Romanitatea romanilor

Problema romanitatii romanilor reprezinta, in istoriografia romaneasca, o chestiune de

maxim interes, de rezolvarea ei, intelegerea obiectiva a locului si rolului romanilor in spatiul
cultural european. Potrivit istoricului N. Iorga, poporul roman are “radacini de patru ori milenare”.
Aceasta afirmatie sugereaza vechimea romanilor in spatiul sud-estic european si, totodata, confera
romanilor o noblete care ii face unici in regiune. In fond, nasterea poporului roman reprezinta
inceputurile unei civilizatii de origine latina care a trait “miracolul” de a se mentine si evolua intr-o
mare de slavi (“o oaza de latinitate intr-o mare de slavi”).

Razboaiele daco-romane (101-102, 105-106) au demonstrat, pe de o parte, capacitatea de

rezistenta a dacilor condusi de regele Decebal, dar si forta armatei romane, considerata cea mai
performanta din epoca. Victoria lui Traian, concretizata intr-o diploma militara (106) a insemnat,
pentru romani, iesirea din criza, iar pentru daci, integrarea lor in lumea civilizata (cu o mare “orbis
romanus”).

Romanizarea Daciei (106-271/272) a fost un proces oficial organizat si supravegheat de

statul roman. El a urmarit asimilarea civilizatiei si culturii romane de catre autohtonii daci,
utilizarea limbii latine ca mijloc de comunicare si integrare a dacilor cuceriti. Principalii factori ai
romanizarii au fost:
– urbanizarea (11 orase – Napoca, Drobeta, Sarmisegetusa, Ulpia Traiana)
– colonistii “adusi din toata lumea romana”
– organizarea administrativa
In acest mod, romanizarea a reusit si a produs o noua populatie daco-romana, ireversibil
romanizata.

Retragerea aureliana (271/272) a fost impusa de o grava criza politica si economica in

Imperiul Roman, dar si de atacurile populatiilor migratoare. In aceste conditii, imparatul Aurelian s-
a aflat intr-o adevarata dilema: fie sa ramana in Dacia si sa o apere cu toate riscurile, inclusiv
strapungerea granitelor si revarsarea migratorilor in imperiu, fie sa paraseasca provincia si sa
fortifice limes-ul dunarean.
Aurelian a decis sa retraga armata, administratia romana si o parte a populatiei legata prin
interese la Roma, la sudul Dunarii, majoritatea populatiei ramanand pe loc.

Marea migratie din secolele III-VII a afectat si spatiul carpato-danubiano-pontic,

provocand retragerea populatiei daco-romane pe vaile raurilor, in zonele protejate (parasirea
oraselor). Autohtonii daco-romani adopta un mod de viata pasnic, rural, aceasta populatie agrar-
pastorala nu intra in sfera de interes a istoricilor romani si bizantini. Iata de ce invaziile
germanicilor (gotii), turanicilor (hunii) si a slavilor si preluarea controlului asupra teritoriului nord-
dunarean a determinat o tacere a izvoarelor referitoare la daco-romani.

Procesul de etnogeneza româneasca (secolele IIX-X) se definitiveaza si marcheaza

nasterea singurului popor de origine latina de la Dunarea de jos. Acest fapt explica aparitia
interesului istoricilor vremii pentru mentionarea originii poporului român. Consideram ca
etnogeneza românilor a fost un proces etnic si lingvistic desfasurat atat la nord, cat si la sud de
Dunare.

Interesul pentru românii nord-dunareni si sud-dunareni revine in secolele 9-10 cand mai
multe izvoare istorice ofera informatii sumare despre populatia din regiune. Astfel, izvoarele
bizantine prezinta prin opera imparatului Constantin al VII-lea Porfirogenetul (in lucrarea “Despre
administrarea imperiului”) informatii relevante. Constantin ii numeste pe românii nord-dunareni cu

~1~
termenul de romani, in timp ce locuitorii imperiului sunt numiti romei. Autorul evidentiaza faptul ca
acesti romani sunt urmasii populatiei romane, colonizata la nord de Dunare si ca ei se denumeau
romani.

Izvoarele maghiare din secolele XII-XIII confirma romanitatea românilor. Astfel, in secolul
al XII-lea, cronicarul maghiar Anonymus (Magister P.) a scris lucrarea “Gesta Hungarorum”
(Faptele ungurilor), in care prezinta momentul patrunderii si asezarii triburilor maghiare conduse de
Tuhutum in campia Panonica si apoi in Transilvania. Anonymus ofera informatii pretioase despre
existenta unei populatii românesti in Transilvania inaintea patrunderii ungurilor:
– Cronicarul maghiar releva existenta bulgarilor, slavilor si a românilor pe care ii considera
urmasii pastorilor romani (confirmand astfel romanitatea românilor);
– Mentioneaza existenta a trei autonomii românesti (voievodate), conduse de Gelu, Glad si
Menumorut;
– Subliniaza faptul ca Gelu este un voievod român care se opune fara succes ungurilor, fiind
ucis in lupta;
In concluzie, Anonymus reprezinta un autor esential in reconstituirea contextului istoric in
care are loc contactul dintre români si maghiari. Celebrul cronicar exprima adevarul istoric, potrivit
caruia cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei au fost românii, organizati in formatiuni prestatale
numite voievodate, avand in frunte conducatori români.

In secolele XV-XVI, umanistii europeni, cu precadere cei italieni, arata un interes deosebit
pentru originea poporului român. Care este altfel explicatia acestui interes pentru un popor aflat la
marginea Europei crestine?
– interesul umanistilor pentru urmele civilizatiei daco-romane intalnite la nordul Dunarii;
– dorinta lor de a implica statele românesti in lupta anti-otomana, evidentiind, cu acest prilej,
nobletea, vechimea si latinitatea poporului român si a limbii române;
– intentia papalitatii de a extinde catolicismul in randul românilor, de a transforma tarile
române intr-o zona tampon in fata Imperiului Otoman;
Dintre autorii interesati de problema romanitatii românilor ii putem aminti: Flavio Biondo,
Papa Pius al II-lea, Laonic Calcocondil, Antonius Bonfinus.
Bracciolini este primul autor care mentioneaza asemanarile dintre cuvintele latine si cele din
limba româna: apa/aqua, cruce/crux, biserica/basilica.
Flavio Biondo este secretar papal si in lucrarea sa scoate in evidenta mandria românilor
exprimata pe strazile Romei (in vestimentatie). El noteaza ca in incercarea de a crea o coalitie anti-
otomana, rolul românilor este esential ca urmasi ai colonistilor romani.
Papa Pius al II-lea este autorul cu cea mai mare autoritate si el afirma descendenta latina a
poporului român, dar si faptul ca acesta vorbeste o limba apropiata de limba latina.
Istoricul grec Calcocondil a scris o istorie a imperiului otoman si vom regasi in mod distinct
prezentata personalitatea controversatului Vlad Tepes. Referindu-se la romanitatea românilor,
autorul numeste populatia de la nordul Dunarii daci, in timp ce populatia de la sudul Dunarii este
numita vlahi. Cu alte cuvinte, cronicarul vechi subliniaza faptul ca la nordul Dunarii traieste o
populatie ce-si are originea in vechii colonisti romani.
Francesco della Valle viziteaza, in doua randuri, tarile române si este primul autor care
noteaza o propozitie in limba româna: “Stii românește?”.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, Mihai Viteazul reuseste sa uneasca pentru prima oara cele
trei principate române. Actiunea unificatoare prilejuieste autorilor maghiari o reactie violenta prin
care acestia incearca sa demonstreze ca Mihai a fost un simplu cuceritor, un aventurier dornic de
marire. Astfel, istoricul maghiar Stefan Szamoskozy mentiona intr-o lucrare (1602) ca populatia
româna nu are origine nobila si ca aceasta ar fi ajuns in Transilvania mai tarziu, teritoriul fiind
ocupat.
Acesta este momentul in care istoricii maghiari, dar si cei polonezi (Martin Bieski) au pus
~2~
sub semnul intrebarii latinitatea românilor. Este o evidenta politizare a istoriei prin considerente
politice si nationale.
In acest context istoric, in secolul al XVII-lea cronicarii români sustin primele argumente in
sprijinul vechimii, latinitatii si continuitatii poporului român. Astfel, Grigore Ureche, in
“Letopisetul Tarii Moldovei” afirma latinitatea românilor atunci cand scrie ca toti românii “de la
Rîm ne tragem”. Ureche este creatorul istoriografiei in limba româna.
Miron Costin, in celebra lucrare “De neamul moldovenilor”, evidentiaza continuitatea si
latinitatea populatiei de la nord de Dunare. Totodata, subliniaza unitatea tuturor românilor, lucru
explicat si prin intermediul limbii române (care confirma originea italica a românilor). Existenta
unei constiinte de neam este cea mai importanta contributie a marelui carturar la intelegerea
problemei romanitatii.
La inceputul secolului al XVIII-lea, cel mai mare umanist roman si totodata primul carturar
primit ca membru al Academiei de la Berlin, Dimitrie Cantemir, isi aduce contributia la problema
romanitatii românilor. El va scrie doua lucrari intitulate “Descriptio Moldaviae” (1716) si “Hronicul
romano-moldo-vlahilor” (1722). In prima, Cantemir evidentiaza continuitatea si latinitatea
poporului român. Cea de a doua lucrare este dedicata exclusiv originii populatiei române si, cu acest
prilej, el sustine dacii au fost nimiciti in urma razboaielor daco-romane. Autorul politizeaza istoria
si prin “suprimarea dacilor” vrea sa demonstreze originea pur romana a poporului român (aceasta
idee este prelucrata ulterior de catre Scoala Ardeleana).

In secolul al XVIII-lea, evenimentul care are o importanta deosebita in evolutia populatiei

române, dar si in interpretarea romanitatii românilor, este formarea bisericii greco-catolice. In
incercarea de a stapani si de a integra Transilvania in Imperiul Habsburgic, Viena a facut o
propunere atragatoare clerului ortodox: unirea cu biserica catolica in schimbul recunoasterii natiunii
române, egala in drepturi cu celalalte natiuni recunoscute. O activitate meritorie a avut-o episcopul
Ion Inochentie Micu – Klein, care, prin zeci de memorii adresate Dietei si imparatului, a afirmat
necesitatea recunoasterii drepturilor politice pentru românii ardeleni. Este primul care aduce
argumente istorice in favoarea romanitatii românilor: vechimea, unitatea, continuitatea si latinitatea.
In 1744 el redacteaza Supplex Libellus, care sustine si argumenteaza latinitatea românilor.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, 3 istorici austrieci: Franz Sulzer, Christian Eder,
Christian Engel, formuleaza mai multe idei prin care contesta romanitatea românilor. Franz Sulzer
va scrie in 1782 o lucrare a caror pricipale argumente sunt:
- In urma razboaielor daco-romane, dacii au fost in totalitate exterminati;
- Romanizarea a fost un process de suprafata, incomplet;
- Retragerea aureliana a insemnat parasirea in totalitate a provinciei Dacia si retragerea
intregii populatii de la Sud de Dunare;
- Populatia romana s-a format undeva la Sud de Dunare, un argument fiind asemanarile dintre
limba romana si limba albaneza (codru/coder);
- In secolele XII-XIII, populatia romana imigreaza la Nord de Dunare, unde teritoriul era deja
ocupat de unguri;
Dupa cum se observa, Sulzer contesta romanitatea romanilor si doreste sa justifice
marginalizarea romanilor ardeleni considerati pe nedrept o natiune tolerata. Sulzer politizeaza
analiza istorica, deformeaza adevarul si manipuleaza istoria in scopuri politice. Ideile lui vor fi
preluate un secol mai tarziu de Roesler care va elabora Teoria Imigrationista (1871).
Consecintele acestei atitudini ostile fata de romani vor fi elaborarea Supplex Libbelus
Valachorum, care reprezinta cel mai important document al natiunii romane din Transilvania
(redactat in latina si trimis imparatului, SLV este o adevarata istorie argumentata a vechimii,
continuitatii si latinitatii romanilor).

In secolul XIX, in contextual instaurarii dualismului austro-ungar si al anexarii Transilvaniei

la Ungaria, problema romanitații românilor devine o arma politica. Ungurii au utilizat toate
~3~
mijloacele pentru integrarea Transilvaniei in statul ungar, din acest arsenal facand parte si istoria.
Astfel, geograful austriac R. Roesler, in lucrarea “Studii romanesti”, redacteaza Teoria
Roesleriana, cu argumente din lucrarile lui Franz Sulzer:
- In urma razboaielor daco-romane, dacii au fost in totalitate exterminate
- Romanizarea a fost un process de suprafata, incomplete
- Retragerea aureliana a insemnat parasirea in totalitate a provinciei Dacia si retragerea
intregii populatii de la Sud de Dunare
- Populatia romana s-a format undeva la Sud de Dunare, un argument fiind asemanarile dintre
limba romana si limba albaneza (codru/coder)
- In secolele XII-XIII, populatia romana imigreaza la Nord de Dunare, unde teritoriul era deja
ocupat de unguri
Putem afirma ca Roesler contesta romanitatea românilor din interes politic. El vrea sa
demonstreze ca apartenenta Transilvaniei la Ungaria e un fapt istoric legitim si ca romanii nu au nici
un fel de drepturi istorice in spatiul intracarpatic.
Este evidenta dorinta autorului de a manipula si falsifica adevarul istoric, legitimand
nedreapta stapanire a teritoriului roman.

In secolele XIX-XX, istoricii romani au luat atitudine fata de Teoria Imigrationista. Odata cu
A. D. Xenopol, lucrarea „Teoria lui Roesler” (1884) sau N. Iorga in sinteza consacrata „Istoria
romanilor”, argumentul in sprijinul romanitații românilor a prins contur.
Teoria continuitatii care argumenteaza vechimea, continuitatea si latinitatea populatiei
române de la Nord de Dunare, e cristalizata de Xenopol, ce demonstreaza ca populatia dacica nu a
fost exterminata, romanii fiind interesati sa exploateze resursele provinciei prin intermediul dacilor
supusi. Totodata, marele istoric afirma ca intensitatea romanizarii a fost atat de puternica incat la
momentul retragerii aureliene, populatia ramasa pe teritoriu a fost ireversibil romanizata.
Cea mai importanta contributie la demonstrarea romanitații românilor a avut-o Gheorghe
Bratianu care, in celebra lucrare “O enigma si un miracol istoric: poporul roman”, aduce argumente
pe deplin credibele: toponimile de origine dacica pastrate de romani si ajunse pana la noi – Drobeta,
Apulum, hidronimele Marus, Danubius, Argesos.
Ce mi se pare extrem de interesant e metoda istoricului care accepta ca poporul roman nu s-
ar fi format la Nord de Dunare. Pentru a identifica un raspuns plauzibil, Bratianu trece in revista
teoriile istoricilor vecini si ajunge la o concluzie stupefianta: nici un istoric maghiar, bulgar, sarb
sau rus nu accepta formarea poporului roman pe teritoriul statelor vecine Romaniei. Astfel, Bratianu
demonstreaza ce inseamna sa politizezi istoria.
Pe baza celor de mai sus, consideram ca istoricii din secolul XIX, in frunte cu Xenopol, dar
si cu istoricii secolului XX – Iorga, Bratianu, au demonstrat convingator romanitatea românilor.

In perioada interbelica, un Vasile Parvan (intemeietorul arheologiei romanesti si autorul

marilor sinteze “Getica” si “Dacica”), un C.C. Giurescu sau un P.P. Panaitescu au adus importante
dovezi care sustin Teoria Continuitatii.
Din nefericire, instaurarea totalitarismului communist in 1945 determina si o modificare a
adevarului istoric. In 1949, un pseudoistoric Mihail Roller elaboreaza un manual de istorie grosolan
falsificat, in care sustine ca romanii datoreaza totul marilor vecini de la rasarit. Romanitatea e legata
exclusiv de slavi considerati ca fiind poporul cu cea mai mare contributie in etnogeneza romanilor.
In perioada de dupa 1965, Ceausescu a impus asa numita Teorie tracomana, adica influenta
decisiva a tracodacilor in formarea poporului roman, contributia latina fiind diminuata.
In concluzie, putem afirma ca problematica romanitații românilor poate fi analizata daca
istoricii respecta adevarul. Tacitus afirma cu 2000 de ani in urma ca un istoric trebuie sa analizeze
evenimentele fara ura si partinire (sine ira et studio).
Consideram ca argumentele care sustin romanitații românilor sunt suficiente si credibile
pentru a demonstra caracterul tendentios al Teoriei lui Roesler, dar si a altor incercari de politizare a
istoriei.
~4~
 Transilvania
Istoria Transilvaniei, a spatiului intracarpatic locuit in majoritate de romani, este un subiect
de interes pentru izvoarele medievale. Dupa patrunderea ungurilor in Transilvania si cucerirea
autonomiilor romane conduse de G. G. M., fapt confirmat de cronica lui Anonymus, organizarea
politica a acestui teritoriu regasim in documentele vremii. Astfel, in secolul XI, in documentul de
cancelarie maghiara sunt mentionate doua voievodate consude de Gyla in Transilvania si Ahtum in
Banat, care se opun fara succes Coroanei ungare. In secolul XII a incercat integrarea teritoriilor
cucerite, fapt ilustrat de mentionarea principelui Mercurius in anul 1111. Este extrem de sugestiv
faptul ca in 1176 institutia voievodatului e mentionata in persoana lui Leustachius. Acest fapt fiind
un argument ca cea mai veche institutie din Transilvania nu a putut fi inlaturata.
In secolele XIII-XIV institutia voievodatului se mentine, documentele mentionandu-i pe
voievozii Roland Borsa si Ladislau Kan, ultimul avand pe Deva o adevarata curte si beneficiind de
autonomie.
Putem afirma ca in secolele XI-XIV, institutia principelui si a voievodului, la care se
adauga Adunarea Nobiliara/Dieta, alcatuiesc sistemul politic de guvernare al Transilvaniei.

~5~
Autonomii romanesti
Intemeierea statelor medievale romanesti
Institutii centrale/politice

Autonomii romanesti: Diploma Cavalerilor Ioaniti

Cauze care au determinat elaborarea Diplomei Cavalerilor Ioaniti

La jumatatea secolului al 13-lea, societatea romaneasca este pentru prima oara mentionata in
contextul invaziei tataro-mongole(1241-1242), care a afectat grav si teritoriul romanesc. Invazia a
provocat numeroase victime si a lasat in memoria contemporanilor imaginea unui veritabil dezastru.
Calugarul Rogerius, in lucrarea "Cantec de jale"/"Carmen miserabile", infatiseaza impactul acestei
violente actiuni. In acest context, o parte a tatarilor se aseaza in nordul Marii Negre, unde formeaza
Hanatul Hoardei de Aur, ce a exercitat o presiune constanta asupra spatiului Carpato-Danubiano-
Pontic.
Confruntat cu pericolul reprezentat de Hanatul Hoardei de Aur, regele maghiar Bella al IV-
lea acorda la 2 iunie 1247 o diploma lui Rembald, perceptorul Ordinului Cavalerilor Ioaniti.
Documentul are o importanta exceptionala deoarece consemneaza informatii pretioase despre
teritoriul locuit de romani, organizarea politica a acestora, dar si aspecte ale vietii economice si
sociale specifice romanilor.
Diploma Cavalerilor Ioaniti este cel mai complet document istoric din secolul al 13-lea prin
care coroana ungara a urmarit sa-si pastreze controlul asupra teritoriului de la sud de Carpati si
contine urmatoarele caracteristici:
• Documentul mentioneaza existenta a doua voievodate conduse de Litovoi (pe Jiu) si,
respectiv, Seneslau (pe Arges);
• Evidentiaza existenta pe Olt a doua cnezate conduse de Ioan si Farkas;
• Pentru a-i convinge pe Ioaniti sa apere frontiera sudica a Transilvaniei, regele le promite
stapanirea intregului teritoriu, cu exceptia voievodatelor lui Litovoi si lui Seneslau (considerat
"voievodul" romanilor);
• 50% din impozitele platite coroanei ungare urmau sa revina Ioanitilor;
• Se evidentiaza o viata economica intensa, morile si iazurile cu peste confirma bogatia
resurselor;
• Sunt mentionate doua categorii sociale: mai marii pamanturilor (boierii) si terra rustica
(taranimea);
In concluzie, Diploma Cavalerilor Ioaniti reprezinta cel mai important document referitor la
societatea romaneasca in perioada premergatoare intemeierii statelor medievale romanesti.
Documentul confirma existenta unor autonomii romanesti organizate in structuri prestatale
denumite voievodate si cnezate. Avand in frunte conducatori romani (Seneslau), acestia isi mentin
autonomia fata de regatul ungar. Existenta unei ierarhii sociale si a unei vieti economice active
anunta momentul constituirii primului stat romanesc. Putem afirma, pe baza celor de mai sus, ca
Diploma Cavalerilor Ioaniti se constituie ca un document esential pe drumul atat de complex al
constituirii "primei libertati romanesti" (N. Iorga).

Intemeierea statelor medievale romanesti

Dupa formarea populatiei romane in secolul al 10-lea, societatea romaneasca evolueaza

foarte lent spre forme de organizare statala. In absenta documentelor scrise, consideram ca nasterea
celor doua state romanesti s-a realizat in mod cert in secolul al 14-lea, intr-un context istoric
favorabil.

~6~
Intemeierea Tarii Romanesti

Inceputurile intemeierii Tarii Romanesti se leaga de existenta unor autonomii romanesti

mentionate in Diploma Cavalerilor Ioaniti. Ulterior, documentele maghiare evidentiaza o violenta
confruntare intre voievodul Litovoi si fratele sau, Barbat, care se opun, fara succes, regatului ungar.
Litovoi este ucis, Barbat este facut prizonier si ulterior se rascumpara cu o mare suma de bani
(1275-1277).
Un alt eveniment premergator intemeierii Tarii Romanesti este asa-numitul descalecat a lui
Negru-Voda (1290). Acest eveniment nu este confirmat de izvoarele epocii, ci este amintit pentru
prima data in secolul al 17-lea de catre cronicarii munteni. Dupa unii istorici, descalecatul este o
simpla legenda, care nu are nici o legatura cu realitatea. Altii, in frunte cu Gheorghe Bratianu,
apreciaza ca orice legenda contine un sambure de adevar. Prin urmare, descalecatul lui Negru Voda
din Fagarasi la Campulung pare sa fie confirmat de evenimentele desfasurate la 1290. Nobilii
romani din "adunarile privilegiate" sunt exclusi, si, aflati in pericol de a fi catolicizati, trec muntii si
descaleca la Campulung. Dupa opinia lui Bratianu, in spatele numelui Negru Voda se afla un grup
de sute de nobili si oameni ai acestora care parasesc Transilvania si isi salveaza identitatea
romaneasca.
In concluzie, credem ca romanii ardeleni au participat intr-o anumita masura la intemeierea
primului stat romanesc (denumirea de Muntenia pare sa sugereze o participare a romanilor din
Transilvania la intemeierea Tarii Romanesti).

Istoria certa e intemeierii "primei libertati romanesti" incepe odata cu domnia voievodului
Basarab, fiul lui Tachomerius. Acesta stapanea o formatiune prestatala pe valea raului Arges si, in
conditii neclare, reuseste sa-si impuna autoritatea asupra conducatorilor locali din stanga Oltului.
Ulterior, autoritatea sa se extinde si in dreapta Oltului/ in Oltenia, astfel incat, pe la 1320-1324,
Basarab stapaneste teritoriul de la Sud de Carpati in calitate de mare voievod.

Cauze care au favozirat intemeierea Tarii Romanesti:

• existenta unor autonomii romanesti (voievodatele lui Litovoi si Seneslau si cnezatele lui
Ioan si Farcas mentionate in Diploma Cavalerilor Ioaniti, 1247), adevarate nuclee/romanii populare
ale viitorului stat;
• posibila participare a romanilor ardeleni, fapt ilustrat de controversatul descalecat a lui
Negru Voda (1290);
• criza politica declansata in Regatul Ungar ca urmare a stingerii dinastiei arpadiene si a
luptelor pentru tron;
• slabiciunile Hanatului Hoarda de Aur care nu va interveni la Sud de Carpati;

Asa cum se observa, contextul intern favorabil, prezenta unui lider politic recunoscut in
persoana lui Basarab I si mai ales contextul international favorabil au contribuit la nasterea primului
stat roman.

Batalia de la Posada (9-12 noiembrie 1330)

In prima jumatate a secolului al 14-lea, dupa intemeierea statului muntean, sub autoritatea
marelui voievod Basarab I, relatiile dintre romani si maghiari se inrautatesc, un conflict fiind
inevitabil. Urcarea pe tronul Ungariei a regelui Carol Robert de Anjou a determinat recunoasterea
vasalitatii statului muntean in 1324, dar, cativa ani mai tarziu, sub presiunea nobililor maghiari,
Carol decide sa atace Tara Romaneasca.
In toamna anului 1330, in fruntea unei armate de circa 30.000 de oameni, Carol patrunde
prin Banatul de Severin si inainteaza in adancimea teritoriului romanesc. Voievodul roman a mizat
pe o armata ce nu depasea 10-12 mii de oameni si, in acest considerent, el se va retrage deliberat,

~7~
evitand o confruntare in camp deschis. Istoricul Florin Constantiniu vorbeste despre un "conflict
asimetric" prin care sugereaza inferioritatea numerica evidenta a armatelor romanesti in Evul
mediu.
Basarab a demonstrat certe calitati militare dar si diplomatice. Potrivit Cronicii de la Viena,
scrisa de calugarul Calt, 1358, in limba latina, Basarab trimite o solie in incercarea de a evita
confruntarea si ii propune incheierea unei intelegeri:
• Basarab se recunoaste vasalul regelui;
• Se obliga sa plateasca ca rascumparare a pacii 7000 de marci de argint;
• Sa restituie regelui Banatul de Severin;
• Sa-l trimita pe fiul sau, Nicolae Alexandru, ca ostatic la Buda;
Oferta de pace, extrem de generoasa, a fost refuzata de Carol, care isi continua inaintarea.
Basarab a aplicat pentru prima oara tactica pamantului parjolit. Aceasta strategie specifica
unei armate inferioare numeric are mai multe caracteristici:
• Retragerea populatiei in zonele protejate, impadurite;
• Distrugerea resurselor alimentare;
• Otravirea surselor de apa pe directia de atac;
• Atacarea unitatilor dusmane si inducerea unui sentiment de nesiguranta;
Aceasta tactica era menita sa limiteze disproportia de forte, sa creeze panica si neincredere
in randurile invadatoruluii si sa pregateasca o eventuala confruntare definitiva intr-un loc ales de
conducatorul roman.
Atitudinea regelui maghiar, care arde Curtea de Arges, il determina pe Basarab sa ia decizia
atacului decisiv. Acesta a avut loc, potrivit Cronicii de la Viena, intr-o trecatoare denumita de
Nicolae Iorga "posada". Batalia a durat 4 zile, de sambata pana marti, si s-a caracterizat prin
elementul surpriza: aflati pe versanti, romanii au aruncat cu pietre si cu o ploaie de sageti,
surprinzandu-i pe maghiari "ca pestii in navod".
Regele maghiar a fost la un pas de a-si pierde viata si cronica aminteste ca el si-a schimbat
hainele cu ale unui slujitor, reusind sa scape in ultima clipa.

Consecinte:
• Batalia de la Posada marcheaza prima mare victorie a romanilor in Evul mediu;
• Victoria obtinuta de Basarab va determina recunoasterea independentei tanarului stat roman;
• Dupa aceasta infrangere, Carol nu va mai ataca niciodata Tara Romaneasca;

Pe baza celor de mai sus, consideram ca anul 1330 si batalia de la Posada confirma
capacitatea statului roman de la Sud de Carpati de a-si afirma autonomia in relatiile internationale.
Marele voievod Basarab isi consolideaza tronul si autoritatea, iar urmasii lui vor desavarsi ceea ce
Iorga a numit atat de sugestiv "prima libertate romaneasca".
Dupa intemeierea "primei libertati romanesti" de catre marele Basarab I, urmasii acestuia au
fost preocupati sa consolideze tanarul stat muntean. Dintre urmasii intemeietorului ii putem aminti
pe Nicolae Alexandru Basarab si pe fiul sau, Vladislav Vlaicu. Nicolae (1352-1364) intemeiaza
prima mitropolie a Tarii Romanesti, cu resedinta la Curtea de Arges, avand in frunte pe mitropolitul
Jachint. Aceasta actiune are un obiectiv politic, acela de a obtine recunoasterea existentei statului
Tara Romaneasca de catre cea mai inalta autoritate a vremii: patriarhia de la Constantinopol
(Basarab se converteste spre ortodoxie si orienteaza Tara Romaneasca spre spatiul cultural
bizantin).
A doua actiune politica care a contribuit la consolidarea statului muntean a fost
recunoasterea titlului de Domn al voievodului roman de catre patriarhia de la Constantinopol.
Domn provine de la Dominus (latina) si exprima calitatea de conducator politic al tarii. Prin
recunoasterea acestei titulaturi, patriarhia recunoaste existenta Tarii Romanesti.
In concluzie, consideram ca prin asumarea titlului de domn si prin intemeierea mitropoliei
Tarii Romanesti, Nicolae Alexandru a consolidat autonomia statului si a intarit autoritatea pe plan
intern si a facut un pas decisiv pe drumul recunoasterii iinternationale a statului roman de la Sud de
~8~
Carpati.
La este de Carpati se distinge Petru I Musat (1375-1391), unul din cei mai importanti
reprezentanti ai dinastiei Musatinilor. Principalele masuri initiate pe plan intern cu obiectivul
consolidarii statului [Moldova] si a intaririi autonomiei au fost:
• Muta capitala la Suceava;
• Bate moneda pentru prima data, denumita gros, dupa model polonez (in Tara Romaneasca,
Vladislav Vlaicu a batut prima moneda numita ducat, dupa model unguresc)
• In 1385 inaugureaza in relatie cu Polonia traditia omagiului de vasalitate fata de coroana
poloneza;
Cu alte cuvinte, Petru I Musat este primul domn care incheie un tratat de vasalitate cu
Polonia, angajandu-se sa-l ajute pe suzeranul sau ori de cate ori acesta i-ar fi cerut.
Tratatul incheiat intre Petru I Musat si Vladislav Jagello se baza pe principiul consilium et
auxilium, ajutor cu sfatul si cu bratul. Cei doi isi acordau reciproc sprijin financiar si militar, asa
cum s-a intamplat in 1387, cand Petru ii acorda regelui 3000 de ruble ca imprumut, suma ce trebuia
restituita in 3 ani (banii nu au fost restituiti, iiar Petru a ocupat Pocutia, teritoriu ce va provoca un
lung conflict moldo-polonez).
Pe baza celor de mai sus, apreciem ca prin masurile adoptate atat pe plan intern, cat si pe
plan extern, Petru I Musat a contribuit esential la consolidarea si afirmarea Moldovei spre sfarsitul
secolului al 14-lea.

Intemeierea Moldovei
Intemeierea celei de a doua libertati romanesti, dupa inspirata expresie a marelui Iorga,
reprezinta un proces complex desfasurat in a doua jumatate a secolului al 14-lea. Formarea Valahiei
Mici se datoreaza mai multor cauze:
• Crearea uneii zone tampon in fata atacurilor tatarilor, care sa protejeze Transilvania si
Ungaria;
• Dorinta coroanei ungare de a controla drumurile comerciale ce leaga occidentul de orient,
unele dintre ele trecand la Est de Carpati;
• Extinderea catolicismului in randul populatiei romanesti;
• Slabirea puterii hanatului Hoarda de Aur, care a permis regatuluii ungar sa initieze aceasta
campanie militara de cucerire la Est de Carpati;

Prima etapa a intemeierii

In jurul anului 1353, voievodul maramuresan Dragos trece muntii si organizeaza pe valea
raului Moldova o marca de aparare cu resedinta la Baia. Obiectivul lui Dragos era impiedicarea
atacurilor tatarilor, aceasta politica continuand si in timpul lui Sas si Bale, urmasii lui Dragos. In
acest mod, Ungaria a facut un pas important in obiectivul preluarii controlului asupra teritoriului
romanesc de la Est de Carpati.

A doua etapa a intemeierii

In jurul anului 1359-1360, voievodul maramuresan Bogdan din Cuhia trece muntii,
descaleca pe valea raului Moldova si cu sprijinul boierimii locale ii alunga pe dragosesti. Motivele
descalecatului/intemeierii Moldovei constau in politica agresiva a Ungariei care a incercat sa-i
determine pe nobilii romani sa abandoneze ortodoxia si sa treaca la catolicism. Bogdan stapanea 7
sate pe valea Izei si detinuse functia de voievod al Maramuresului. Refuzand catolicismul, Bogdan a
avut o singura sansa sa treaca muntii, pastrandu-si religia ortodoxa. Profitand si de nemultumirea
boierimii locale, Bogdan ii inlatura pe Dragosesti, dar va trebui sa faca fata mai multor atacuri
declansate de regele Ludovic I (Bogdan ii invinge in 3 batalii pe Unguri). Cu toate eforturile depuse
de coroana ungara, la 1365, o diploma regala il mentioneaza pe "Necredinciosul nostru voievod" ca
stapanind teritoriul de la Est de Carpati. Cronicarul Ioan de Tarnave povesteste/relateaza contextul
istoric in care Bogdan devine primul domn roman al statului Moldova (potrivit documentelor
~9~
maghiare, Bogdan este "necredincios", "schismatic", "a trecut muntii pe ascuns in tara Moldovei pe
care a pastrat-o in dauna regelui").
In concluzie, intemeierea Moldovei, povestita de Grigore Ureche in celebrul letopiset,
confirma existenta la jumatatea secolului al 14-lea a unui context intern sii international favorabil,
care a creat cadrul prielnic pentru nasterea celei de a doua "libertati romanesti".

Institutii centrale in statul medieval

Statul medieval romanesc are o structura piramidala si este o sinteza in care se contopesc
puternice influente bizantine, unele trasaturi de tip occidental si cateva elemente specifice dreptului
nescris romanesc. Cele doua libertati romanesti au fost intemeiate in secolul al 14-lea, iar urmasii
lui Basarab I, respectiv Bogdan I, au consolidat si au desavarsit organizarea politica si institutionala
a Tarii Romanesti si Moldovei. La baza celor doua state romanesti s-au aflat o serie de institutii
centrale cu rol politic, spiritual si militar:
• Domnia
• Sfatul domnesc
• Adunarea tarii
• Biserica
• Armata

Domnia
Domnia reprezinta cea mai importanta institutie centrala , avand rol politic si militar. Prin
titulatura de domn, acesta era considerat conducatorul statului, in timp ce titlul de voievod
semnifica calitatea de conducator suprem al armatei.
Un candidat la tron trebuia sa indeplineasca 3 conditii:
• Sa aiba minim 15 ani;
• Sa fie de os domnesc (recunoscut de tata, chiar daca provenea dintr-o legatura
extraconjugala);
• Sa fie integru/sanatos la trup si la minte (exceptie: Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan, avea un
singur ochi si, in pofida acestui fapt, Stefan l-a impus pe tron. Existau unele situatii cand un
pretendent invins isi pierde urechea sau nasul si astfel nu mai poate emite pretentii la tron);

Caracteristici/Trasaturi ale domniei:

• Domnul este considerat de esenta divina, reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, si in
aceasta calitate este iresponsabil si inviolabil, el avand dreptul de viata si de moarte asupra tuturor
supusilor;
• In titulatura domneasca, particula "Io" desemneaza sacralitatea persoanei domnului (cuvant
de origine evreiasca, Ioanes = unsul);
• Caracterul electiv/ereditar al domniei, adica dreptul de a transmite atributiile de putere
oricarui fiu recunoscut;

Atributii de putere specifice domnului/domniei

• comandant suprem al armatei, cu acordul Sfatului Domnesc si a Adunarii Tarii poate sa
convoace oastea tarii;
• Conducator politic al statului; in aceasta calitate sa emita porunci cu putere de lege si sa
incheie tratate si conventii cu alte state (exemplu: Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg –
Tratatul de la Brasov);
• Sa declare razboi si sa incheie pace (exemplu: In anul 1487, Stefan cel Mare incheie un
tratat cu Imperiul Otoman, angajandu-se sa plateasca tribut);
• Bate moneda (Petru I Musat – grosul) ca simbol al puterii si a autoritatii;
• Unicul proprietar al pamantului, el putea sa faca danii bisericilor si manastirilor dar in caz de
tradare, putea confisca proprietatile;

~ 10 ~
• Judecator suprem;
• Numeste membrii Sfatului Domnesc, pe mitropolit si pe toti functionarii tarii;
In concluzie, domnia reprezinta o institutie esentiala/fundamentala in buna functionare a
statului si in mentinerea si consolidarea autonomiei tarii. Domnia a reusit deseori sa fie elementul
de coeziune/unitate care a permis statelor romane sa-si pastreze autonomia in Evul mediu.

Sfatul domnesc

Reprezinta a doua institutie centrala cu rol politic, formata din 12 mari boieri cu dregatorii.
Sfatul Domnesc este numit de catre domn si, in mod traditional, este subordonat si fidel domniei.
Alaturi de domn, participa la luarea marilor decizii pe plan politic si militar si se bucura de
importante privilegii (exemplu: nu platesc impozite).

Dregatorii:
• Banul Olteniei = cea mai importanta dregatorie a Tarii Romanesti, are o armata proprie,
strange impozitele si poate sa condamne la moarte (exemplu: familia Craiovestilor, Mihai Viteazul);
• Vornicul = cel mai influent dregator al Moldovei, mai marele curtii domnesti si seful
administratiei (exemplu: Crasnes, care este decapitat de Stefan dupa Baia pentru tradare);
• Logofatul = seful cancelariei domnesti si pastratorul marelui sigiliu, cunoscator de limbi
straine (slavona, latina), redacteaza personal cele mai importante documente (exemplu: Mihu –
epoca lui Stefan);
• Portarul de Suceava = comandantul cetatii si seful garzii personale a domnului (exemplu;
Luca Arbore);
• Vistiernicul = are in grija tezaurul tarii si, de doua ori pe an, pleaca la Constantinopol pentru
a plati tribut;
• Spatarul = comandantul cavaleriei, in absenta domnului putea sa detina functia de
comandant al armatei, purta sabia domnului la marile ceremonii;
• Postelnicul = are in grija camerele domnului, este confidentul lui si introduce la domn
spionii si emisarii straini;
• Stolnicul/Paharnicul = au in grija aprovizionarea curtii domnesti cu mancare si bautura, in
calitate de maestri de ceremonii organizeaza ospetele domnesti si degusta mancarea si bautura
domnului;

In concluzie, Sfatul Domnesc reprezinta o institutie politica extrem de importanta in

organizarea tarii. In momentele critice pentru viitorul statelor romanesti, Sfatul Domnesc a fost
mereu alaturi de domnie si s-a implicat cu toate fortele in apararea fiintei nationale. Un exemplu
sugestiv in acest sens este batalia de la Vaslui (10 ianuarie 1475) sau batalia de la Baia (decembrie
1457) care au mentinut autonomia Moldovei. Consideram ca Sfatul Domnesc demonstreaza rolul
jucat de marea boierime care a contribuit decisiv la supravietuirea Tarii Romanesti in atat de agitatul
Ev mediu.

Adunarea tarii constituie a treia institutie politica din statul medieval romanesc. Formata
din: taranimea libera, oraseni/targoveti, clerul mic si mijlociu dar si boierimea mica/mijlocie,
Adunarea Tarii are un rol pur consultativ, fiind convocata de domn rar, in momentele de
cumpana/criza pentru viitorul Moldovei/Tarii Romanesti. Traditional, aceasta confirma deciziile
domnului.

Biserica ortodoxa
Biserica ortodoxa s-a manifestat cu tarie inca de la mijlocul secolului al 14-lea, cand Nicolae
Alexandru pune bazele mitropoliei Tarii Romanesti (1359), in timp ce, la Est de Carpati, Petru
Musat facea o actiune asemanatoare intemeind Mitropolia Moldovei. Biserica ortodoxa avea ca si

~ 11 ~
caracteristici:
• A asigurat coeziunea si unitatea romanilor, contribuind la consolidarea si afirmarea
autonomiei Tarii Romanesti;
• In mod traditional, Biserica Ortodoxa se supune/ este subordonata domniei (aceasta o
inzestreaza cu proprietati);
• A desfasurat o politica anti-otomana prin ridicarea unor asezaminte de cult de o mare
frumusete (intrate in patrimoniul cultural mondial, Sfantul Nicolae Domnesc – Stefan, biserica Trei
Ierarhi – Vasile Lupu, Moldovita – Petru Rares, Voronet – Stefan);
• Biserica Ortodoxa a fost o institutie conservatoare si profund traditionalista care a respins
schimbarea si innoirea – pana in secolul al 17-lea a refuzat introducerea limbii romane in cult;
• A incurajat iconografia de factura bizantina, miniaturile si broderiile;

In concluzie, institutia bisericii, in frunte cu mitropolitii, a contribuit esential la pastrarea

specificului romanesc si la afirmarea identitatii populatiei romane.

Armata
Armata s-a constituit intr-o institutie centrala care s-a implicat in mentinerea autonomiei
tarilor romane. Denumita "oastea tarii", ea cuprinde circa 40.000 de oameni, asa cum s-a intamplat
la Batalia de la Vaslui din 1475. Boierimea si steagurile boieresti formeaza "oastea cea mica"
(cavaleria, 10-12 mii de oameni). "Oastea cea mare" este formata din taranimea libera, oraseni si
mestesugari si reuneste intre 20 si 30 de mii de oameni. In majoritatea situatiilor, domnii romani au
purtat razboaie defensive, fapt care a determinat construirea unui sistem de cetati de aparare (Chilia,
Cetatea Alba, Hotin, Horoca -> cetati de margine, Suceava si Neamtul-> cetati de interior). In Tara
Romaneasca -> Turnu, Giurgiu, Braila. Armata isi va schimba structura in epoca lui Mihai Viteazul,
care va desfasura actiuni ofensive, mizand pe mercenari si pe arme de foc.

Toate institutiile mentionate mai sus confirma existenta unor organizari institutionale in
spatiul romanesc. Fiecare dintre ele si-a indeplinit mai mult sau mai putin rolul, dar impreuna au
asigurat continuitatea statala si au pastrat autonomia celor doua state romanesti

~ 12 ~
Principatele romane in secolul al XVIII-lea
Criza orientala si consecintele ei pentru principatele romane
Regimul turco-fanariot – caracteristici, reprezentanti, reforme

La sfarsitul secolului al XVII-lea, Imperiul Otoman incearca ultimul asalt impotriva

Europei. In 1683, marele vizir Kara Mustafa ataca Viena, dar actiunea esueaza si marcheaza
inceputul unui lung declin al Portii: “Omul bolnav al Europei” a suferit si alte infrangeri militare in
fata Imperiului Habsburgic (Batalia de la Zenta si Batalia de la Mohacs) si acest fapt pune sub
semnul intrebarii statutul de mare putere europeana dar si influenta otomanilor in Europa de Sud-
Est (in 1699, prin pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman pierde o parte din Ungaria si
Transilvania, ultima devenind parte integranta a Imperiului Otoman).
Acesta este cadrul international in care se contureaza “problema orientala”. Ea reprezinta o
chestiune de interes international in care sunt implicate Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si
Imperiul Ungar, care isi disputa dominatia in Europa de Sud-Est. Mentionez faptul ca daca Imperiul
Otoman cunoaste o lunga perioada de decadere, Austria si Rusia urmaresc sa obtina monstenirea
“omului bolnav al Europei”.

Cauze care au determinat declinul Imperiului Otoman:

– infrangerea otomanilor in 1683 in fata Vienei;
– declinul lent dar constant al Imperiului Otoman in regiunea Dunarii de jos;
– Ascensiunea Imperiului Habsburgic si a Imperiului Rusesc, dornici sa puna stapanire pe
mostenirea “omului bolnav al Europei”

Cauze care au determinat instaurarea regimului fanariot:

– Obiectivul Imperiului Otoman de a pastra controlul asupra celor doua Tari Romanesti;
– Mentinerea autoritatii otomane asupra Moldovei si Tarii Romanesti a permis pastrarea
monopolului economic asupra acestora;
– Cele doua state romanesti se constituie intr-o zona tampon in fata Austriei si Rusiei, aflate la
inceputul expansiunii in regiune;
– Pierderea increderii in domnii romani dupa defectiunile lui Cantemir si ale lui Brancoveanu,
care i-au convins pe turci ca domnii romani trebuie inlocuiti;

La inceputul secolului al XVIII-lea, pe fondul ascensiunii Austriei si a Rusiei, apare si se

manifesta asa-numita “problema orientala”. Imperiul Otoman se afla intr-un real pericol deoarece
pierderea Moldovei si Tarii Romanesti ar fi determinat inlaturarea otomanilor din Balcani si, in
perspectiva, de pe continentul european. In aceste imprejurari, erorile politice comise de Dimitrie
Cantemir, respectiv, Constantin Brancoveanu, au cantarit decisiv in hotararea Portii de a impune un
nou regim politic, denumit turco-fanariot.

Trasaturi:
– Domnii, in majoritate de origine greaca, sunt numiti de Poarta in schimbul unor sume mari
de bani;
– Domnii sunt asimilati cu pașalele cu doua tuiuri – otomanii ii considerau pe acesti domni
simpli functionari ai imperiului;
– Domnii provin din randul unor familii bogate care traiau in cartierul Fanar al Istanbulului si
care aveau atat ambitii politice, cat si obiectivul de a obtine resurse financiare uriase intr-o perioada
de timp scurta;
– Tributul celor doua tari romanesti creste la niveluri ametitoare – peste 200.000 de galbeni
annual + mucarerul mic si mare (confirmarea anuala si trienala a domniei)
– Autonomia tarii este sever limitata, armata nationala este desfiintata si inlocuita cu garzile de
arnauti (mercenari preponderent albanezi), iar in politica externa domnii nu au nici un cuvant de
~ 13 ~
spus, administrarea fiind grecificata;
– Pe plan economic, boierimea greaca si boierimea romaneasca isi pastreaza privilegiile,
taranimea fiind supusa la impozite si dari apasatoare: vinaritul, fumaritul; abuzurile au fost la
ordinea zilei, iar situatia tarii s-a agravat;
– Generalizarea coruptiei, a nepotismului, cumpararea functiilor;

Doua institutii politice specifice unui regim politic din secolul al XVIII-lea:

Odata cu numirea primului domn fanariot la Iasi (1711) si Bucuresti (1716), in persoana lui
Nicolae Mavrocordat, institutia domniei isi pastreaza importante atributii:
– Numeste membrii Divanului domnesc
– Numeste functionarii in diverse functii publice (ispravnici);
– Judecator suprem (“a veni cu jalba in protap” = domnul lua din varful unui bat hartia care
continea o plangere;
– Emite legi pe care Divanul trebuie sa le aprobe;
In concluzie, domnii fanarioti se bucura de o mare putere pe plan intern. Ei controleaza toate
institutiile tarii in care pot numi persoane fidele domnului, chiar daca domnesc putin (in medie 3
ani), unii domni reusesc sa se reformeze partial si sa modernizeze administratia tarii: cel mai
luminat si reformator domn a fost Constantin Mavrocordat, care a introdus, printre altele, doua
reforme extrem de importante (1741 elaboreaza un proiect de constitutie pe care il numeste Marele
Asezamant si in care preconizeaza o intarire a puterii domnului, dar si acordarea unor puteri sporite
dregatorilor/functionarilor locali).
-1746/1749 – desfiinteaza rumania (T.R.) si vecinia (M.), adica desfiinteaza legarea de glie,
taranii obtinand astfel libertatea personala, dreptul de stramutare (Mavrocordat a desfiintat astfel
serbia).
-instituie un impozit platit in 4 rate fixe;
-o reforma administrativa prin numirea ispravnicilor in fruntea tinuturilor/judetelor;

Pe baza celor de mai sus, consideram ca domnia a avut un rol semnificativ in politica interna
a celor doua principate romane. Iorga considera ca regimul fanariot nu reprezinta numai o epoca de
regres, de decadere si de coruptie, ea se caracterizeaza si prin unele realizari deosebite in
invatamant (Academia de la Iasi si Bucuresti), influenta franceza (elita vorbeste aceasta limba) si
servicii edilitare (pietruirea strazilor si aducerea apei in oras).

In secolul al 18-lea, pe teritoriul Principatelor Romane, au avut loc mai multe razboaie
intre Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Imperiul Rusesc, incheiate, in cea mai mare parte, cu
infrangerea otomanilor si incheierea unor tratate de pace:
– 1718 Pacea de la Passarowitz
– 1739 Pacea de la Belgrad
– 1774 Pacea de la Kuciuk-Kainardji
– 1812 Pacea de la Bucuresti

Principatele romane sufera importante pierderi teritoriale:

– 1718 Banatul si Oltenia = I.H.
– 1739 Oltenia este restituita
– 1774 I.R. devine statul protector al crestinilor ortodocsi din I.O.
– 1775 Conventia de la Constantinopol prin care Bucovina este anexata de catre I.H.
– 1812 Rusia anexeaza Basarabia

~ 14 ~
Partida Nationala
Dupa instaurarea, in cele doua Principate, a regimului turco-fanariot si pe fondul grecizarii
administratiei, boierimea romaneasca este inlaturata de la luarea deciziilor politice. In aceste
conditii, nemultumirea acestor forte politice romanesti creste si, pe fondul ascensiunii Rusiei si
Austriei, boierimea romana se organizeaza intr-o partida nationala. Obiectivele ei sunt exprimate in
zeci de memorii elaborate dupa 1770 si, dintre acestea, voi aminti:
– 1772 Memoriul boierului Ienachita Vacarescu, adresat I.O.;
– 1772 Memoriul boierilor reuniti la Focsani, adresat I.H.;
Dand expresie nemultumirilor si frustrarilor, marele boier Vacarescu formuleaza in
memoriul sau un adevarat program national, caracterizat prin mai multe revendicari, dintre care:
– recunoasterea autonomiei principatelor romane;
– inlaturarea regimului fanariot;
– revenirea la domniile pamantene;
Acelaeasi revendicari regasim si in memoriul boierilor de la Focsani, adresat I.H. .
Putem afirma ca “Partida Nationala” este promotoarea unui adevarat program politic
romanesc, prin care se urmarea restabilirea vechilor drepturi ale tarii. Trebuie sa subliniez faptul ca
boierii romani au invocat “vechiile capitulatii”, acele tratate incheiate cu Imperiul Otoman, in baza
carora se recunostea si se garanta autonomia Principatelor Romane. In acest mod, boierimea
romaneasca isi afirma patriotismul si contribuie la modernizarea Moldovei si a Tarii Romanesti.

1821
La inceputul secolului al 19-lea, denumit si “Secolul nationalitatilor”, izbucneste in Tara
Romaneasca o miscare nationala numita de istorici “Revolutia condusa de T.V.”. Aceasta actiune
are un caracter antifanariot si antiotoman si cuprinde si o serie de revendicari care ne permit sa
afirmam ca miscarea are si un caracter antiboieresc. Revolutia a izbucnit la 23 ianuarie 1821, cand,
la Pades, Tudor adresa o celebra proclamatie locuitorilor Tarii Romanesti. In cuprinsul acesteia,
conducatorul miscarii ii indeamna pe toti locuitorii sa participe la “Adunarea norodului” (armata
nationala) pentru a starpi “fețele noastre bisericesti si politicesti”, vinovati de situatia din tara.
In contextul evenimentelor din T.R., Tudor si prietenul sau, episcopul Ilarion de Arges, au
formulat cel mai important document al revolutiei: Cererile Norodului Romanesc. Un program cu
un caracter minimal, dand expresie fara a determina interventia I.O. :
– Recunostea autonomia Tarii Romanesti;
– Secularizarea averilor manastiresti;
– Domnul sa nu vina insotit de mai mult de 4 boieri greci;
– Nationalizarea scaunelor bisericesti;
– Impozit fix in 4 rate, platite anual;
– Desfiintarea vamilor interne;
– Desfiintarea privilegiilor boieresti;
Pe baza celor de mai sus, consideram ca documentul intitulat Cererile Norodului Romanesc
contine o serie de elemente care, odata aplicate, au contribuit la modernizarea societatii romanesti.
Desi nu a putut exprima in totalitate revendicarile dorite, CNR se constituie ca un prim pas pe
drumul dificil al formarii SRM.

1822 – Constitutia Carvunarilor, elaborata de boierul iesean Ionica Tautu si sprijinita

de domnitorul Ionita Sandu Sturdza, reprezinta un program politic care a contribuit la modernizarea
si constituirea SRM. Inspirat de revolutia franceza ale carei ecouri ajung pana si in spatiul
romanesc, Ionica Tautu formuleaza un proiect de constitutie in 77 de puncte, care da expresie unor
principii iluministe:
– proprietatea privata este considerata sacra si inviolabila;

~ 15 ~
– egalitatea in fata legii;
– libertatea cuvantului;
– libertatea presei;
– dreptul la asociere;
– alegerea unei adunari obstesti in care sa fie reprezentati toti boierii tarii;
Proiectul nu a fost niciodata aplicat datorita opozitiei Marii Boierimi. Aceasta a dorit sa-si
pastreze monopolul politic si privilegiile de clasa care ii permitea sa detina controlul in stat. Marea
Boierime nu a acceptat sa imparta puterea cu nimeni si de aceea Xenopol o considera ca
reprezentand inceputul conservatorismului in Romania. Mica Boierime a fost perceputa ca un
inceput al liberalismului, dar acestia nu au putut schimba raportul de forte de pe scena politica
interna.

Regulamentele organice

Regulamentele organice, considerate primele constitutii ale Principatelor Romane, au fost

realizate in contextul ocupatiei ruse a teritoriului romanesc dupa incheierea razboiului Ruso-Turc
(1828-1829) si a pacii de la Adrianopol (1829). Cauzele care au determinat elaborarea lor sunt:
– victoria Rusiei si instaurarea protectoratului imperiului tarist asupra M. si T.R.;
– promisiunea continuta in T. de la Adrianopol prin care urmau sa fie elaborate regulamente
administrative;
– intentia Rusiei de a moderniza cele doua principate in vederea anexarii lor;

Regulamentele organice reprezinta primul act cu valoare constitutionala elaborat in

principatele romane in contextul ocupatiei militare rusesti, sub directa supraveghere a generalului
Pavel Kisseleff si cu participarea boierilor romani, in 1831/1832 sunt finalizate doua regulamente
administrative denumite “organice”. Planul Rusiei era sa aplice o serie de reforme limitate in
Moldova si in T.R. Pentru a pregati terenul in vederea anexarii lor. In cele din urma, planul a fost
abandonat datorita temerilor ca marile puteri europene vor interveni.
• Regulamentul organic are la baza principiul SPS;
• Domnul era numit de puterea suzerana (I.O.) cu acordul puterii protectoare (Rusia);
• Puterea legislativa era atribuita adunarii obstesti, iar puterea judecatoreasca revenea unui
Inalt Divan domnesc;
• Toate legile propuse de domn trebuiau votate de adunare, in care era reprezentata marea
boierime;
• Apar institutii noi: procuratura, corpul avocatilor, arhivele;
• Documentul prevedea autoritatea lucrului judecat, adica o sentinta data de Inaltul Divan era
obligatorie pentru ambele parti;
Situatia taranimii nu se modifica, claca era mentinuta, dar se introduce nartul (norma de
lucru intr-o zi) pe care taranul clacas o datora proprietarului; numarul zilelor de claca este de 12 in
T.R., iar in M. este de 24 pe an.
• Introducerea impozitului fix si annual trebuia platit in 4 rate fixe si urmau sa fie desfiintate
doua categorii de tarani liberi care nu plateau impozit: scutelnicii si poslusnicii
In 1834, Rusia a introdus in textul Regulamentelor Organice articolul aditional, fara sa
existe o consultare a boierimii romanesti, obtinand in cele din urma acordul “in sila”. Articolul
prevedea ca R. organice puteau sa fie modificate doar cu acordul puterii suzerane si a celei
protectoare, rapindu-se astfel autonomia Principatelor Romane.

~ 16 ~
Revolutia pasoptista
Revolutia pasoptista este considerata atat pe plan european, cat si in spatiul romanesc, ca o
veritabila “primavara a popoarelor”. Spatiul romanesc este cuprins in aria acestor miscari
revolutionare, iar elitele conducatoare elaboreaza adevarate programe politice si nationale.

Cauze:
– pe plan politic, elitele urmaresc unirea Moldovei si a Tarii Romanesti intr-un stat unitar;
– inlaturarea dominatiei straine;
– nerezolvarea problemei taranesti, absenta pamantului si statutului de inferioritate a taranului;
– absenta drepturilor si libertatilor cetatenesti (egalitatea in fata legii, libertatea cuvantului,
libertatea presei, dreptul de asociere);
– proprietatea era considerata sacra si inviolabila;

Forte implicate:
– burghezia
– boierimea liberala
– orasenimea
– taranimea

Obiectivele revolutiei:
– pe plan social se doreste rezolvarea problemei taranesti prin desfiintarea clacii si
improprietarirea taranului cu sau fara despagubire;
– introducerea si garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti;
– pe plan extern – emanciparea de sub suzeranitatea otomana si protectoratul rusesc,
recunoasterea autonomiei si unirea celor doua state romanesti;

Proclamatia de la Iasi (27 martie)

Inceputul revolutiei pasoptiste in pricipatele romane debuteaza la 27 martie, cand mai multi
revolutionari se aduna la hotelul Petersburg din Iasi. Alaturi de Vasile Alecsandri se afla si M.
Kogalniceanu dar si Alexandru Ioan Cuza. Intr-o atmosfera tensionata, participantii sunt hotarati sa
declanseze o miscare impotriva autoritarului domn Mihail Sturdza, mobilizand in acest sens
populatia orasului. Intuind pericolul, domnitorul a simulat acceptarea revendicarilor prin formularea
unei petitii, dar el a pregatit terenul pentru innabusirea miscarii. Proclamatia a fost redactata de
Alecsandri si cuprindea 35 de articole. Documentul are un caracter foarte moderat, menit sa evite o
interventie a Rusiei, care avertizase ca orice schimbare a statutului Moldovei va determina o
interventie militara.
Prevederi:
– imbunatatirea grabnica a situatiei taranilor;
– respectarea proprietatii private;
– libertatea cuvantului si a presei;
– industrie nationala;
– reforma scolara;
– respectarea regulamentului organic in tot cuprinsul lui;
– alegerea domnului de catre o Adunare Obsteasca si participarea ei la conducerea tarii;

Asa cum se observa, prevederile sunt facute in graba, revolutionarii fiind convinsi ca
~ 17 ~
domnul le va accepta.

Proclamatia de la Islaz (9 iunie)

Revolutia din T. Romaneasca s-a declansat cu succes la Islaz, unde garnizoana orasului a
trecut de partea revolutionarilor. In aceste conditii, Ion H. Radulescu a redactat un adevarat program
politic intitulat “Respect pentru proprietate. Respect pentru lege”. Documentul avea 22 de articole,
un caracter moderat si exprima partial cele mai importante revendicari pe plan politic si social-
economic.
Prevederi:
– recunoasterea autonomiei Tarii Romanesti in baza vechilor capitulatii;
– mentinerea suzeranitatii otomane dar inlaturarea protectoratului rusesc;
– domn ales pe 5 ani din toate categoriile sociale;
– drepturi si libertati cetatenesti;
– egalitatea in fata legii;
– desfiintarea clacii si improprietarirea taranilor cu despagubire;
– armata nationala;
– reforma scolara;
Putem afirma ca Proclamatia de la Islaz este un veritabil program national care, din ratiuni
tactice, nu contine cereri care ar fi lezat Imperiul Otoman. Acest program a devenit o adevarata
constitutie, pe baza careia guvernul provizoriu si-a exercitat autoritatea. In spatele acestui proiect
politic s-au aflat Balcescu, C. A. Rosetti sau fratii Golescu. Din pacate, dupa doar 3 luni, revolutia a
fost innabusita prin interventia militara a rusilor si a otomanilor, revolutionarii s-au refugiat in
occident, iar pe plan intern s-a reinstaurat regimul domniilor regulamentare.

Petitia Nationala, Blaj (3-15 mai)

Revolutia pasoptista a cuprins si Transilvania si Banatul, evenimentele cele mai intinse
avand loc in orasul Blaj, denumit de Eminescu “Mica Roma”. Situatia romanilor majoritari in
regiune era dificila, ei fiind supusi unei duble exploatari, nationala si sociala. In aceste conditii si pe
fondul deciziei ungurilor de a anexa Transilvania, elita romaneasca, in frunte cu Avram Iancu, Ion
Buteanu sau Axente Sever si Simion Barnutiu, au decis organizarea unei Adunari Nationale la Blaj,
in cadrul careia sa-si exprime principalele doleante. La 3-15 mai, Simion Barnutiu formuleaza cele
16 puncte continand mai multe revendicari nationale si sociale:
– autonomia Transilvaniei;
– egalitatea in drepturi cu celalalte natiuni;
– reprezentarea romanilor in administratie;
– oficializarea limbii romane;
– desfiintarea iobagiei si improprietarirea fara despagubire;
– respinge anexarea Transilvaniei la Ungaria;
Dupa cum observam, Petitia Nationala are un pronuntat caracter national. Lipsiti de drepturi,
romanii sunt aproape ultimatici atunci cand cer recunoasterea natiunii romane. Acest program
politic nu a putut fi pus in practica deoarece revolutia a fost infranta, iar Imperiul Habsburgic a
instaurat un regim militar in Transilvania.

Cele mai importante doua proiecte politice redactate in emigratie au fost: “Printipiile noastre
pentru reformarea patriei”, elaborat de V. Alecsandri la Brasov si “Dorintele partidei nationale din
Moldova”, redactat la Cernauti de M. Kogalniceanu.
Asemanari:
– ambele propun unirea Principatelor intr-un singur stat unitar romanesc si recunoasterea
autonomiei interne (autoguvernare);
~ 18 ~
– ambele se pronunta pentru rezolvarea problemei taranesti prin desfiintarea clacii si
improprietarirea taranilor. Aici apare cea mai importanta deosebire: potrivit lui Alecsandri, fara
despagubire, iar potrivit lui Kogalniceanu, cu despagubire;

Una din cele mai importante actiuni diplomatice in relatiile internationale in care au fost
implicate Principatele Romane si care au contribuit la formarea SRM-ului a fost Congresul de pace
de la Paris (februarie-martie 1856). Congresul a pus capat unui nou episod al problemei orientale,
cunoscut drept Razboiul Crimeii (1953-1956). Acest conflict a izbucnit in momentul cand Rusia a
avut pretentia de a proteja interesele tuturor crestinilor din Imperiul Otoman. Turcii au refuzat, rusii
vor ocupa cele doua Principate Romane si vor determina Imperiul Otoman sa-i declare razboi.
Razboiul a fost sangeros si sa incheiat cu victoria otomanilor sprijiniti de o larga coalitie europeana,
interesata sa blocheze expansiunea Imperiului Rusesc la gurile Dunarii si spre Stramtori.
Cu prilejul negocierilor, problema romaneasca, adica problema unirii celor doua Principate
intr-un singur stat unitar sub un print strain a fost sprijinita de catre contele Walevski, ministrul de
externe al Frantei. Din pacate, opozitia Imperiului Otoman si Imperiului Habsburgic a impiedicat
luarea unei decizii favorabile.
Tratatul semnat la 30 martie 1856 prevedea:
– poarta isi mentine statutul de putere suzerana;
– rusia pierde calitatea de putere protectoare;
– se instituie regimul de garantie colectiva a celor 7 Mari Puteri;
– se recunoaste autonomia Principatelor Romane;
– sunt restituite Moldovei cele trei judete: Cahul, Ismail si Bolgrad pentru a scoate Rusia de la
gurile Dunarii;
– se decide convocarea unor adunari ad-hoc in cadrul carora romanii sa exprime dorinta de
unire;

Adunarile ad-hoc (1857)

In urma semnarii Tratatului de pace de la Paris (1856), care prevedea alegerea unor divanuri
ad-hoc care sa se pronunte in privinta unirii, in 1857 la Iasi si la Bucuresti se reunesc cele doua
Adunari. In ciuda interventiei Portii, care a incurajat separatismul din Moldova si a falsificarii
alegerilor de catre caimacamul Nicolae Vogoride, partida unionista a reusit sa invinga. Acest fapt se
datoreaza unei generatii remarcabile dar si sprijinului Marilor Puteri, in frunte cu Franta.
Mentionam ca Vogoride a falsificat listele de alegatori, fapt demonstrat prin scrisorile
compromitatoare publicate in strainatate care au provocat un adevarat scandal diplomatic.
In toamna anului 1857, aceste adunari cu caracter consultativ si reprezentativ au elaborat
celebrele Rezolutii de unire:
– Unirea deplina intr-un singur stat cu numele de Romania;
– Print straint dintr-o familie domnitoare occidentala;
– Autonomia statului;
– Neutralitatea noului stat;
– Alegerea unei Adunari Obstesti in care sa fie reprezentate toate categoriile sociale;
In concluzie, consideram ca Adunarile ad-hoc au avut un rol important in complicatul proces
al Unirii celor doua Principate Roamne. Este unul din rarele momente in care romanii au dat dvada
de unitate si solidaritate in jurul ideii nationale. Acest fapt este clar exprimat in cele doua Rezolutii
care pot fi considerate veritabile programe politice care au creat sansa de la 1859, prin dubla alegere
a lui Cuza.

Conventia de la Paris (1858)

Un moment semnificativ pe drumul constituirii SRM-ului a fost elaborarea Conventiei de la
Paris, in cadrul Conferintei Marilor Puteri, desfasurata in capitala Frantei (19 august 1858). Dupa ce
~ 19 ~
adunarile ad-hoc au exprimat clar dorinta de unire intr-un singur stat romanesc sub un print strain,
marile puteri au impus propriul model politic. Astfel, Conventia a continut acele decizii luate la
Osborne de catre Franta si Anglia care s-au angajat sa nu mai sustina unirea deplina sub un print
strain.

Prevederi:
– noul stat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti;
– doi domni alesi pe viata;
– doua guverne
– doua Adunari
– doua armate
– doua steaguri
– doua institutii comune cu sediul la Focsani denumite “Comisia Centrala” (cu rolul de a
unifica legile) si Curtea de Casatie (cu rolul de a rezolva litigiile politice);
– desfiintarea privilegiilor boieresti
– mentinerea votului cenzitar
– principiul egalitatii in fata legii
– rezolvarea problemei taranesti prin improprietarirea taranilor
Conventia poate fi considerata o adevarata constitutie, pe baza careia urma sa se organizeze
viitorul stat romanesc.

Conventia poate fi considerata o adevarata constitutie pe baza careia urma sa se organizeze

viitorul stat romanesc.

1859 – Dubla alegere a lui Cuza

Un fapt istoric desfasurat pe plan intern care a contribuit decisiv la realizarea SRM-ului a
fost dubla alegere a lui Cuza la Iasi si la Bucuresti. Dupa ce marile puteri au impus doar o unire
legislativa prin impunerea Conventiei de la Paris, romanii s-au aflat intr-o mare dilema: ce
personalitate trebuia aleasa in ambele tari pentru a pune bazele Romaniei moderne?
Raspunsul la aceasta intrebare l-au dat moldovenii, care, la 3 ianuarie 1859, s-au reunit in
sala Elefant a Muzeului de Istorie Naturala din Iasi, avand ca obiectiv desemnarea candidatului
Partidei Nationale la tronul Moldovei. Intr-o atmosfera incordata, rand pe rand, candidaturile lui
Kogalniceanu, Alecsandri si Costache Negri nu au obtinut sprijinul necesar. In alte conditii,
colonelul A. I. Cuza este adus in adunare si acceptat ca unicul candidat unionist la tronul Moldovei
(de retinut ca sprijinatorii lui Grigore Sturdza, fiul si adversarul lui Mihail Sturdza, si-au dat
voturile lui Cuza). Astfel, romanii au facut un prim-pas in directia formarii SRM-ului.
La 24 ianuarie, Partida Nationala munteana, dar si fortele conservatoare, in frunte cu fostii
domni Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbey, au lasat deoparte ambitiile si l-au votat domn tot pe
colonelul Cuza. Filmul evenimentelor incepe imediat dupa sosirea delegatiei Moldovei la Bucuresti,
cand este anuntat numele lui Cuza ca domn ales la Iasi. Acum se impune ideea unei duble alegeri,
ceilalti candidati retragandu-se rand pe rand. As vrea sa subliniez ca gruparea conservatoare a
sustinut alegerea lui Cuza, dar ca acest fapt s-a produs sub o puternica presiune populara (Oamenii
s-au adunat in apropierea adunarii si, prin urale si ovatii, au sustinut alegerea lui Cuza). Decizia de
a-l sustine pe Alexandru Ioan Cuza a fost luata la hotelul Concordia si, in dimineata zilei de 24
ianuarie, Vasile Boierescu, intr-o sedinta secreta, a rostit numele lui Cuza. Votat in unanimitate,
Cuza a devenit primul domn al "Principatelor Unite".
Putem afirma ca dubla alegere a fost rezultatul politicii faptului implinit si a demonstrat o
~ 20 ~
solidaritate si o unitate remarcabila pentru realizarea obiectivului national. Astfel, intaia unire a
romanilor a fost si implinirea constituirii SRM-ului. Speculand omisiunea din Conventie si dand
dovada de curaj, tenacitate si patriotism, elita politica romaneasca a demonstrat ca interesul national
era mai puternic decat ambitiile si dorintele personale.

Reformele lui Cuza

Pe plan extern – In toamna anului 1859, dupa lungi si dificile negocieri cu Imperiul Otoman,
sultanul decide recunoasterea dublei alegeri. Prin Conferinta de la Paris, cele 7 mari puteri garante
l-au recunoscut pe Cuza ca domn.
In 1861, in iarna, Poarta a recunoscut unirea deplina, adica a recunoscut dreptul romanilor
de a avea aceleasi institutii (o Adunare unica, un singur guvern, o singura capitala). In acest mod,
Cuza si colaboratorii lui, Costache Negri si Vasile Alecsandri, au reusit sa obtina recunoasterea
autonomiei noului stat.

Masuri reformatoare pe plan intern:

– 1860 unificarea armatei, 12.000 de oameni, condusa de generalul Florescu;
– 1860 unificarea serviciului de Posta si telegraf;
– 1860 unifica serviciul sanitar;
– 1862 muta capitala la Bucuresti, se creeaza prima Adunare unica si primul guvern al
Romaniei, condus de Barbu Catargiu;
– 1863 legea secularizarii averilor manastiresti – Dupa alegerea ca domn la Iasi si la
Bucuresti, Cuza a primit un mandat imperativ: consolidarea SRM-ului printr-o serie de reforme
profunde, care isi propuneau modernizarea si europenizarea statului roman. Prima masura care face
parte din acest program politic a fost secularizarea averilor manastiresti. Masura se refera la trecerea
in proprietate a statului roman a tuturor proprietatilor functiare detinute de manastirile inchinare
Patriarhiei de la Constantinopol si locurilor sfinte, inclusiv a terenurilor manastirilor pamantene.
Guvernul Kogalniceanu a oferit importante despagubiri calugarilor greci, care au fost refuzate. De
remarcat este faptul ca terenurile agricole expropriate si trecute in proprietatea statului roman
reprezentau 25%-26% din suprafata totala a terenului agricol. Legea, votata la 25 decembrie 1863
cu 93 de voturi pentru, a fost un pas necesar si asteptat in directia afirmarii autonomiei statului
roman. Secularizarea a rupt inca o legatura ce a permis lui Cuza si lui Kogalniceanu sa continue cu
mult curaj reformarea si innoirea societatii romanesti.

A doua reforma a fost votata in iulie 1864 si este legea electorala. Potrivit acesteia, sistemul
de vot cenzitar este mentinut, censul scade (criteriul de avere pe baza caruia un cetatean putea sa
voteze). Legea a permis unui numar mare de cetateni sa participe la viata politica. Cu toate acestea,
legea ofera marilor proprietari dreptul de a decide in toate problemele cheie ale statului roman.
A treia reforma esentiala care a contribuit la consolidarea si modernizarea SRM-ului a fost
legea rurala/reforma agrara.

Cauzele:
– nerezolvarea problemei taranesti
– promisiunea facuta in adunarea ad-hoc privind improprietarirea taranilor
– frica de posibila declansare a unei revolutii (Radu Rosetti)

Principale prevederi:
– desfiintarea clacii “o data pentru totdeauna” si plata unei despagubiri esalonate pe 15 ani
– improprietarirea taranilor clacasi cu pamantul aflat in folosinta
~ 21 ~
– suprafata expropriata nu putea depasi 30% din intreaga proprietate, 70% ramanea vechiului
proprietar;
– peste 460.000 de familii au fost improprietarite cu loturi intre 1-5 ha, fapt care a consolidat
proprietatea mica si nu a rezolvat problema taraneasca;
– legea impartea taranii improprietariti in 3 categorii: fruntasi (cu peste 2 vite), mijlocasi (cu o
vita) si codasi (care nu au animale) – acest fapt a avut consecinte negative: a limitat dar nu a
eliminat abuzurile din satul romanesc; multi tarani si-au vandut proprietatile, desi legea le interzicea
acest lucru pentru 30 de ani; productia agricola a scazut; cu toate aceste limite, Cuza i-a facut pe
tarani cetateni, le-a dat sentimentul de proprietate si i-a implicat partial in viata sociala;

In concluzie, legea rurala este, dupa parerea mea, o reforma fundamentala pentru
transformarea societatii romanesti. Ea nu a modificat radical satul romanesc, dar a rezolvat partial
cea mai grava problema specifica romaniei secolului al XIX-lea.

A patra lege care a avut importante consecinte pentru modernizarea si consolidarea SRM-
ului a fost legea instructiunii publice. Adoptata in 1864, legea organizeaza invatamantul in 3 cicluri:
primar (4 ani), secundar (7 ani), universitar (3 ani). Remarcabil este faptul ca primele 4 clase erau
obligatorii si gratuite cu scopul cresterii numarului stiutorilor de carte. Invatamantul secundar era
mai elitist si era urmat doar de copii familiilor mai instarite. Invatamantul universitar la Iasi si
Bucuresti era menit sa creeze o elita intelectuala prin frecventarea a 3 facultati: Drept, Teologie si
Medicina. In concluzie, legea invatamantului este ce putem considera o adevarata reforma fara de
care societatea romaneasca nu se putea integra deplin in spatiul european. Ea va fi continuata de
marele Spiru Haret, care la inceputul secolului XX, va pune bazele unui invatamant specifice
Romaniei inceputului de epoca.

La 2 mai 1864, domnitorul Unirii, impreuna cu primul ministru Mihail Kogalniceanu,

initiaza o lovitura de stat in urma careia dizolva Adunarea si instaureaza un regim autoritar. Cu acest
prilej, Cuza elaboreaza o noua constitutie, intitulata “Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris”,
care este aprobata prin plebiscit. Trebuie sa mentionam ca aceasta decizie dur criticata de liberalii
radicali si de conservatori s-a datorat refuzului Adunarii de a vota proiectele de reforma agrara si
electorala. Statutul ii acorda domnului puteri sporite si ii va permite, printr-o guvernare autoritara,
sa aplice marile reforme:
– infiinteaza senatul (corpul ponderator in care jumatate dintre membrii erau numiti de catre
domnitor, asigurandu-si controlul);
– se infiinteaza Consiliul de Stat, organ subordonat domnului, care elabora proiectele de lege
pe care puterea legislativa urma sa le voteze;
– domnul beneficia de dreptul de veto, care bloca aplicarea unei legi;
In concluzie, C64 a fost rezultatul unor decizii normale a domnului, obligat sa recurga la o
masura tipic conservatoare (instaurarea regimului autoritar) pentru a impune reformele dorite,
masuri tipic liberale.

Cauze ale abdicarii lui Alexandru Ioan Cuza:

– Cuza si-a indeplinit mandatul pentru care a fost ales si trebuia sa lase loc unui print strain,
care avea sanse mai mari sa obtina independenta;
– acuzatiile formulate de Monstruoasa Coalitie (liberali radicali si conservatori), care il
considera pe Cuza un rusofil;
– recunoasterea celor doi baieti dintr-o legatura extraconjugala cu Maria Obrenovici a
provocat acuzatia ca doreste sa intemeieze o dinastie;

~ 22 ~
 Aducerea ca domn a lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen
Dupa abdicarea fortata a lui Cuza, obiectivul clasei politice a fost aducerea unui print strain
din fam.occ. Ideea Adunarilor ad-hoc era readusa in actualitate, astfel, se explica proclamarea lui
Filip de Flandra ca domn. Dupa refuzul neasteptat al acestuia si in conditiile declansarii unor actiuni
separatiste in Moldova, I.C.Bratianu si Ion Balaceanu au plecat in Occ. si au reusit sa gaseasca o
solutie salvatoare: printul Carol(inrudit cu î.Napoleon 3). Incurajat si de viitorul cancelar Bismark,
Carol a acceptat propunerea si, cu un pasaport fals sub numele de Karl Hettingen "negustor cu
afaceri la Odessa", calatoreste pe Dunare si la 8 mai 1866 paseste pe teritoriu Romaniei. La 10 mai
1866, Corpurile Legiuitoare voteaza cu 109 din 115 proclamarea lui Carol ca domn al Romaniei.
Principela si-a facut datoria in mod exemplar si a continuat reformele incepute in timpul lui Cuza.
De numele lui se leaga obtinerea INDEPENDENTEI de stat, cea mai mare victorie a Romaniei din
epoca moderna.
Avantaje:
- continuarea reformelor care au consolidat SRM;
- a oprit miscarile separatoste din Moldova;
- a jucat rolul de arbitru in biata politica, a fost un factor de echilibru si de stabilitate intre
partidele romane;
- a obtinut un important sprijin diplomatic si a dat dovata de patriotism fata de tara adoptiva,
devenind, totodata, primul rege constitutional al RO 1889;

Dupa abdicarea domnului Unirii (11 feb 1866) si proclamarea lui Carol I ca domn al
Romaniei (10mai), clasa politica romaneasca trebuia sa elaboreze in cel mai scurt timp o noua lege
fundamentala. Noua Constitutie trebuia sa contina o serie de principii liberale specifice in Europa si
sa legitimeze evenimentele petrecute in 1866, care au culminat cu proclamarea lui Carol I ca domn.

1.Principiile C66
- votata in iulie 1866 de catre Parlament:
- principiul suveranitatii nationale
- p. SPS
- p. reprezentativitatii
- p. responsabilitatii ministeriale
- p. caracterului sacru&inviolabil al proprietatii private. C66 - considerata ca una dintre cele
mai liberale din Europa si este, in linii generale, o preluare a Constitutiei belgiene (1831);
Putem afirma ca C66 a fost liberala, dar nu democratica, deoarece in baza SPS, puterea
executiva apartinea domnului si Guvernului, puterea legislativa apartinea domnului si
Parlamentului, iar puterea judecatoreasca apartinea Tribunalelor, Curtilor de Apel, Curtea de Casatie
si Justitie.
Atributiile:
DOMNUL:
- seful statului: incheie tratate si conventii;
- bate moneda, e capul puterii armate, numeste primul ministru, are drept de vetto suspensiv;
- poate sa sanctioneze(confirme) si sa promulge legile votate de Parlament -poate sa acorde
amnistitie si gratiere, iar hotararile judecatoresti se executa in numele lui;
- acorda grade militare, ordine, decoratii;
- poate sa initieze legi prin Guvern - DOMNUL beneficiaza de puteri sporite, fapt care i-a
permis sa se implice atat in pol. interna cat si in cea externa;

PARLAMENTUL:
- initierea, dezbaterea, votarea legilor;
- ratificarea sau respingerea tratatelor internationale;

~ 23 ~
 - votarea bugetului;
- dreptul de interpelare asupra ministrilor;
- dreptul de autoconducere;
Prin intermediul votului cenzitar, Adunarea Deputatilor si Senatul erau alese pt mandat de 4
ani(taranii votau nunai pt Adunare, iar votul lor era indirect);

PARLAMENTUL bicameral e format din membrii a 2 partide: conservatorii si liberalii. In

pofida unor slabiciuni, clasa politica a invatat alfabetul democratiei, proces care nu s a incheiat nici
astazi.

GUVERNUL:
- initiaza legi si le pune in aplicare -incheie tratate si conventii cu alte state;
- poate sa administreze resursele tarii si sa organizeze administrativ si teritorial RO;

Drepturi si libertati cetatenesti:

- garantarea proprietatii private(se introduce principiul exproprierii cu despagubiri);
- libertatea cuvantului, presei, religioasa;
- dreptul de asociere;
- egalitatea in fata legii;

Pe baza celor de mai sus, consideram ca C66 este prima lege fundamentala romaneasca, ce
avea un caracter liberal. Votata dupa lungi dezbateri contradictorii si tensionante, C66 a fost o
victorie a conservatorilor deoarece se mentine votul cenzitar, iar prin art.7 se acordau drepturi
politice doar locuitorilor crestini(evreii&musulmanii:exclusi). C66 a avut importanță deosebita in
modernizarea vietii politice romanesti si a societatii romanesti, fiind un pas necesar si oportun spre
integrarea Romaniei in Europa civilizata.

Razboiul de Independenta
Cel mai important eveniment desfasurat pe plan international / in politica externa / in
contextul Crizei Orientale in care a fost implicata Romania / la care a participat Romania a fost
Razboiul de Independenta.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, Criza Orientala cunoaste un nou moment de maxima
tensiune odata cu miscarile anti-otomane din Balcani. In aceste circumstante, Romania is proclama
neutralitatea si in cursul anului 1866 incearca sa obtina recunoasterea independentei pe cale
diplomatica. Din pacate, Romania intampina refuzul Marilor Puteri, in timp ce Imperiul Otoman o
trateaza cu aroganta, considerand-o o simpla provincie otomana.
Cele mai importante momente la care Romania a participat pe plan international:
– 4 aprilie 1877 Conventia militara romano-rusa, semnata la Bucuresti de Ministrul de Externe
M. Kogalniceanu si de reprezentantul Imperiului Otoman baronul Stuart; (pe plan extern)
- Participarea Romaniei la Razboiul de Independenta;
- Romania si tratatele de pace de la San Stefano si Berlin (1878);

Cauzele implicarii Romaniei in Criza Orientala la sfarsitul secolului al XIX-lea sunt:

- dorinta intregii clase politice romanesti de a obtine independenta;
- viata umilitoare cu Imperiul Otoman (tribut de 914000 lei);
- prin independenta, Romania beneficia de un adevarat drept la autodeterminare nationala
(dreptul de a-si hotari soarta);
- pentru a ne mentine integritatea teritoriala;

Evenimentele din regiunea Balcanilor cunosc o evolutie rapida si in cursul anului 1876
~ 24 ~
Imperiul Austro-Ungar ajunge la o intelegere care va influenta si situatia Romaniei:
- Rusia primeste mana libera in conflictul cu Imperiul Otoman;
- Imperiul Austro-Ungar urma sa primeasca Bosnia si Hertegovina;

Prinsa la mijloc, Romania a fost obligata sa se apropie de Rusia. In septembrie 1876 are loc
intalnirea de la Livadia. I. C. Bratianu se intalneste cu tarul Alexandru al II-lea si cu cancelarul
Gorceakov, fara sa se ajunga la un rezultat. Romanii inteleg ca Rusia doreste declansarea razboiului
impotriva Imperiului Otoman ca sa isi in calcul trecerea trupelor ruse pe teritoriul romanesc la
Sudul Dunarii, in acelasi timp nu se dorea o participare a Armatei Romane la conflict.
Prezentati o actiune diplomatica/desfasurata pe plan extern in contextul crizei/problemei
orientale in a doua jumatate a secolului 19 in care a fost implicata/ la care a participat Romania.
Prezentati un fapt istoric desfasurat in relatiile internationale/in contextul problemei
orientale care a contribuit la consolidarea statului roman.
In aceste conditii, la 4 aprilie 1877, la Bucuresti, Kogalniceanu si Baronul Stuart au semnat
Conventia Militara care prevedea:
- se acorda dreptul de trecere trupelor ruse pe teritoriul romanesc de la Sudul Dunarii;
- rusii urmau sa ocoleasca principalele orase, inclusiv capitala;
- toate cheltuielile erau suportate de rusi;
- Rusia se angajeaza sa respecte integritatea teritoriala a Romaniei, asa cum rezulta din legile
interne si tratatele internationale;

Pe baza celor de mai sus, consideram Conventia Militara un document de mare importanta
pe drumul obtinerii independentei de stat. Rusia avea neaparata nevoie de a-si trece trupele pe
teritoriul romanesc. Acest fapt nu a impiedicat-o sa se manifeste arogant in relatiile cu Romania
(Tarul a adresat o proclamatie romanilor). Trebuie sa subliniez ca Cancelarul Gorceakov a respins
categoric orice implicare, mizand pe un razboi scurt si victorios. Recunoasterea si garantarea
integritatii teritoriale a Romaniei a fost consoderata la Bucuresti un factor de siguranta, stiindu-se
intentia Rusiei de a avea judetele Cahul, Ismail si Bolgrad.
In concluzie, actul de la 4 aprilie 1877 poate fi considerat o implicare a Romaniei in relatiile
internationale ca o decizie responsabila in sprijinul intereselor nationale.

Cea mai importanta actiune initiata pe plan intern a avut loc la 9 mai 1877.
Pe fondul declansarii razboiului ruso-turc (aprilie 1877), Imperiul Otoman a decis
bombardarea oraselor romanesti de la Dunare. Reactia Romaniei nu s-a lasat asteptata, ea
bombardand orasele sud-dunarene. S-a instalat astfel o stare de razboi nedeclarata.
In aceste conditii, la 29-30 aprilie, Parlamentul Romaniei a votat ruperea legaturilor de
dependenta fata de Poarta si proclamarea starii de razboi.
La 9 mai 1877, raspunzand unei interpelari formata de deputatul Nicolae Fleva, Ministrul de
Externe Kogalniceanu, va raspunde in numele Guvernului si intr-un discurs remarcabil va rosti:
"Suntem independenti. Suntem o natiune de sine-statatoare". In uralele deputatilor, Adunarea a votat
proclamarea independentei, Senatul facand acelasi lucru a doua zi si prezentand domnului decizia
Parlamentului. Unii istorici considera data de 10 mai ca data a proclamarii independentei, dar
dincolo de aceste opinii, momentul a avut o insemnatate exceptionala, afirmand unitatea clasei
politice si puternicul sprijin popular.
- Romania isi asuma un mare risc, renuntand la regimul de garantie colectiva – aceasta in
conditia in care nici o Mare Putere nu va recunoaste actul de la 9 mai
- Romania urmareste implicarea in conflict pentru a-si castiga independenta pe campul de
lupta
Pe baza celor de mai sus, consideram actiunile intreprinse de Parlament (aprilie-mai 1877)
ca expresia nationala a solidaritatii si a unitatii romanilor. Carol I a avut alaturi intreaga clasa
politica, decisi fiind sa implineasca idealul national. Apreciem maturitatea de care au dat dovada
oamenii politici romani, in pofida marilor riscuri asumate.
~ 25 ~
 O alta actiune desfasurata de Romania pe plan international in contextul razboiului ruso-
romano-turc este implicarea armatei romane in ostilitati. Principalele cauze:
- neasteptata rezistenta a generalului Osman Pasa si a celor 50.000 de turci care aparau
Plevna;
- esecul rusilor de a obtine o victorie rapida intr-un razboi scurt;
In acest context, la 19 iulie 1877, arhiducele Nicolai adreseaza principelui Carol I cunoscuta
telegrama prin care cere ajutorul armatei romane. Fara nici o ezitare, Carol trimite doua divizii peste
Dunare si armata romana reuseste sa-si aduca contributia la victoria finala. Cucerirea redutelor
Grivita I si Grivita II, la care se adauga si Rahova.

1912-1913 = Razboaiele Balcanice si Pacea de la Bucuresti

1916 = Conventia politica si militara cu Antanta
7 mai 1918 = Tratatul cu Puterile Centrale
1919-1920 = Congresul de Pace de Paris + Tratatele de Pace

Razboaiele Balcanice
La inceputul secolului al XX-lea, Romania urmarea recuperarea teritoriilor aflate sub
dominatie straina. Principalul obiectiv era Transilvania, pe teritoriul careia milioane de romani erau
supusi unui proces de deznationalizare si maghiarizare. Alianta cu Austro-Ungaria a temperat insa
politica externa romaneasca, dar declansarea Razboaielor Balcanice a demonstrat o orientare in
sensul unei aliante cu Antanta.

Cauze ale implicarii Romaniei:

- dorinta Romaniei de a pastra echilibrul in regiune;
- dorinta Romaniei de a-si reorienta politica externa in favoarea Austriei;

Evenimentele s-au succedat cu rapiditate si la sfarsitul anului 1912, patru state balcanice
(Bulgaria, Grecia, Serbia si Muntenegru) ataca Imperiul Otoman, obtinand victoria. Romania se
proclama neutra, dar avertizeaza prin cadrul lui Titu Maiorescu ca Romania nu va admite nici o
schimbare in echilibrul regional. Declansarea celui de-al doilea Razboi Balcanic si atitudinea ostila
a bulgarilor au determinat intrarea Romaniei in conflict, fara ca sa traga macar un glont, Romania
va determina capitularea Bulgariei. In aceste conditii se incheie Pacea de la Bucuresti:
- Romania anexeaza cadrilaterul, cu 800 km2
- Macedonia este impartita intre exilati aliati
In concluzie, politica externa a Romaniei a cunoscut un moment de varf, Romania fiind
cunoscuta ca

Romania in Primul Razboi

Vara anului 1914 marcheaza declansarea primului conflict mondial. Atacarea Serbiei de
catre Austro-Ungaria, urmata de implicarea Puterilor Centrale si respectiv a Antantei in razboi au
transformat Europa intr-un adevarat camp de lupta, dar si intr-un cimitir al celor 10 milioane de
victime.
Pe acest fundal, Romania s-a aflat in fata unei decizii de mare importanta pentru viitorul ei
ca stat si natiune. Astfel, la 21 iulie 1914 in Consiliul de Coroana de la Sinaia s-a decis adoptarea
neutralitatii active. Dupa doi ani ai neutralitatii (1914-1916), Sfinxul, asa cum sugestiv era numit
Bratianu, a semnat Conventia politica si militara cu Antanta (4 august 1916), cauzele fiind:
- Dorinta Romaniei de a recupera Transilvania si Bucovina;
- Implinirea idealului national prin intregirea neamului romanesc, formarea Romaniei
Mari;
- Sprijinul opiniei publice;
~ 26 ~
 Sub presiunea evenimentelor si in conditiile unui adevarat ultimatum adresat Romaniei, la 4
august 1916, Bratianu a acceptat urmatoarele documente:
Conventia politica
- Cuprinde 7 articole
- Se recunostea dreptul Romaniei asupra Transilvaniei si Bucovinei si a Banatului
- La viitoarea Conferinta de Pace, Romania urma sa aiba aceleasi drepturi ca Marile Puteri
- Antanta garanta integritatea teritoriala a Romaniei
- Partile se angajau sa nu incheie o pace separata
- Romania se angaja sa declare razboi Austro-Ungariei in termen de es

Conventia militara
- Armata romana urma sa treaca la ofensiva in cel mult 10 zile
- Antanta se angaja sa acorde 300 de tone de armament zilnic
- Rusia se angaja sa sprijine o ofensiva in Dobrogea
- Aliatii se angajau sa deschida un nou front la batalie

Consecinte:
- Intrarea Romaniei in razboi
- Ofensiva romaneasca in Transilvania
- Lipsa de pregatire a armatei romane si neindeplinirea promisiunilor aliatilor a determinat
infrangerile si ocuparea Bucurestiului

In contextul declansarii Primului Razboi Mondial (28 iulie 1914) prin atacarea Serbiei de
catre Austro-Ungaria, Romania trebuia sa-si precizeze pozitia in Puterile centrale...
Astfel, la 3 august 1914, la Palatul Peles din Sinaia, incepea la ora 16:00 unul din cele mai
importante evenimente din istoria Romaniei Moderne. Carol I a rostit un emotionant discurs in
franceza:
- A subliniat faptul ca Rusia e cel mai mare pericol la adresa Romaniei
- Era convins ca lupta dintre civilizatie si barbarie va invinge Germania
- Romania trebuie sa aiba onoare si sa-si respecte angajamentul
- Presiunea Unirii Basarabiei cu Romania era garantata de Germania
Regele a subliniat ca in cel mult 20 de ani si Transilvania va face parte din statul roman, dar
in acest moment decisiv, Romania trebuie sa lupte alaturi de puterile central, fiind sustinut doar de
P.P. Carp.
Dupa parerea mea, regale sustine o cauza pierduta la inceput deoarece majoritatea romanilor
priveau spre fratii lor de peste munti.

~ 27 ~
Constitutiile Romaniei

Constitutia din 1866

Dupa realizarea marilor reforme in timpul domniei lui Cuza, fortele politice romanesti au
considerat mandatul acestuia ca incheiat. In aceste conditii l-au proclamat domn pe Filip de Flandra,
care a refuzat oferta, punand statul roman in dificultate. In primavera anului 1866, I. C. Bratianu, cu
sprijinul imparatului Napoleon III, a gasit o solutie salvatoare: Carol de Hohenzollern. Imediat dupa
acceptarea tronului s-a impus elaborarea unei legi fundamentale absolut necesare.
Cauzele elaborarii:
- continuarea reformelor realizate de Cuza și a modernizării instituționale a Statului
Român
- condiția pusă de Carol pentru a accepta tronul
- dorința clasei politice de a afirma identitatea statului
Aceste principii urmăreau ca România, denumită Belgia Orientului, să beneficieze de o
constituție modernă cu un pronunțat caracter liberal. Preluată după Constituția Belgiei din 1831
prima lege fundamentală românească afirma indirect dorința de independență pentru că nu face nici
o trimitere la suzeranitatea otomana sau la garanția colectivă a marilor puteri.

Principiul separării puterilor în stat stă la baza actului de guvernare și se bazează pe

echilibrul și controlul puterilor în stat:
- Puterea executiva – domn + Guvern
- Puterea legislative – domn + Parlament
- Puterea judecatoreasca – Tribunale, Curti de Apel, Inalta Curte de Casatie

Atributiile domnului:
- în plan politic este șeful statului și în această calitate numește prim ministrul
- sancționează și promulga legile emisă de Parlament și are drept absolut de Vetto
- poate să grațieze si să amnistieze
- convoacă și dizolvă Parlamentul și citește mesajul tronului la începutul sesiunii
parlamentare
- bate monedă și este legat Puterii Armate

Parlamentul – Având o structură bicamerală (Senatul și Camera Deputaților), Parlamentul

era ales prin vot. Competențele Parlamentului pe plan intern: adunarea votează
bugetul. Parlamentul inițiază și dezbate legi. În politica externă ratifică tratatele terminate cu alte
state.

Guvernul – ca putere executivă, pune în aplicare legile votate de Parlament. Are inițiativă
legislativă (propune legi), în politica externă încheie tratate și convenții.

Drepturi și libertăți – sunt garantate și au un puternic conținut liberal:

- proprietatea privată este garantată (sacră și inviolabilă);
- egalitatea cetățenilor în fața legii, deși articolul 7 acordă cetățenia doar locuitorilor
creștini;
- libertatea cuvântului, a presei, religioasa, a întrunirilor, inviolabilitatea domiciliului și
libertatea persoanei;

Existența votului cenzitar a limitat participarea cetățenilor la viața politică. Articolul 7 a re-
fuzat evreilor și musulmanilor acordarea drepturilor Civile. După părerea mea, aceste două trăsături
a Constituției din 1866 o constituție liberală, dar nu democratică. Consider că acest fapt este deplin

~ 28 ~
justificat, deoarece majoritatea populației era lipsită de experiență politică și ar fi putut constitui o
masă de manipulare în mâna politicienilor.

Constituția din 1866 reprezintă cu toate limitele sale, un pas esențial pe drumul modernizării
Statului Român modern. România s-a conectat la realitățile europene, având curajul de a prelua cea
mai liberală constituție din epocă plecare a adaptat o la realitățile românești. Conferind domnului
puteri separate (drept de vetto), Constituția ia permisul lui Carol să joace de prim ordin în viața
politică interna. Fără să se consemneze suzeranitatea otomană sau garanția colectivă, Constituția
din 1866 este cel mai puternic argument al dorinței românilor de a-si câștiga în un viitor apropiat
Independența de stat.

Constitutia din 1923

După formarea României întregite, clasa politică sa aflat în fața unor mari provocări deter-
minate de împlinirea unor imperative:

- necesitatea elaborării unei noi legi fundamentale

- integrarea minorităților naționale în statul național unitar român

- garantarea integrității și Independenței României

Dintre acestea elaborarea unei noi constituții era absolut necesară pentru a legitima existența
Statului Român. Constituția din 1923 a fost o creație a Partidului Național Liberal care a dorit să își
impună voința politică și pe cale de consecință să își consolideze influența asupra opiniei publice.
Deși Partidul Național Român și Partidul Tărănesc o protestat și au refuzat să voteze, Constituția
din 1923 a devenit lege fundamentală la 28 martie.

În linii generale Constituția din 1923 preia peste 70 de articole din Constituția din 1866 deci
putem considera că legea fundamentală din 1923 este o reflectare modernă a Constituției din 1866.

Principii:

- forma de guvernamant: monarhie constitutionala

- proprietatea privata este garantata

- egalitatea in fata legii

- SPS

- Garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti

SPS

- Executiva – rege si Guvern

- Legislativa – Guvern si Parlament

- Judecatoreasca – Inalta Curte

~ 29 ~
Asemanari:

- Forma de guvernamant

- SPS

- Garantarea drepturilor si libertatilor

Deosebiri:

- C66 proprietate sacra si inviolabila, C23 proprietate cu functie sociala

- C66 vot cenzitar, C23 vot universal

- C66 nu prevede idependenta, C23 prevede independenta

Constituția din 1923 reprezintă cea mai democratică lege fundamentală a României. Ea con-
sacră caracterul Național și unitar al statului român și garantează drepturile minorităților naționale.
Principiile moderne precum SPS sau responsabilitatea ministerială fac din Constituție una moder-
nă, compatibilă cu cele din democrațiile occidentale. Respectarea drepturilor civile este un element
definitoriu care a contribuit substanțial la afirmarea și consolidarea pluralismului și a
pluripartidismului. Cum altfel putem explica existența PNL și PT, dar și a mișcării legionare sau a
PCR. Acest fapt confirmă democratizarea vieții politice și consolidarea instituțiilor democratice.

Constitutia din 1938

După revenirea pe tron din 8 iunie 1930, Obiectivul Regelui Carol al doilea a fost să acumu-
leze întreaga putere politică. Toate acțiunile lui desfășurate între 1930 și 1938 au urmărit submina-
rea regimului parlamentar, a încurajat scizurile din PNL și PNT și a încercat fără succes să subor-
doneze mișcarea legionară propriilor ambiții. În aceste condiții, la sfârșitul anului 1937 ultimele
alegeri parlamentare democrate sunt câștigate de PNL, care nu obține majoritatea. Carol al doilea îl
numește pe Octavian Goga ca prin-ministru, care după o guvernare de 40 de zile este înlăturat. Ast-
fel la 11 februarie 1938 printre o lovitură de stat Carol al doilea instaurează un regim autoritar. Le-
gitimarea noului regim a fost făcută prin C38.

Prevederi:

- Romania este un stat national, suveran si independent

- Principiul SPS este incalcat, iar puterea executiva revenea regelui

- Regele beneficiaza de anumite atributii (convoaca si dizolva parlamentul, guverneaza

prin decrete, numeste membrii Guvernului, Capul puterii armate)

- Votul universal este mentinut, chiar daca este interzis preotilor sa participe la viata poli-
tica iar alegatorii trebuiau sa aiba peste 30 de ani

- Puterea legislativa revenea regelui si Parlamentului, care era, insa, un simplu executant

In concluzie, C38 este o constitutie autoritara, elaborata pentru rege si pentru consolidarea
regimului autoritar. Persoana regelui ramane inviolabila si iresponsabila, acesta controland toate

~ 30 ~
sferele puterii politice. Consideram C38 ca un regres evident fata de C23, avand o contributie deci-
siva la sfarsitul democratiei parlamentare romanesti.

Constitutia din 1948

Contextul istoric in care a fost elaborate prima constitutie totalitara sta sub semnul
eforturilor PCR se a sabota regimul democratic. Astfel, intre 1945-1947, comunistii preiau controlul
asupra guvernului prin intermediul lui Petru Groza. Falsifica alegerile parlamentare din noiembrie
1946, desfiinteaza partidele istorice si ii aresteaza pe liderii lor. Momentul final al preluarii puterii
este inlaturarea monarhiei si proclamarea RPR – Republica Populara Romana.
Prevederi:
- Forma de guvernamant este Republica Populara, iar denumirea este RPR
- Statul totalitar este definit ca “un stat al oamenilor muncii de la orase si sate”
- Pluripartidismul este inlaturat si este oficializat rolul conducator al partidului unic –
PMR
- Proprietatea private este desfiintata, impunandu-se proprietatea comuna asupra
mijloacelor de productie
- Drepturile si libertatile omului sunt enuntate, dar nu sunt respectate
- Organul suprem de conducere este Marea Adunare Nationala, care voteaza bugetul,
fixeaza impozite, elaboreaza legile si formeaza Guvernul
In concluzie, legea fundamentala din 1948 este o preluare a constitutiei sovietice din 1936 si
care consfinteste rolul fundamental pe care il va avea partidul unic in societate. Constitutia din 1948
asigura o neta ruptura de trecut si impune un model de societate totalitar pentru toti cetatenii tarii.
Consideram aceasta lege fundamentala de origine sovietica, un mare regres fata de perioada
interbelica si un instrument pentru comunizarea societatii.

Constitutia din 1952

Dupa preluarea puterii politice de catre PCR prin inlaturarea monarhiei, ultima constitutie
democrata, Romania devine un stat totalitar. Subordonarea fata de Moscova este confirmata si de
politica economica initiata incepand cu anul 1948: nationalizarea si stabilizarea monetara,
colectivizarea agriculturii si preluarea modelului sovietic in planificarea economiei. In aceste
conditii, constitutia din 1952 marcheaza impunerea comunismului in Romania. Prevederi:
- Instaurarea dictaturii proletariatului
- Puterea este exercitata de alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, rolul
conducator fiind detinut de clasa muncitoare
- Organul suprem al puterii de stat era Marea Adunare Nationala
- PMR – forta politica conducatoare – actul consacrat pentru prima oara in istoria
Romaniei rolul politic conducator al unui partid politic
In concluzie, constitutia din 1952 contine mentiunea cu privire la rolul URSS ca forta
eliberatoare de sub jugul fascist si de sub dominatia imperialista. Documentul este o modificare a
constitutiei din 1948 care reafirma controlul total al Partidului asupra societatii romanesti.

Constitutia din 1965

Elaborarea constitutiei din 1965 s-a datorat preluarii puterii de catre Ceausescu in calitate de
secretar general al P.C.R., functie ce ii permitea sa conduca statul. Prevederi:
- Noua denumire este Republica Socialista Romania
- URSS nu mai este amintita in constitutie
- Se consacra monopolul politic al PCR
- Marea Adunare Nationala romane organul suprem de conducere (extinde atributiile sale:
poate modifica Constitutia, organizeaza referendumuri, alege presedintele RSR, declara
starea de razboi, ratifica tratatele internationale)
~ 31 ~
 - Este infiintat Consiliul de Stat, organ suprem al puterii de stat care exercita controlul
intre sesiunile Marii Adunari Nationale
Constitutia din 1965 a fost modificata in 1974, cand este introdusa functia de presedinte:
- Seful statului
- Reprezinta Romania in relatiile internationale
- Prezideaza Consiliul de Stat + de ministrii
- Acorda gratierea
- Retrage cetatenia romana
- Poate sa declare starea de necesitate in caz de urgenta
- Presedintele este ales de M.A.N.
In concluzie, constitutia din 1965 marcheaza sfarsitul procesului de desfasurare a marii
proprietati private. Scopul declarat a fost trecerea la societatea comunista, etapa intermediara fiind
socialismul.

Constitutia din 1991

Dupa evenimentele controversate din decembrie 1989 care au determinat prabusirea
regimului totalitar comunist. Romania s-a inscris pe un drum al democratizarii vietii social-politice.
Preluarea puterii de catre Frontul Salvarii Nationale, in frunte cu Ion Iliescu si castigarea alegerilor
parlamentare din mai 1990 a creat cadrul favorabil pentru elaborarea constitutiei din 1991.
Elaborata de senatorul Antonie Iorgovan, constitutia din 1991 a fost aprobata prin referendum si are
un caracter democratic. Acest fapt este confirmat de urmatoarele:
- Potrivit Act. 1, Romania este un stat national, unitar, suveran, independent si indivizibil
- SPS – p. executiva revine Guvernului, p. legislativa apartine Parlamentului si
Guvernului, p. judecatoreasca apartine Tribunalelor, Curtilor de Apel, Inaltei Curti de
Justitie
- Atributiile presedintelui: promulga legiile, dreptul de amnistie si gratiere, comandantul
suprem al armatei, conducatorul politicii externe
- Atributiile guvernului: initiativa legislativa, incheie tratate si conventii cu alte state care
trebuie ratificate de Parlament
- Atributiile parlamentului: bicameral, voteaza bugetul, voteaza legile;

~ 32 ~
Cuprins
Romanitatea romanilor ..................................................................................................................................... 1
Autonomii romanesti......................................................................................................................................... 6
Intemeierea Tarii Romanesti ......................................................................................................................... 7
Intemeierea Moldovei ................................................................................................................................... 9
Principatele romane in secolul al XVIII-lea ...................................................................................................... 13
Partida Nationala ............................................................................................................................................. 15
1821 ............................................................................................................................................................. 15
Regulamentele organice .............................................................................................................................. 16
Revolutia pasoptista ........................................................................................................................................ 17
Adunarile ad-hoc (1857) .............................................................................................................................. 19
1859 – Dubla alegere a lui Cuza ...................................................................................................................... 20
Aducerea ca domn a lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen ....................................................................... 23
Constitutiile Romaniei ..................................................................................................................................... 28

~ 33 ~