Romanitatea românilor

în viziunea istoricilor
 SUMAR
1.Dicţionar
2.Cronologie
3.Semnificaţie
4.Etnogeneza
5.Romanitatea în viziunea istoricilor
6.Fişă de evaluare
DICŢIONAR
 Asimilare = modificarea de către o colectivitate a persoanelor, instituţiilor,
elementelor culturale etc., provenite din afara sa şi integrarea lor în propria ei
civilizaţie , astfel încât să nu le mai perceapă ca străine.
Colonizare = popularea unui teritoriu cu oameni din alte regiuni.
Continuitate = vieţuirea neîntreruptă a unui popor unde acesta s-a constituit.
Etnogeneză = proces istoric, lingvistic şi cultural de formare a unui popor.
Interpretatio Romana = adorarea sub nume romane a unor divinităţi neromane.
Migratori = populaţii care s-au deplasat dintr-o regiune în alta datorită unor
factori naturali, politici sau economici.
Romanitate orientală = spaţiu etno-lingvistic ce reuneşte totalitatea
populaţiilor de limbă latină din partea de est a Imperiului Roman.
Romanizare = proces istoric îndelungat, organizat şi susţinut de statul roman, prin
care populaţiile neromane au preluat şi asimilat limba latină, instituţiile, modul de
viaţă, cultura şi tradiţiile romane.
Sincretism = contopirea unor divinităţi asemănătoare, dar de origine diferită într-
una
singură.
Teorie istoriografică = ansamblu de idei şi ipoteze cuprinse în scrieri istorice, dintr-o
anumită perioadă de timp, referitor la o anumită problemă.
CRONOLOGIE
 82-44 î.Hr. = domnia lui Burebista.
46 d.Hr. = integrarea Dobrogei în provincia Moesia.
87-106 = domnia lui Decebal.
101-102 , 105-106 = războaiele dintre Decebal şi Traian finalizate prin cucerirea
Daciei şi transformarea acesteia în provincie romană.
271 = “retragerea aureliană”; retragerea administraţiei şi a armatei romane din
Dacia.
313 = Edictul de la Milano prin care Constantin cel Mare recunoştea creştinismul ca
religie oficială.
602 = trecerea masivă a slavilor în Imperiul Roman de Răsărit unde se stabilesc.
= părăsirea Dobrogei de către romani.
sf.sec.VIII = încheierea , în linii mari, a procesului de formare a poporului român.
1871 = apare la Leipzig lucrarea lui Robert Roesler ,“Studii româneşti. Cercetări cu
privire la istoria veche a României”.
1884 = apare la Iaşi lucrarea lui A.D.Xenopol, “Studii asupra stăruinţei românilor în
Dacia Traiană”.
SEMNIFICAŢIE
 Romanitatea presupune următoarea abordare:
 ideea descendenţei, a originii romane a românilor;
 ideea stăruinţei elementului dacic/romanic;
 unitatea de neam;
 unitatea şi latinitatea limbii;
 esenţa romană a unor obiceiuri şi tradiţii;
 conştiinţa românilor despre originea romanică.
ETNOGENEZA
 a.Formarea poporului roman
1.Din cine?
 Daci şi romani (colonişti şi veterani de război)
 Migratori

2.Cum
?
 Prin romanizare – proces de asimilare de către autohtoni a elementelor de civilizaţie şi cultură
romană.
Etape ale romanizării:
I.Faza preliminară ( de la primele contacte cu lumea romană până la cucerirea romană – sec.II î.Hr. –
106 ) – sunt asimilate cu precădere elemente de cultură materială.
 Teritoriile geto-dacice au intrat sub stăpânire romană treptat: Moesia , Dobrogea
 (46 d.Hr.) şi Dacia (106).
 În această perioadă geto-dacii au cunoscut o perioadă de maximă afirmare:
- statul dac condus de Burebista (82-44 î.Hr.)
- statul dac condus de Decebal ( 87-106 d.Hr.)
 Decebal – conflicte cu romanii:
- cu Domiţian (87-88) : Pacea din 89 - Dacia devine regat clientelar;
- războaiele din 101-102, 105-106 : Dacia este cucerită şi transformată în provincie romană.
 II. Romanizarea propriu-zisă – elementele romane se generalizează la scara întregii societăţi
( 106 – 271/275)
 Factorii romanizării:
-administraţia romană; - urbanizarea;
-armata; - dreptul roman;
-veteranii; - viaţa culturală;
-coloniştii; - viaţa religioasă.
-viaţa economică;
 Romanizarea a fost un proces ireversibil : formarea populaţiei daco-romane.
III.Romanizarea postaureliană – de după retragerea stăpânirii romane.
 Factori: - menţinerea legăturilor economice , politice şi militare cu Imperiul Roman;
- răspândirea creştinismului ( prin misionari).
 Are loc o uniformizare a romanizării la scara întregii arii de locuire a daco-romanilor.
 Această etapă are loc în condiţiile desfăşurării procesului migraţionist: goţii, hunii, gepizii,
avarii, slavii.
3
Unde ?
Aproximativ pe teritoriul de astăzi al României , de-o parte şi de alta a Dunării.
4.
Când?
Proces îndelungat care a debutat în sec.II î.Hr. (primele contacte cu lumea romană) şi se
încheie în linii generale în sec. VII-VIII d.Hr. (602 d.Hr. – separarea romanităţii răsăritene în
romanitatea de nord şi de sud).
 b. Formarea limbii române
Are loc odată cu formarea poporului român şi face parte din limbile neolatine.

STRUCTURA - substrat : daco-moesic - vocabular (păstrate 150-200 de

cuvinte dacice);
- strat: latin – vocabular şi structura gramaticală (80%);
- adstrat: slav meridional – elemente de vocabular şi fonetică.

DIALECTE = ramuri ale limbii : - daco-roman (N.Dunării)

-aromân (S.Dunării)
- meglenoromân (S.Dunării)
- istroromân (S.Dunării)

GRAIURI – moldovenesc, oltenesc, maramureşean etc.

ROMANITATEA
ÎN VIZIUNEA
ISTORICILOR
 Teoria autohtonistă
Etnogeneza românilor a cunoscut două teorii: teoria autohtonistă şi teoria
imigraţionistă.
Teoria autohtonistă subliniază originea latină şi vechimea românilor pe
aceste meleaguri şi a fost susţinută atât de istoriografia românească, cât şi de cea străină.
Primii autori care au susţinut-o au fost cei străini (ca, de altfel, şi cei care au combătut-o
ulterior):
 împăratul bizantin Mauricius atestă pentru prima oară, în lucrarea sa “Strategikon”
(sec.VII), populaţia de la nordul Dunării, denumită cu termenul de romani;
 împaratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul vorbeşte despre originea latină a
populaţiei romanice de la gurile Dunării, în lucrarea sa “Despre administrarea imperiului”
(sec.X);
 cronicarul maghiar Anonymus a scris la curtea regelui Bela al III-lea “Gesta
hungarorum” (“Faptele ungurilor”) (sec.XII), în care afirmă că atunci când ungurii , conduşi de
şeful lor, Tuhutum, au ajuns în Transilvania, în sec.IX-X, i-au găsit acolo pe români şi pe slavi;
 maghiarul Simon de Geza arată, în sec.XIII, în lucrarea “ Gesta hunorum et
hungarorum” (“Faptele hunilor şi ale ungurilor” ) că ungurii i-au găsit, la venirea lor în
Pannonia, pe români;
 umaniştii secolului al XV-lea afirmă originea romanică a românilor, continuitatea
elementului roman, originea latină a limbii române ( Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea
Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini).
 Istoriografia românească aduce argumente în favoarea teoriei autohtoniste :
 Nicolaus Olahus – a fost primul român care a susţinut unitatea de neam, limbă , obiceiuri
şi religie a românilor (“Hungaria”);
 Grigore Ureche – primul cronicar umanist moldovean din sec.XVII (“Letopiseţul Ţării
Moldovei”); afirmă şi demonstrează romanitatea românilor şi latinitatea limbii române;
 Miron Costin – accentuează originea latină a poporului român şi a limbii române
 ( “Letopiseţul Ţării Modovei”, “De neamul moldovenilor”);
 Stolnicul Constantin Cantacuzino – susţine că românii au credinţa că sunt urmaşii
romanilor şi se mândresc cu descendenţa lor (“Istoria Ţării Româneşti”);
 Dimitrie Cantemir - a scris “Hronicul româno-moldo-vlahilor” , cea mai întinsă lucrare
istorică de analiză a originii românilor. Inaugurează efortul istoriografiei române de a fixa
locul românilor în istoria universală;
 Reprezentanţii Şcolii Ardeleane (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai-
Deleanu) au promovat ideea originii latine (chiar exclusivă) a poporului român, a vechimii
şi continuităţii acestuia în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
 Teoria imigraţionistă
Teoria imigraţionistă se opune ideii continuităţii de locuire a poporului
român în
spaţiul carpato-danubiano -pontic şi încearcă să demonstreze că acesta s-ar
fi constituit la sud de Dunăre, de unde ar fi “imigrat” pe teritoriul de astăzi
al României după stabilirea ungurilor în Transilvania. A fost elaborată în
secolul al XIX-lea de austriacul Robert Roesler fiind precedată de alte
contestări ale originii şi vechimii poporului român şi limbii române:
 Franz Sulzer (ofiţer în armata austriacă) susţine următoarele idei:
românii nu se trag
din coloniştii romani; părăsirea completă a Daciei de către romani în
timpul retragerii aureliene; românii , ca popor, s-au format la sudul
Dunării, de unde au emigrat pe teritoriul din nordul Dunării în sec.XII;
 J.Christian von Engel : neagă ideea continuităţii elementului roman în
Dacia; adaugă
teoria răufăcătorilor şi exilaţilor;
 I.C.Eder, Bolla Marton au susţinut şi ei idei ale teoriei imigraţioniste.
 Teoria roesleriană reprezintă fundamentul distorsionărilor politizate ale ideii de
continuitate şi vechime românească:
 A fost emisă de austriacul Robert Roesler în lucrarea sa “Studii româneşti.
Cercetări
asupra istoriei vechi a românilor” (1871);
 Apariţia ei a fost favorizată de climatul politic existent în Transilvania (deşi
majoritari
în această provincie, românii erau consideraţi toleraţi, iar naţiunile privilegiate –
maghiarii, saşii şi secuii – au căutat să conteste, în mod eronat, originea şi
vechimea românilor;
 Argumentele lui Roesler:
-dacii au fost exterminaţi în timpul celor două războaie;
-lipsa cuvintelor dacice în limba română;
-imposibilitatea romanizării în cei 165 de ani de stăpânire romană;
-Dacia a fost părăsită după retragerea aureliană;
-românii s-au format ca popor la sud de Dunăre;
-românii sunt un popor de păstori nomazi;
-inexistenţa izvoarelor istorice anterioare secolului al XIII-lea, care să-i ateste pe
români la nord de Dunăre.
A.D.Xenopol, în lucrarea “Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei
românilor în Dacia Traiană” (1884) , contestă teoria lui Robert
Roesler.
 Argumentele lui A.D.Xenopol:
-elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului român;
-suprapunerea elementului roman;
-daco-romanii s-au retras în munţi din calea migratorilor;
-continuitatea procesului de romanizare după retragere, prin
creştinism şi menţinerea legăturilor cu Imperiul Roman la sud de
Dunăre;
-există numeroase dovezi ale continuităţii dacilor şi daco-romanilor
(dovezi arheologice, toponimia, hidronimia);
-contribuţia elementului slav la formarea poporului şi a limbii
române;
-caracterul fundamental romanic al poporului român.
 Negarea continuităţii româneşti s-a regăsit şi în secolul al XX-lea, mai ales după
realizarea României Mari. Istoriografia românească a contracarat această
tendinţă prin opere ştiinţifice importante:
 “Vasile Pârvan” – “Getica” şi “Începuturile vieţii romane la gurile Dunării”;
 Nicolae Iorga – “Istoria românilor”;
 Gh.I.Brătianu – “O enigmă şi un miracol istoric:poporul român”
După al Doilea Război Mondial şi până la Revoluţia din decembrie 1989,
istoriografia
românească a cunoscut alte deformări:
 în etapa prosovietică a comunismului a fost exagerată influenţa slavă, nefiind
negată
romanitatea românilor ( Mihail Roller);
 instoriografia după 1989 a readus echilibrul în problema romanităţii – singura
raportare incontestabilă la origini este oferită de limbă; esenţa romanică a
limbii române, la care se adaugă şi numele de român înclină balanţa spre
români.
FIŞĂ DE EVALUARE
 I.”Teza autohtoniei românilor se bazează pe continuitatea neîntreruptă a
populaţiei, de la geto-daci la daco-romani, şi, prin aceştia, la români. În afara
triburilor geto-dace care s-au supus romanilor, deci n-au fost exterminate,
toponimia, hidronimia (…) Daciei romane , faptul că din provincie s-au recrutat
numeroase trupe auxiliare şi, îndeosebi, descoperirile arheologice dovedesc
prezenţa neîntreruptă a autohtonilor atât în Dacia, cât şi în Moesia (…). După
anul 602, în urma micşorării numărului slavilor din nordul Dunării, raportul de
forţe s-a schimbat în favoarea autohtonilor (…). Dispunând de o organizare
social-politică mai adecvată împrejurărilor istorice, în cursul convieţuirii cu
slavii, daco-romanii au reuşit să-i asimileze şi să dea naştere românilor”
Al.Graur, Gh.Ştefan, Dicţionar de istorie veche a
României

Pornind de la textul dat, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1.Menţionaţi, pe baza textului, factorul care a favorizat asimilarea slavilor de
către daco-romani.
2.Precizaţi, pe baza textului, două argumente ale continuităţii dacilor în timpul
stăpânirii romane.
3.Prezentaţi un alt factor care a contribuit la romanizarea daco-geţilor, în afara
celui precizat în text.
4.Precizaţi două izvoare istorice din sec.VIII-XIII care îi atestă pe români.
5.Prezentaţi o teorie istoriografică care face referire la etnogeneza românească.
II. Alcătuiţi , cu ajutorul dicţionarelor , o listă de cuvinte româneşti de diferite
origini: geto-dacă, latină, slavonă, maghiară, germană, turcă. Există cuvinte
care nu mai sunt utilizate în limbajul cotidian? De ce?

III. Elaboraţi, în aproximativ ½ pagină , un text istoric, în care să integraţi

următoarele personalităţi, date şi termeni , privind istoria românilor: Decebal,
romanizare, 105-106, provincie romană, sinteză etnică şi culturală.

IV.Argumentaţi, pe baza dovezilor istorice şi lingvistice , apartenenţa

poporului român la familia de popoare de origine romanică din Europa.

V. Odată cu secolul al XVIII-lea , problema originii popoarelor se transformă

într-o problemă politică. De ce? Particularizaţi cu situaţia din spaţiul
românesc?
 Bibliografie:
1.Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Ed.Enciclopedică,
Bucureşti, 1993
2. Florin Constantiniu,O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2002
3. I.Scurtu, F. Dondorici, E. Lica, E.Poamă, V.Ionescu, O.Oşanu, R.Stoica,
Istorie, manual pentru clasa a XII-a, Editura Gimnasium, 2007
4. Zoe Petre (coord.), Istorie, manual pentru cl. a XII-a, Ed. Corint, 2007
5. M.Stan, C.Vornicu, Istorie, manual pentru clasa a XII-a, Editura
Niculescu, 2007
6. www. wikipedia. ro
SFÂRŞI
T