Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
românesc
Evul medui și Renașterea
Introducere în temă
În Evul Mediu, la fel ca şi în restul
Europei, multă vreme, limbile de cult
religios, de cultură şi de cancelarie
utilizate nu au coincis cu limba
populară. Astfel, în Transilvania a fost
utilizată în special limba latină, în
vreme ce în Ţara Românească şi
Moldova, au fost folosite limba
slavonă (introdusă în secolul al X-lea)
şi, mai puţin, limba greacă.
Cel mai vechi document scris în limba
română şi păstrat până în zilele
noastre este Scrisoarea lui Neacşu din
Câmpulung (1521).
Transilvania
Nicolaus Olahus
Nicolaus Olahus (1493-1568) a
fost un cleric catolic, umanist,
istoriograf și om politic de origine
română care a activat în Regatul
Ungariei, ocupând postul de
arhiepiscop de Esztergom, regent al
Ungariei și apoi guvernator al țării.
Tatăl său, Ștefan, era originar din
Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár,
era descendentă din familia lui Ioan
de Hunedoara, voievodul
Transilvaniei.
Johanes Honterus
Johannes Honterus, născut Austen (1498-
1549) a fost un învățat umanist sas,
reformator religios al sașilor din
Transilvania, fondatorul gimnaziului
săsesc din Brașov, din curtea Bisericii
Negre, actualul Liceu Johannes Honterus.
Numele de Honterus, pe care îl folosește
mai târziu, este forma latinizată derivată
din „Honter”, denumirea săsească a
cuvântului Holler sau Holunder.Prin
activitatea sa vastă și multilaterală, a
dobândit încă din viață un meritat
renume, ce a depășit granițele țării în care
a trăit.
Gaspar Heltai
Gáspár Heltai, născut Kaspar
Helth, (1490-1574) a fost un
cărturar maghiar de origine sas,
cetățean al cetății Clujului în
perioada 1545-1574.
A studiat la Wittenberg și a
înființat la Cluj prima tipografie a
orașului, baia publică, moara-
fabrică de hârtie și totodată prima
fabrică de bere a urbei. A fost în
același timp pastor, traducător,
tipograf, editor, scriitor și om de
afaceri.
Moldova
Grigore Ureche
A fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a
păstrat (1590 –1647).
Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând
funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în
repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic
al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.
A învățat carte la Lwów, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a
studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica
și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi
ca logofăt, apoi spătar.
În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii
apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând
calea părintelui său, a ajuns mare vornic al Țării de Jos.
A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a
fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din
Moldova.
Miron Costin
Miron Costin (1633 –1691) a fost un boier, diplomat, dregător și
important cronicar moldovean.
Fiu al lui Iancu Costin și al Saftei, fiica lui Ionașco Coarteș.
Viața Lumii - este prima sa operă originală, un poem filozofic pe
tema fortuna labilis, scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui
Dosoftei.
Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în
evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o
operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din
punct de vedere literar.
Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin
patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea
tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-
au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat
pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în
literatura română.
Ion Neculce
Ion Neculce (1672-1745) a fost un cronicar
moldovean, mare boier, care a ocupat diferite
funcții importante în perioada domniei lui
Dimitrie Cantemir.
Tatăl său a fost Avram Neculce, iar mama -
Catrina era fiica vistiernicului Iordache
Cantacuzino
Lucrarea de căpătâi a lui Neculce - în afară de
compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul
Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat.
Dintre toți istoricii și criticii literari, numai
George Călinescu l-a caracterizat pe Ion Neculce
ca având un "ton bârfitor și moralizator."
Dimitre Cantemir
Dimitrie Cantemir (1674-1723)a fost domnul
Moldovei în două rânduri și un mare cărturar
al umanismului românesc.
Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat
cele de enciclopedist, etnograf, geograf,
filozof, istoric, lingvist, muzicolog și
compozitor. A fost membru al Academiei de
Științe din Berlin.
Dimitrie era fiul domnului moldovean
Constantin Cantemir. La moartea tatălui său
în 1693, a fost proclamat, însă Poarta nu l-a
confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii
ani la Constantinopol, unde a fost
capuchehaie.
Țara românească
Constantin Cantacuzino
Constantin Cantacuzino stolnicul (1639 –1716) A
fost un boier din Țara Românească, recunoscut
drept reprezentant de seamă al umanismului în
spațiul cultural român, cu aplecare spre domenii
precum istoria și geografia.
A făcut studii la Constantinopol și Universitatea din
Padova.
Un izvor important pentru istoria românilor este
harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion
Comnen. Cantacuzino este și autorul unei istorii
neterminate a Țării Românești, în care a încercat să
umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a
românilor.
... Sfârșit