Büffelbrunnen

Büffelbrunnen
(cunoscut azi sub numele de Costinești) - 17 mai 1937

Seria aceasta de fotografii este realizată cu trei ani înainte de plecarea

masivă a germanilor din Dobrogea, după ce colonizaseră și după ce
realizaseră minuni în aceste locuri, veți vedea - inclusiv plantațiile de vie
de la Murfatlar, vreme de aproape un secol. Poate că aceste amănunte vor
putea face ca istoria (mai ales postbelică) a Dobrogei să fie privită cu alți
ochi. Dar să revenim la Büffelbrunnen, adică la Costinești. Ar fi interesant
de aflat scopul realizării acestei serii de fotografii - simpla curiozitate nu
pare a fi o justificare convingătoare. Să se fi pus la cale planul repatrierii
germanilor cu trei ani înainte?

În perioada 1840–1940 satul Costinești a fost populat și de așa numiții

germani dobrogeni, localitatea purtând, în limba acestora, denumirea
de Büffelbrunnen (în română „Fântâna Bivolilor”). După cum putem citi
în Wikipedia, de unde am preluat acest text extraordinar (cu convingerea
că puțini au știut/știu aceste amănunte ce țin de istoria României), numele
de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la
sfârșitul secolului al XIX-lea).

Germanii dobrogeni (în germană Dobrudschadeutsche) au fost o populație

1
 Büffelbrunnen

germană stabilită, pentru mai mult de 100 de ani, în Dobrogea. Colonizarea

lor a început în jurul anului 1840, majoritatea acestora părăsind teritoriul
dobrogean în anul 1940.

Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german de pe teritoriul

României care nu s-au așezat pe aceste pământuri venind direct din
Germania, ci din alt spațiu colonizat de germani, și anume din Basarabia și
Rusia de Sud. De asemenea, au fost singura populație germană care a trăit
vreodată sub directa stăpânire otomană (până în 1878 Dobrogea a fost o
componentă integrală a acestui stat).

La 22 iulie 1763, Ecaterina a II-a a Rusiei a semnat un manifest, invitând

germanii să emigreze și să lucreze pământul în Rusia, asigurându-i că își
pot păstra limba și cultura. În anii 1803-1804 , până către 1812, au venit în
special coloniști din sudul Germaniei și din zona renană. [1]

Prin Tratatul de la București din 1812, care punea capăt războiului ruso-
turc dintre 1806-1812, partea de răsărit a Moldovei a fost cedată de
Imperiul Otoman Imperiului Rus, care a anexat-o și i-a dat denumirea de
Basarabia.

Țarul Alexandru I al Rusiei a chemat coloniști germani care s-au instalat în

2
 Büffelbrunnen

Basarabia în perioada 1814-1824. Acești coloniști veneau din sudul

Germaniei, dar și din nord-est, Mecklenburg, Pomerania și Ducatul
Varșoviei, și au înființat mai multe sate în Basarabia. Țarul i-a atras
promițându-le libertate de organizare, libertate religioasă, scutire de
serviciul militar și scutire fiscală timp de zece ani. Spre sfârșitul secolului
al XIX-lea s-a introdus serviciul miltar obligatoriu și pentru germanii din
Basarabia și s-a încercat rusificarea lor.

Nemulțumiți de noua situație, dar și de faptul că nu le mai ajungea

pământul pentru copiii lor, mulți au decis să plece în Dobrogea.

Migrarea germanilor către Dobrogea, s-a făcut în trei faze:

• primul val: 1841 - 1856

• al doilea val: 1873 - 1883
• al treilea val: 1890 - 1891

Primii coloniști germani din Rusia s-au strămutat în Dobrogea în perioada

1841–1856. Erau familii de țărani germani basarabeni, din Basarabia și de
germani transnistreni din regiunea Cherson, plecați din locurile de origine

3
 Büffelbrunnen

din motive economice. După 30 de ani au început să vină și emigranți

originari din provincia sud-germană Suabia. Întrucât Dobrogea era
provincie a Imperiului Otoman, colonizarea imigranților germani s-a făcut
după legile otomane. Au fost singurii germani de pe teritoriul Imperiului
Otoman. Au contribuit la dezvoltarea economică a Dobrogei.

În urma Congresului de Pace de la Berlin, din iulie 1878, prin care s-a
recunoscut independența României, Dobrogea a intrat în componența
României. Ca urmare, până în 1885, mulți turci au părăsit România, și
Dobrogea a suferit o relativă depopulare. România a încercat să
repopuleze unele zone cu populație de origine germană.

Până în anul 1878, cât timp Dobrogea a făcut parte din Imperiul Otoman,
așezările întemeiate de germani s-au bucurat de autonomie administrativă
fiind conduse de primari aleși din rândul comunității germane, singura
obligație fiind cea a de a plăti la timp impozitele. După intrarea Dobrogei
sub administrație românească, în majoritatea satelor locuite de germani
au fost numiți primari români și au fost împroprietăriți cu terenuri veterani
ai Războiului de Independență din 1877–1878.

Comunitatea germană din Dobrogea a fost din nou afectată în timpul

Primului Război Mondial, când, la fel cu toți germanii din Regatul României,
erau considerați potențiali inamici. A fost interzisă folosirea limbii
germane în locuri publice, mulți bărbați au fost puși sub arest la domiciliu,
au fost rechiziționate animale și mijloace de transport iar unele așezări au
fost distruse în timpul luptelor purtate între trupele românești și cele
bulgare, care invadaseră Dobrogea.

Germanii dobrogeni trăiau în special din agricultură. Existau și

meșteșugari (morari, rotari) cu meserii legate direct de agricultură.

De exemplu, în Cogealac se aflau, în proprietatea unor germani, moara de

4
 Büffelbrunnen

ulei (Rösler), vopsitoria (Görres), lăptăria (Heim), ateliere de fierari (W.

Gallert, Johann Körner, K. Walter), de tâmplari (Chr. Reihard, Adolf Körner),
de croitorie (Dora Heil, Riecke Muster, Chr. König).

5
 Büffelbrunnen

Germanii dobrogeni erau stabiliți aproape exclusiv în sate, cu excepția

celor stabiliți la Constanța, într-un cartier din periferie denumit Neue
Weingärten (Viile noi) și la Tulcea.

Cel mai mare sat catolic era Karamurat (azi Mihail Kogălniceanu). Cel mai
important centru protestant era Atmadscha (azi Atmagea), în apropiere de
Tschukurowa (azi Ciucurova). O altă localitate, Büffelbrunnen (Fântâna
bivolului) (azi Costinești), era și un loc unde își petreceau vacanțele sașii
transilvăneni. La Murfatlar au fost înființate vii care rodesc și în prezent.
Alte localități au fost Tariverde, Fachria (azi Făclia), Kobadin (azi Cobadin),
Sarighiol (azi Albești), Groß Pallas (azi Palazu Mare), Cogealac și
Malkotsch (azi Malcoci), localități existente și astăzi, precum și satul
Kolelie (ulterior Colelia), care a dispărut. (Atmagea, Ciucurova, Malcoci
sunt toponime turcice.)

Localitatea Schitu (care a purtat și numele turcesc de Mangeanpunar) a

fost întemeiată în 1897 de germani sub denumirea germană Klein. În 1940
au fost strămutate în Germania 130 de persoane de etnie germană din
Schitu, doar trei persoane mai rămânând în localitate

6
Büffelbrunnen

7
 Büffelbrunnen

Prima școală germană din Constanța a fost construită la inițiativa doamnei

Sofia Luther, soția proprietarului fabricii de bere Luther, vestită în epocă.
În acest scop, în anul 1894 s-a înființat Fundația Erhardt Luther și au
început lucrările pentru ridicarea localului Școlii evanghelice Germane de
la Constanța, lucrare finalizată în 1901 cu sprijinul unei colecte primite din
Germania. Școala, cu clasele 1-4, a funcționat timp de 39 de ani, până în
anul 1940.

În general, neavând resurse pentru susținerea unui învățământ propriu,

germanii dobrogeni au frecventat școlile românești, doar limba germană și
religia fiind predate de învățători din rândul propriei comunități, după
încheierea cursurilor.

Dintre germanii care voiau să părăsească Dobrogea, aproximativ 1600-

1700 de persoane au plecat în Germania încă din vara anului 1939 și la
începutul anului 1940, în cadrul unei acțiuni organizate de Al Treilea Reich

8
 Büffelbrunnen

sub denumirea de Vorumsiedlung (strămutare premergătoare).

În toamna anului 1940, bulgarii au ocupat sudul Dobrogei. Ca urmare, în 22

octombrie 1940, a fost încheiată o „înțelegere de stat” între Al Treilea
Reich și Regatul României, pentru strămutarea (Umsiedlung) a circa
15.000 de germani dobrogeni și a germanilor in sudul Bucovinei. La
negocierea înțelegerii nu a participat niciun german dobrogean.

În felul acesta, majoritatea celor 16.000 germani dobrogeni, în special cei

fără pământ, s-au strămutat în Germania sub lozinca Heim ins Reich
(Acasă în Reich). Circa 1600 de persoane nu s-au strămutat.

Întreaga acțiune a decurs după un plan riguros. Cele două elemente de

bază au fost înregistrarea persoanelor și inventarierea și taxarea bunurilor.
Prin înregistrare, germanii dobrogeni încetau să mai fie cetățeni români și
intrau sub protecția Reichului. Ulterior, prin proceduri individuale, au
primit cetățenia germană.
Prin inventariere și taxare, bunurile germanilor dobrogeni au fost
confiscate și evaluate. Conform înțelegerii, toată averea lor, constând din
terenuri, clădiri, inventar viu și mort, provizii, revenea statului român. În
schimb, statul român se obliga să plătească statului german averile
preluate. Plata urma să se facă în special prin livrări de bunuri, mai ales
cereale și petrol. În anii războiului, România și-a achitat în cea mai mare
parte aceste obligații financiare, atât prin livrări directe, cât și prin
decontarea cheltuielilor de staționare a trupelor germane în România.

9
Büffelbrunnen

10
Büffelbrunnen

11
 Büffelbrunnen

La 28 noiembrie 1940, strămutarea germanilor din nordul Dobrogei era

încheiată. Prin portul Cernavodă fuseseră transportate 13.979 de
persoane.

A urmat o adevărată odisee. Expatriații au fost duși cu navele pe Dunăre,

și cu trenurile tranzitând Serbia. Au fost cazați în lagăre de emigranți, în
special în Austria. În jur de 6000 au fost colonizați în regiunile răsăritene
ale Poloniei, cucerite de Germania, iar alți circa 6000 au fost colonizați în
Protectoratul Boemiei și Moraviei. La sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, în 1945, între 2000 și 3000 de germani au fost aduși înapoi în
Dobrogea, unde erau lipsiți de orice fel de mijloace de subzistență. Alți
circa 1600 au fost duși la Dresda și au primit statutul de refugiați în Zonele
aliate de ocupație din Germania.

Din cei circa 15.000 de germani dobrogeni care și-au părăsit căminele, au
supraviețuit circa 13.500, din care 8500 în Republica Federală Germania,
în special în orașul Heilbronn, 2300 în Republica Democrată Germană, 700
în Dobrogea, 4000 în Europa Occidentală și 1500 în America.

După război, germanii rămași la casele lor au suferit calvarul deportării în

Uniunea Sovietică, puțini dintre aceștia revenind la vechile lor cămine.

12
 Büffelbrunnen

Germanilor dobrogeni li s-a restituit clădirea vechii școli evanghelice

13
 Büffelbrunnen

(Evangelische Schule) aflată pe Strada Sarmizegetusa din centrul orașului

Constanța, pe care au renovat-o și transformat-o într-un Centru cultural și
de întâlnire a germanilor (Begegnungsstätte der Deutschen).

În 7 februarie 2004, în clădirea Centrului de întâlnire a avut loc lansarea

cărții „Despre germanii din Dobrogea” de Horia Stinghe și Cornelia Toma
(2003) în prezența a numeroși oaspeți și a prefectului Gheorghe Martin.
Cartea - reeditată la Editura Ex Ponto, Constanța, în 2007 și bine
documentată - tratează colonizarea, localitățile cu populație germană,
obiceiurile și tradițiile acestor, precum și strămutarea.

În mai 2006, Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității

"Ovidius" Constanța, în colaborare cu fundația germană "Hans Seidel
Stiftung", a lansat, volumul bilingv român-german intitulat „Germanii
dobrogeni - istorie și civilizație”, apărut sub coordonarea prof. univ. dr.
Valentin Ciorbea, la editura Muntenia din Constanța. În volum se amintește
că, în secolul al III-lea î.H., în Dobrogea a locuit vremelnic și neamul
germanic al bastarnilor.

La Stuttgart a funcționat Landsmannschaft der Dobrudscha- und

Bulgariendeutschen (Asociația Germanilor din Dobrogea și Bulgaria), a
cărei președintă a fost mulți ani Gertrud Knopp-Rüb, care a renunțat la
funcție în 2008, din motive de vârstă înaintată. Deoarece majoritatea
membrilor au decedat sau au ajuns la o vârstă care îi împiedică să
participe la activități, în 21 septembrie 2008, la adunarea membrilor din
Stuttgart s-a decis desființarea organizației.

Asociația este păstrătoarea bunurilor culturale ale acestei populații care,

timp de peste o sută de ani, a reprezentat un avanpost al spiritualității
germane în Europa de sud-est.

Asociația se ocupă și de monumentele comemorative pentru victimele

strămutării. De exemplu, în cimitirul principal din Heilbronn, la 20 mai 1982
a fost dezvelit un monument în memoria germanilor dobrogeni, având
inscripționat textul: Gedenkstätte der gefallenen und verstorbenen
Landsleute. Landsmannschaft der Dobrudschadeutschen (Memorial pentru
compatrioții căzuți și decedați. Asociația Germanilor Dobrogeni)

În Constanța funcționează Comunitatea Germanilor Dobrogeni (CGD) din

România, cu sediul la adresa, "900670 Constanța, Str Sarmizegetusa Nr.8"
Tel.+40 241 617782; Fax 0241 617782; E-Mail: ComEvGermDobrog@gmail.com

14
 Büffelbrunnen

Sursa textului - oricât ar fi de hulită Wikipedia, poate fi considerată, în

cazul de față, cel puțin un loc de pornire a unor cercetări mai aprofundate;
bibliografia prezentată înclină balanța către credibilitate, cu toate că
istoria fabuloasă prezentată aici pare desprinsă dintr-o realitate paralelă,
despre care, repet, puțini au știut până acum.

Despre germanii de la țărmul Mării Negre, vom povesti și într-una dintre

postările viitoare, când va fi vorba despre satele germane din preajma
Odesei.

Completare:
După postarea linkului către acest articol pe facebook, mai mulți cititori
au venit cu completări utile, pentru care le mulțumim.

Începem cu cea de pe grupul „Klatsch und Tratsch im Karpatenbogen -

Geschichte(n) rund um Hermannstadt”, care semnalează apariția, în 1938
(Der Büffelbrunnen, Deutsche Hausbücherei Hamburg, 1938) a unei cărți
dedicate chiar acestei localități, carte semnată de germanul (sas
brașovean, de altfel) Adolf Meschendörfer:

15
 Büffelbrunnen

O a doua completare importantă a fost făcută chiar pe pagina noastră de

facebook, de către un prieten al acesteia, domnul Sorin Calciu, care a
semnalat un articol apărut la 30 iulie 2007, pe site-ul „Cuget liber”.
Articolul se numește „Germanii dobrogeni, oaspeţi, în fiecare vară, pe
meleagurile copilăriei” și este scris de Adina Bocai:
Un grup de germani plecaţi în urmă cu mai bine de 60 de ani din Dobrogea
vin, vară de vară, să revadă satele unde s-au născut şi au copilărit:
Plecată în urmă cu peste 60 de ani din România, mai exact din comuna
constănţeană Cobadin, Rüb Knopp, în vârstă de 82 de ani, vine, de 15 ani,
în fiecare vară să îşi revadă locurile copilăriei. Şi anul acesta, ea s-a aflat
pentru două săptămâni la mare, timp în care a vizitat atât comuna în care
s-a născut cât şi alte leagăne ale civilizaţiei germane din Dobrogea.
Distinsa nemţoaică, plecată de pe meleagurile dobrogene în anii 40,
vorbeşte încă foarte bine româneşte şi, pentru că întotdeauna s-a simţit
legată de ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră, ea a constituit la
Stuttgart, în urmă cu foarte mulţi ani, Asociaţia Germanilor Dobrogeni din
Germania şi din Lume, a cărei preşedintă este. De altfel, pe parcursul celor

16
 Büffelbrunnen

două săptămâni, ea nu a fost singură la malul Mării Negre, ci însoţită de

alţi aproximativ 30 de membri ai asociaţiei.
Fiecare revenire în România are o însemnătate aparte pentru puţinii
germani dobrogeni care trăiesc acum în ţara de origine. Şi de această
dată, Rüb Knopp a poposit în localitatea Cobadin, s-a întâlnit cu primarul, a
trecut pe la casa unde şi-a trăit cei dintâi ani şi s-a şi întâlnit cu câţiva
vecini - turci, tătari, români, macedoneni… „Ne înţelegeam foarte bine şi s-
au bucurat foarte tare când ne-am revăzut“, ne-a spus Rüb Knopp.
Asociaţia care, la început, a numărat mii de membri din germania, dar şi
din alte ţări, mai are astăzi doar câteva sute. Asta nu îi împiedică pe cei
rămaşi să sprijine financiar şi moral comunitatea germană din Dobrogea,
un exemplu fiind contribuţia financiară la reabilitarea bisericii din Mihail
Kogălniceanu.
Duminica trecută, grupul de germani a participat la o slujbă la biserica din
Mihail Kogălniceanu. De asemenea, ei au mai poposit şi la Tariverde,
Cogealac, Ciucurova, unde au revăzut locurile copilăriei.
În amintirea întemeietorilor satului Schitu
Ieri, grupul de germani a participat la sfinţirea unei pietre comemorative la
Schitu - Costineşti, ridicată în memoria germanilor care au trăit în
staţiunea constănţeană. „Această piatră comemorativă care se sfinţeşte
astăzi, aici, în Schitu (înainte, Klein - Mangeanpunar), trebuie să
amintească de locuitorii germani care în, 1897, au întemeiat această
localitate şi şi-au găsit odihna veşnică în acest loc. În 1940 au fost
strămutate în Germania 130 de persoane din Schitu, trei persoane mai
rămânând aici. Concetăţeanul nostru, D-l Helmut Serr, a avut voinţa ca prin
această piatră comemorativă, strămoşii săi să rămână în amintire”, a
declarat, ieri, la ceremonia de sfinţire a respectivului monument,
preşedinta Asociaţiei Germanilor Dobrogeni din Germania şi din lume.

Publicat pe: http://willypragher.blogspot.ro/2015/05/buffelbrunnen-cunoscut-azi-sub-numele.html?spref=fb&m=1

SÂMBĂTĂ, 16 MAI 2015 a 01:00

12 comentarii:

1.

Decebal Bogdan17 mai 2015, 11:34

Foarte interesant
Răspundeți
2.

Sergiu Gutman22 mai 2015, 14:07

Impresionant materialul. Felicitări dlui Prager. Cum spune, Wikipedia, privită cu ochi critic, poate fi de mare
ajutor. Pe unde nu s-au stabilit in grup, in Europa de Est, in America de Nord si de Sud, in Australia si Africa
de Sud/Namibia, nemtii au propasit locurile, le-au civilizat si culturalizat.
Răspundeți

17
 Büffelbrunnen

3.

Tiberiu Stoichici26 mai 2015, 19:02

Există un film documentar despre germanii din Dobrogea produs de redacţia germană a TVR în 2006 şi
distins cu un premiu APTR.
Răspundeți
Răspunsuri
1.
Sandi28 iunie 2015, 15:03

Oare il putem gasi undeva ?

2.

Maria Muscan21 octombrie 2015, 08:30

Se numeste " Die Vergessenen" ( Cei uitati)

Răspundeți

4.

Ioana26 mai 2015, 21:44

Intr-adevar un material interesant. Dar multumirile trebuie adresate administratorului paginii, pentru ca domnul
Prager se odihneste de multi ani. Ce au facut nemtii in Namibia nu poarta numele de civilizatie, ci genocid.
Primul din istoria moderna.
Răspundeți
Răspunsuri
1.
Sandi1 iulie 2015, 22:57

Nu inteleg ? Ce vreti sa spuneti in prima parte ?!?

Răspundeți

5.

Dan Sam27 mai 2015, 10:39

Excelent blog.

Romanul "Der Büffelbrunnen a aparut pentru prima data in 1935; ulterior reeditat de multe ori; incl. studiu
despre cum este descrisa Dobrogea in acest roman.

Alaturat o imagine cu WP: http://tinyurl.com/o2n98sw

Am inceput sa documentez Dobrogea germana de mai multa vreme: http://tinyurl.com/pm75rog

Mi-am propus sa documentez toate fostele localitati germane din Dobrogea (problema: timpul)...

Dan Sambra
romaniaforum.info
Răspundeți
Răspunsuri
1.
Sanda Budis9 august 2015, 15:46

Bunicul meu, Petre Grigorescu, Ing Silvic, a venit in 1878, colonistul nr 3, sa inverzeasca
tinutul arid al Dobrogei, capatat in urma Razboiului pentru Independenta de Romania, incheiat
cu Pacea de la Berlin. A cumparat teren agricol de la un turc (am actele in original) si a facut o
gospodarie infloritoare la Tariverde, unde se aduna familia in timpul verii. Mama imi povestea
ca erau familii de nemti cu gospodarii frumoase pe care le-au parasit in ajunul celui de-al 2 lea
Razboi Mondial, spre dezolarea satului. M-am bucurat sa aflu ca urmasii lor au venit pana de
curand sa-si revada locurile unde au copilarit. Din pacate din gospodaria bunicului meu nu a
mai ramas nimic.
Răspundeți

6.

18
 Büffelbrunnen
Dorina Padineanu10 august 2015, 23:53

Un articol foarte interesant si important! Sunt sigura de veridicitatea lui.Asemenea povesti s-au intamplat si in
multe alte locuri; intr-una dintre excursiile pe care le-am facut in Asia Centrala, am intalnit comunitati de
germani colonizati in secolul XIX in Kazahstan.Urmasii lor vorbeau bine si germana si aveau toate datele
care-i defineau ca etnici germani; se nascusera din tata-n fiu acolo,contribuiau in continuare la progresul zonei
dar nu avusesera sansa de a pleca in Germania.si in anii'80 nici nu sperau. Nu sperau sa poata vizita nici
macar Rusia...
Răspundeți

7.

Guner Akmolla19 martie 2016, 20:45

Da, șștiam istoria germanilor, ei au locuit și în Albești de Constanța: ăntre două sate tătărești era colonia
germană care a fost cercetată acum doi ani de prof.dr. Josef Salanz cu care am colaborat.Dl. prof venis de la
Berlțn să cerceteze relațiile dintre germani și tătari.I-am oferit tot ce știa, am călătorit împreună la Albești, i-am
dat traduceri din Ulkual asupra perioadei berlineze din viața domniei- Sale. Bunicul meu a cumpărat casa din
Aqbaș de la o doamnă germană.După 1940 germanii au părăsit satul Albești, satul copilăriei mele.
Răspundeți
Răspunsuri

1.
Wilhelm Alexander Pragher19 martie 2016, 23:04

Mulțumim pentru precizări! Există vreun site unde putem citi rezultatele cercetării?
Răspundeți

19