a-i exploata resursele. Pentru a proteja Dacia,
provincie de frontiera, romanii au menţinut o armata numeroasă: aproximativ 55 000 de soldaţi
în 3 legiuni şi alte trupe auxiliare. Trupele staţionau în castre. Legăturile dintre soldaţii
romani şi autohtoni au fost esenţiale pentru procesul de romanizare:
-Coloniştii:
Cucerirea Daciei a fost urmată de o colonizare masivă şi rapidă. După cucerire, tot pământul
Daciei a devenit ager publicus şi a fost distribuit coloniştilor sau trupelor. Amploarea şi
rapiditatea colonizării a fost o realitate impusă de mai mulţi factori, prim re care crearea unei
romanităţi puternice la nordul Dunării care să exploateze resursele noii provincii. Coloniştii
erau latinofoni şi au acţionat în toate domeniile economiei, convieţuind cu geto-dacii.
Etnogeneza?
ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR STRĂINI
1. Context
Romanitatea românilor cuprinde în ansamblul ei:
. ideea despre descendenta romana a românilor,
. staruinta elementului roman în Dacia postaureliana,
. unitatea de neam a românilor,
. latinitatea limbii române,
. esenta romana a unor obiceiuri si datini populare,
. constiinta românilor despre originea lor romana.
În contextul migratiei slavilor în sudul Dunarii - romanitatea orientala se identifica cu
poporul român;
1
2.Românii vazuti de catre istoricii orientali
Cronicile bizantine din acea epoca acorda atentie teritoriilor locuite de români datorita:
politicii imperiului la Dunarea de Jos;
repetatelor incursiuni ale populatiilor migratoare peste Dunare.
Împaratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(976-1025) - aminteste de poporul român
folosind termenul "vlahi."
.La originea denumirii de vlah se afla:
♦ numele unui trib celt {volcae) amintit de Caesar în De bello Gallico;
♦ în germana veche erau desemnati vecinii din sud si apus (yalh - roman si gal romanizat);
♦ în germana, termenul a suferit o restrângere, referindu-se numai la locuitorii din Peninsula
Italica (walcher);
♦ biograful apostolului slavilor - Metodie a aplicat denumirea de wlach italienilor - deci, vlah
- strain, un neslav de limba romanica.
Termenul de vlah a cunoscut diferite variante: vlah - la bizantini si la slavii sudici; voloh - la
slavii rasariteni; valachus - la latino-catolicii apuseni; blach - la unguri, unde s-a transformat în
olâh etc.
.Aparitia acestui nume dat de catre straini românilor în evul mediu:
♦ marcheaza sfârsitul etnogenezei române,
♦ exprima caracterul sau romanic, cu continut etnic.
· Sec. VII= tratatul militar bizantin "Strategikon", mentioneaza cu termenul de "romani"
populatia de la N. de Dunare;
· Sec.IX= "Geografia armeana" a lui Moise Chorenati aminteste o tara necunoscuta
"Balak"[Valahia].
· Sec. IX="Oguzname" aminteste tara valahilor"Ulak-ili".
· Sec.X= Constantin al VIII-lea Porfirogenetul scrie "Despre administrarea imperiului"
in care mentioneaza" acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poarta acest
nume pina in ziua de azi".
· Sec.XI= "Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos" amintesc romanii care traiau in
apropierea Dunarii si pe Sava.
· Sec. XI= Gardizi in "Podoaba Istoriilor " ii consemneaza pe romani intre Dunare si un
munte mare[probabil Carpati].
· Sec XII= Ioan Kynamos, referindu-se la romanii nord-dunareni scria" se zice ca sunt
veniti demult din Italia".
. Sec XII=Anonymus, cronicar maghiar, în “ Gesta Hungarorum” recunoaşte că românii
erau în Transilvania la venirea ungurilor.
. Sec. XIII=Acelaşi lucru îl face şi Simon de Keza în “ Gesta Hunnorum et Hungarorum”
3.Românii vazuti de istoricii occidentali
Primul umanist italian - Poggio Bracciolini - afirma continuitatea elementului român în
Ţarile Române locuite de o populatie romana de la Traian încoace si latinitatea limbii române
(pentru prima data argumentat cu probe culese direct din spatiul românesc).
Flavio Biondo. secretar apostolic si erudit umanist italian - afirma originea limbii române.
Enea Silvio Piccolomini. care între 1458-1464 a fost papa sub numele de Pius al II-lea a
raspândit teoria despre originea romana a poporului român.
Antonio Bonfini - "românii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din Dacia; acest
adevar e dovedit de limba lor romana, pentru care românii s-au luptat, tinând la ea mai mult
decât la propria lor fiinta".
4.Politizarea ideilor romanitatii românilor
În secolul al XVI-lea ideea de romanitate s-a îmbogatit cu doua elemente:
. începutul scrisului în limba româna;
. începutul politizarii ideii originii latine a poporului român.
2
Domnia lui Mihai Viteazul:
. a marcat o epoca în istoria românilor si în cea a ideii romanitatii;
. i-a facut cunoscuti pe români în întreaga Europa datorita victoriilor sale asupra turcilor si
tatarilor;
. a atras ostilitatea nobilimii maghiare; cronicarii maghiari, dupa moartea lui au contestat
originea romana a românilor si l-au judecat aspru pe domnitor ("Nero verus").
În a doua jumatate a secolului al XVII-lea rivalitatea austro-otomana se reflecta
si în marturiile despre români:
.Ioan Lucius (Lucie) în cronica sa din 1666, umarind istoria Croatiei si Dalmatiei, face
consideratii si asupra vecinilor - un capitol despre originea romana a poporului român: nu a negat
continuitatea elementului roman în Dacia traiana dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o
imigrare provocata de catre bulgari:de la sud, la nord de Dunare.
. Istoricul austriac I. Ghr. Engel
♦ elimina din teoria lui Lucius afirmarea continuitatii elementului roman în Dacia;
♦ adauga la teoria sa nuanta peiorativa din "teoria exilatilor-si raufacatorilor" lansata de
istoriografia umanista poloneza
F.I. Sulzer, ofiter de justitie al armatei austriece lansează teoria imigraţionistă: .
♦ sustinea ca românii nu se trageau din colonistii romani;
♦ poporul român s-ar fi format la S. Dunarii, de unde au imigrat în secolul al XII-lea- asa a
aparut teoria imigrationistâ - sistematizata în secolul al XIX-lea de Robert Roesler - teoria
roesleriana.
. Teoria lui R.Roesler a aparut dupa realizarea dualismului austro-ungar; a avut un caracter
interesat si nestiintific; a încercat sa demonstreze ca stapânirea austro-ungara în Transilvania se
baza pe argumentele dreptului istoric.
Teoria roesleriana aducea argumente ca:
♦ dacii ar fi fost exterminati ca popor în timpul razboaielor cu romanii;.
♦ romanizarea nu ar fi fost posibila în numai 165 de ani;
♦ toti locuitorii ar fi parasit Dacia în timpul retragerii aureliene;
♦ poporul român s-ar fi format la S. Dunarii unde-au primit influenta slava si au devenit
ortodocsi;
♦ n-ar exista izvoare istorice care sa ateste prezenta românilor la N Dunarii înainte de secolul
al XlII-lea, deci românii ar fi venit dupa maghiari în Transilvania.
.Teoria imigrationistâ a fost combatuta de:
♦ istoricii români, începând cu scoala Ardeleana si pâna astazi; .
♦ istoricii straini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jungetc.
Lucrarea lui Robert Roesler - Studii românestii. Cercetari cu privire la istoria veche a
României (1871, Leipzig) a fost combatuta de istoricul român - A.D.Xenopol în Studii asupra
staruintei românilor în Dacia Traiana( 1884,.Iasi).a aparut într-o epoca de intense dispute
politice si nationale în legatura cu.drepturile românilor din Transilvania.
Lucrarea lui A.D. Xenopol:
♦ a sistematizat dovezile continuitatii românilor la nordul Dunarii folosind argumente:
- istorice, lingvistice si logice
♦ Ideile esentiale referitoare la etnogeneza. românilor în conceptia lui A.D.Xenopol:
- Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului român;
1
- Peste aceasta baza se suprapune elementul roman;
- Migratiile barbarilor au împins populatia daco-romana spre munti.1
- Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi între
populatia romanizata din dreapta Dunarii cu ceea din stânga ei.
- Arheologia, toponimia, hidrdnimia aduc dovezi incontestabile ale continuitatii dacilor si
daco-romanilor.
3
- Dintre.migratori, -slavii -au avut .o influenta mai puternica asupra poporului român si a limbii
române.
- Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic roman si slav din care cel roman este
predominant si fundamental si "da poporului nostru caracterul unei nationalitati, romanice'' (A.D:
Xenopol).
D. ROMANITATEA ROMANILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR DIN SPAŢIUL
ROMÂNESC
1. Cronicarii medievali
Cronicarii români - misionari nationali ai romanitatii românilor - au realizat nuantat si
gradat o sinteza referitoare la elucidarea acestei probleme, actionând în doua directii:
♦ în sânul propriului neam, urmarind, informarea conationalilor si
♦în afara cadrului politico-geografic românesc, urmarind combaterea teoriilor gresite aparute în
strainatate.
Nicolaus Olahus (1493 -1568) a fost primul român care a sustinut unitatea de neam, limba,
obiceiuri si religie a romanilor.Una din cele mai importante lucrari scrise este lucrarea Hungaria.
Grigore Ureche (c 1590-1647) a fost primul cronicar umanist moldovean din secolul XVII
care în Letopisetul Ţarii Moldovei a afirmat si demonstrat romanitatea românilor, latinitatea
limbii române.
Miron Costin (1633-1691) - cronicar moldovean acordat o atentie deosebita originii
românilor, a scris primul tratat savant consacrat originii neamului - "De neamul moldovenilor" în
care afirma ca:
. istoria românilor începea cu cea a dacilor antici, cuceriti de romanii lui Traian considerat
descalecatorul cel dintâi.
. dupa retragerea romanilor din Dacia a ramas pe loc multa populatie care a rezistat
navalirilor barbare si din aceste elemente s-a format poporul român;
. originea poporului român era atestata de:
♦ numele pe care ei si strainii l-au dat populatiei care locuia în toate tinuturile române;
♦ latinitatea limbii române;
♦ urmele lasate de romani în Dacia.
Stolnicul Constantin Cantacuzino (c 1640-1716) - din Ţara Româneasca în lucrarea Istoria
Ţarii Românesti: sustine ca românii au credinta ca sunt urmasii romanilor si se mândresc cu
descendenta lor.
Dimitrie Cantemir (1673-1723) - scrie Hronicul romano-moldo-vlahilor,cea mai întinsa lucrare
istorica de analiza a originii românilor, care inaugureaza efortul istoriografiei române de a
determina si fixa locul românilor în istoria universala:
♦ descendenta pur romana din Traian {"saditorul si rasaditorul nostru");
♦ staruinta neîntrerupta si unitatea romano-moldo-vlahilor în spatiul carpato-dunarean;
♦ dainuirea elementului roman în Dacia si dupa retragerea aureliana
2. Ideea romanitatii românilor în epoca moderna si contemporana
Ideea romanitatii în epoca moderna a devenit o arma politica în revendicari nationale.
În secolul al XlX-lea - scoala Ardeleana are o contributie deosebita în afirmarea ideii
romanitatii românilor:
♦ lupta pentru emanciparea românilor transilvaneni, tinuti în inferioritate de elita
conducatoare maghiara,
♦ militeaza pentru drepturi politice si culturale;
în secolul al XlX-lea, în Principate, scoala Latinista avea ca reprezentant pe August
Treboniu Laurian:
♦ considera ca istoria românilor începe de la fondarea Romei;

4
♦ urmarea "purificarea" limbii române pentru a o apropia cât mai mult de limba latina
originara (între 1871-1876 scoate Dictionarul limbii române, în care sunt eliminate elementele
nelatine) - tentativa de a crea o limba artificiala, care a discreditat scoala latinista.
. Reprezentantii romantismului au evidentiat curajul si spiritul de sacrificiu al dacilor.
. Odata cu formarea statului national român si dobândirea independentei teza originii pur
latine a poporului român a început sa fie considerata o eroare:
♦B.P. Hasdeu a scris o serie de lucrari:
Pierit-au dacii ? (1860) - în care demonstra ca scoala Ardeleana si urmasii ei au facut o
interpretare fortata a izvoarelor antice referitoare la exterminarea neamului dac si la colonizarea
Daciei cu romani puri. Dacii nu au pierit, iar colonizarea s-a facut cu romani de diverse origini.
Deci poporul român s-a format din câteva elemente din care nici unul nu a fost predominant.
demonstreaza ca substratul dacic al poporului român nu poate fi contestat;
a formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratând ca structura unei limbi este data de circulatia
cuvintelor, nu de numarul lor.
.Istorici care sustineau ca dacii au avut o pondere limitata în sinteza româneasca: Grigore
Tocilescu. Dimitrie Onciul si chiar A.D. Xenopol si N. Iorga.
Arheologul Vasile Pârvan a reusit sa fixeze sinteza daco-romana într-un echilibru perfect -
românii sunt în cel mai înalt grad si daci si romani.
C.C. Giurescu (în 1935) sustinea ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii
si ca "românismul a biruit în Dacia fiindca el a câstigat pe autohtoni".
Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate:
♦Nicolae Densusianu - în Dacia preistorica (1913) - Dacia înainte de cucerirea romana a fost
centrul unei mari civilizatii, care s-a revarsat asupra întregii lumi.
În etapa prosovietica a comunismului în România - a fost exagerata influenta slava, nefiind
negata romanitatea românilor (Mihai Roller).
Istoriografia dupa 1989 a readus echilibrul în problema romanitatii (istoricul Lucian Boia în
lucrarea Istorie si mit în constiinta româneasca):
♦ singura raportare incontestabila la origini este oferita de limba;
♦ esenta romanica a limbii române, la care se adauga si numele de român înclina balanta spre
romani.