Reprezentanti ai umanismului

Schiau Georgiana
Muntiu Andreea
Radu Teodora
Opincariu Madalina
 Nicolaus Olahus
 Nicolaus Olahus a fost primul umanist român , iar cea mai
importantă lucrare a sa a fost Hungaria ,care nu a intrat in circuitul
culturii române. Olahus, era de origine română, pribeag din
Muntenia, "os de domn" din familia domnitoare a Ţării Româneşti.
El a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin şi judecător regal la
Orăştie. Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei
Corvin, regele Ungariei. Se presupune că Nicolae Olahus a învăţat
limba tatălui său, româna, în timp ce copilărea la Sibiu, şi
rudimente de limba latină. A fost trimis la Şcoala Capitulară din
Oradea, de timpuriu. Aici a învăţat limba latină, elocinţa, poezia,
muzica, astronomia şi religia. La vârsta de 17 ani a intrat paj la
curtea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei (1506-1526). A învăţat
astfel manierele vremii, iar după doi ani ajunge secretarul
episcopului din Pécs. A frecventat Curtea Regală maghiară, iar
datorită educaţiei fine şi calităţilor sale excepţionale, este luat ca
secretar de către perechea regală, Ludovic al II-lea al Ungariei şi
Maria de Habsburg, 1526. S-a stabilit la Bruxelles, unde la început a
dus-o greu. Mai târziu îşi va da seama de gradul ridicat de cultură a
societăţii din vestul Europei şi va începe să îşi completeze
cunoştinţele. Tot din această perioadă datează primele contacte ale
sale cu marele umanist Erasmus din Rotterdam. Cei doi umanişti
nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au ţinut legătura doar
prin scrisori. Prietenia dintre ei a fost atât de mare, încât până la
sfârşitul vieţii sale, Erasmus, de fiecare dată când mânca, punea pe
masa sa un tacâm şi o farfurie în plus, pentru Nicolaus Olahus.În
aceşti ani Olahus a scris poezii în limba greacă, care s-au păstrat
până în zilele noastre şi a făcut traduceri din limba elenă în cea
latina.
În anul 1548 e înnobilat, primind titlul de baron. În 1553 este numit
episcop de Strigoniu şi Primat al Ungariei. Din această funcţie va încerca
eliminarea abuzurilor şi înăbuşirea Reformei, pentru a întări catolicismul
care începuse să fie puternic subminat de către aceasta. A încercat
limitarea Reformei pe calea persuasiunii, fiind convins că problema nu se
poate rezolva pe calea armelor. În 1554 a reorganizat şcoala pentru studii
catolice de la Tyrnavia. A avut grijă să înfiinţeze şi o tipografie, în care se
tipăreau cărţile necesare studiului. În această şcoală, pe lângă studii
bisericeşti, învăţăceii studiau şi opere laice, ale clasicilor latini. Şcoala a
funcţionat circa şase ani, după care, Olahus intrând în conflict cu alte
curente catolice, aceasta s-a desfiinţat. Opere* Catholicae ac Christianae
Religionis praecipua quaedam capita, de Sacramentis, Fide et Operibus,
de utraque Justification ac aliis* Hungaria (1536)* Chronicon* Ordo et
Ritus Sanctae Mitropolitanae Ecclesiae Strigoniensis, quibus Parochi et
alii animarum Pastores in Ecclesiis suis uti debent
Constantin Cantacuzino
Nascut la 1639 si decedat la 7 iunie 1716 a fost un boier din Țara Românească,
recunoscut drept un reprezentant de seamă al umanismului în spațiul cultural
român, cu aplecare spre domenii precum istoria și geografia. A făcut studii la
Constantinopol și Universitatea din Padova. Un izvor important pentru istoria
românilor este harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion Comnen.
Cantacuzino este și autorul unei istorii neterminate a Țării Românești, în care
a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor.
Stolnicul Cantacuzino s-a născut la Târgoviște, al treilea fiu al postelnicului
Constantin Cantacuzino și al Elinei Cantacuzino. De partea tatălui era
membru al familiei de origine grecească (cu posibilă ascendență imperială)
Cantacuzino, iar din partea mamei era nepot al domnului Radu Șerban,
succesorul lui Mihai Viteazul la tronul Țării Românești.
Prin studiile începute, după uciderea tatălui în 1663, el devine un excelent
cunoscător al culturii italiene, având cunoștințe temeinice de limbă italiană și
latină, și al sferei culturii grecești. el a fost consultat cu privire la istoria Țării
Românești de către generalul austriac Ferdinand , care se va remarca printr-o
monumentală descriere geografică și istorică a ținuturilor cursului mijlociu și
inferior al Dunării.
În 1672 Cantacuzino este întemnițat din ordinul lui Grigore I Ghica, cel care dispusese în 1663 uciderea
postelnicului Cantacuzino. Fratele său Șerban reuși să-l aducă la Constantinopol prin relațiile pe care le avea
la Înalta Poartă și-l învesti odată ajuns domnitor, în 1678, cu dregătorii neînsemnate. Pe plan politic
Constantin Cantacuzino a fost adeptul unei linii antiotomane și a pledat pentru apropierea de Rusia și Sfântul
Imperiu Roman de Națiune Germană.
Stolnicul Cantacuzino pomenește inclusiv despre o altă scrisoare în legătură cu același dar.
El a contribuit în mod hotărâtor la răsturnarea lui Constantin Brâncoveanu, pentru a sprijini urcarea la tron
ale propriului fiu, Ștefan Cantacuzino. Deosebit de critic față de Cantacuzini, cronicarul muntean îl acuză pe
Constantin stolnicul nu numai de răsturnarea lui Brâncoveanu, ci și de otrăvirea fraților săi Șerban-Vodă și
Iordache.
Alături de acesta el este executat în noaptea de 6 spre 7 iunie 1716 la Constantinopol, sub acuzația colaborării
cu austriecii.
 Dimitrie Cantemir
Cel mai mare umanist roman a fost Dimitrie Cantemir (1674-1723),
personalitate multilaterala, cea mai luminata minte a secolului XVIII.
Umanist deplin, cu preocupari in filosofie, istorie, literatura, muzica,
matematica, geografie, format la Academia Patriarhiei Ortodoxe din
Constantinopol, el si-a insusit o cultura vasta prin care si-a depasit
contemporanii. Cunoscator al numeroase limbi, Dimtrie Cantemir si-a scris
opera in romana ( “Istoria ieroglifica”, “Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahiilor”), in latina (“Descriptio Moldaviae”), in greaca ( parti din
“Divanul sau galceava inteleptului cu lumea”).Prima sa operă “Divanul sau
gâlceava înţeleptului cu lumea” (1689) afirmă o concepţie optimistă despre
om în limitele moralei creştine. “Divanul” constituie o expresie a tendinţelor
laice şi raţionaliste, umaniste, care se afirmă în cultura română în sec. al
XVII-lea.Talentul de mare scriitor al principelui moldovean s-a manifestat
în capodopera sa literară - „Istoria ieroglifică”(1705), în care sunt
exprimate ideile sale politice fundamentale: necesitatea eliberării Moldovei
de sub dominaţia otomană şi a instaurării unui stat domnesc autoritar de
tipul monarhiei absolute.Ca umanist, Cantemir a afirmat demnitatea
omului, îndepărtându-se de doctrina bisericească despre coruperea naturii
umane. Binele public, interesele obşteşti, apărarea moşiei sunt norme
supreme ale conduitei sociale preconizate de cărturar şi traduse în faptă în
primul rând de el însuşi, prin opera şi activitatea sa. Cantemir cere ca omul
să fie apreciat după învăţătura şi faptele sale ,ci nu după origine. După
acesta, omul este cea mai nobilă dintre toate făpturile. Nobleţea omului
rezidă în raţiune, care îi conferă titlul de fiinţă conştientă de libertatea sa şi
de participarea prin aceasta la moralitate. În vreme ce toate creaturile
naturii urmează inconştiente ordinea naturii aşa cum a fost creată iniţial de
divinitate, omul are de la început “socoteala sfârşitului” (conştiinţa
scopului).
 Neagoe Basarab
 Născut la 1481 în puternica familie a Craioveștilor, era fiul marelui vornic
Pârvu Craiovescu și al Neagăi din Hotărani. Prin activitatea culturală și-a
pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească. Este
autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-
est europene,’’ Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie’’. A
primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul
Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi Maxim Brancovič, reuşind să
cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca,
slavona si latina. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria sau
Imperiul Otoman, a revenit în ţară unde a primit mai multe dregătorii,
ajungând până la cele de mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509)
şi mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511). S-a căsătorit cu fiica
despotului sârb Iovan Brancovič, Elena , în 1504, cu care a avut şase copii:
Ion, Petre şi Anghelina, morţi înainte de vreme, Teodosie, Ruxandra şi
Stana. După moartea vechiului domnitor, Neagoe și-a asumat o
ascendență domnească din Basarabi, declarându-se fiu al lui Basarab cel
Tânăr(Țepeluș), totul pentru a justifica faptul că este ”os domnesc”, deși
nu era.

În politica internă a reușit să lichideze pe cale diplomatică infiltrațiile turcești la nord de Dunăre, acceptând
mărirea haraciului, acesta ajungând la 13.000 de galbeni. Relațiile bune cu Polonia, Ungaria, Veneția și papa
au adus un avânt economic, demografic și spor de venituri. Acest lucru i-a facilitat lui Neagoe Basarab
realizarea unei opere edilitare fără precedent. A făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara
Românească, în țările din Balcani, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele
Sinai). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda
Meșterului Manole.
După nouă ani de rodnică domnie la 15 septembrie 1521, a trecut la cele veşnice si a fost înmormântat în
gropniţa domnească de la Curtea de Argeş.
Reprezentanti europeni
Leonardo Da Vinci
Leonardo da Vinci (1452-1519), a avut un  spirit universal
fiind: pictor, sculptor, arhitect,  inventator, anatomist, botanist și scriitor. Leonardo da
Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a
omenirii.  Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini,
soția lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de
fapt Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este
poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată Cina cea de taină, din
refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai
cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor.„Omul Vitruvian”, un desen din 1490,
însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, este o imagine iconică, un
adevărat simbol al Renașterii.Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună
cu desenele și caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă
valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință. Spirit universalist și inventator
înnăscut, Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat, un tanc, o mașină de
socotit[7] și multe altele. Puține din invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul
vieții sale. Mici invenții, precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat
rezistența la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci.
M

MONA LISA OMUL VITRUVIAN

Desenul are bază corelaţiile dintre proporţiile ideale
ale trupului uman şi geometrie, descrise de Vitruvius,
un arhitect din Roma Antică, în al treilea volum al
tratatului său "De Architectura", de care Leonardo da
Vinci era extrem de interesat.
Modelul desenat de da Vinci, cunoscut şi sub numele
"Omul vitruvian", a ajuns să fie considerat ulterior, de-
a lungul veacurilor drept un etalon al "omului perfect".
Michelangelo Buonarroti
Michelangelo Buonarroti (1475-1564) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important
artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit
de pictură, desen, sculptură și arhitectură. Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune
a lui Michelangelo. În anul 1504, grație statuilor Pietà și David, dobândise deja renumele de
sculptor atât la Roma cât și la Florența.
Pietà , se îndepărtează cu mult de modul tradițional de prezentare a Fecioarei Maria, care
apare foarte tânără, cu trăsături imaculate. Suferința ei înobilează dragostea și frumusețea,
cufundată în durere, stă cu capul ușor aplecat, ținând tragic în brațe trupul inert al fiului,
care pare să curgă ca o undă de pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a
genului și contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului.
Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al
Florenței. David apare ca un personaj plin de energie și forță, chipul minunat finisat și
privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât și brav. Cioplit într-un bloc de
marmoră având o înălțime de patru metri, personifică forța și siguranța. A fost nevoie de trei
zile pentru a transporta statuia în piața Signoria din centrul Florenței. În anul 1873,
originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piață
fiind ocupat de o copie. Alte opere sculpturale importante ale lui Michelangelo
sunt Moise (în biserica San Pietro in Vincoli, Roma), Sclav înlănțuit și Sclav murind .
Pieta,biserica San Pietro, Roma
Moise San Pietro Roma
În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului,
care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a
durat patru ani, el ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea
a fost desăvârșită cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafață de aproape 500
de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în
anul 1512. În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra
altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi”, pe care o
termină după șase ani. Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișează figuri
și scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului, care trecea
pe atunci printr-o dureroasă criză de credință. Pe 31 octombrie 1541, papa
dezvelește cu mult fast pictura. Autoritățile bisericești și opinia publică rămân
stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fără nicio acoperire, în cea mai
importantă biserică a creștinătății. Artistul este învinuit de imoralitate,
obscenitate și blasfemie. Cardinalul Carafa organizează o campanie („Campania
frunzelor de viță”) pentru acoperirea organelor genitale. Această acțiune va avea
loc după moartea lui Michelangelo.
 William Shakespeare
William Shakespeare (1564-1616, Stratford-upon-Avon, Regatul Angliei) a fost
un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii
limbi engleze și supranumit “ Poetul din Avon” ( în engleza "Bard of Avon”)
sau „Lebăda de pe Avon” ("The Swan of Avon"). Din vasta sa opera, s-au
păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative,
precum și alte multe poezii traduse în aproape fiecare limbă vorbită. Ca
dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase
comedii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare
opere scrise vreodată în literatura , datorită priceperii lui Shakespeare de a
depăși narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspect ale naturii
umane. Dintre cele mai importante opere ale sale fac parte: “Romeo și Julieta”,
“Hamlet”, “Furtuna”, “Henric al IV-lea”, “Imblanzirea scorpiei”, “Othello”,
precum și “Visul unei nopți de vară”.Comediile lui Shakespeare, în număr de
cinsprezece, sunt o adevărată izbucnire optimistă a dragostei de viaţă, un
adevărat imn închinat tinereţii, iubirii şi frumosului. Acţiunea lor este plasată
de obicei în Grecia şi Italia, în lumea sudului. Tema dominantă aproape a
tuturor comediilor lui Shakespeare este iubirea care învinge orice obstacol.
Motivul iubirii este tratat aici în cel mai pur spirit umanist: ca o preţuire
entuziastă a bucuriilor lumii pământeşti, ca un sentiment care impulsionează
Din seria celor cinci mari tragedii, “Romeo şi Julieta” este o tragedie mai mult lirică si poetică decât tulburătoare şi profundă .
voinţa,
Dramă energia,
a celor doiinteligenţa şi pasiunea
tineri îndrăgostiţi omului.
din Verona, Comedia
sacrificaţi feerică,
de vrajba “Visul
dintre unei lor nobile pe care apoi moartea fiilor le va duce
familiile
nopţi de vară”
la împăcare, schiţează
este tabloul
mai presus iubirii
de toate capricioase
un imn şi uşuratice,
închinat dragostei, căreia
tinereţii, naturii şi purităţii sufleteşti. În această privinţă
superioară îi apare adevărata iubire, matură şi profundă.
frumuseţea lirică a sentimentului iubirii din “Romeo şi Julieta” n-a fost egalată de niciun alt scriitor. Celelalte tragedii sunt:
“Hamlet”, “Macbeth”, “Regele Lear” şi ”Othello”.Sonetele, în număr de 154, au fost prilejuite de decepţia poetului înşelat de iubita
sa. Tema cea mai frecventă a acestor sonete este iubirea, poetul crezând într-o iubire pură, adevărată şi statornică. De asemenea,
revin şi alte teme: regretul că goana timpului scurtează bucuriile vieţii, că slăbiciunile pun prea repede stăpânire pe om, că
minciuna este şi în iubire un aspect urât al naturii umane, că numai arta poate da valoare şi eterniate iubirii, sau că geniul poetului
poate înfrunta moartea şi uitarea. Pentru varietatea şi profunzimea ideilor sale umaniste şi pentru forma lor desăvârşită, sonetele
lui Shakespeare alcătuiesc cea mai înaltă operă lirică a întregii perioade a Renaşterii.
 Giovanni Boccaccio
 Giovanni Boccaccio(1313-1375)s-a nascut in Florenta, Italia. A fost un
poet si umanist, fiul nelegitim al unui bancher si comerciant florentin,
membru al clasei de mijloc in ascensiune, care i-a creat conditiile
necesare pentru a-si practica arta laica. La varsta de 14 ani, l-a insotit pe
tatal sau la Neapole si si-a inceput pregatirea comerciala cu intentia de a
deveni succesorul acestuia in afaceri. A luat contact cu lumea culturii si
a invataturii la curtea regelui Robert cel Intelept, experienta care l-a
determinat sa imbratiseze cariera de literat.Scrierile timpurii ale lui
Boccaccio vadesc eruditia si talentul lui imitativ, dar prezinta si sclipiri
de originalitate si de finete psihologica. Si-a exersat mana in aproape
toate genurile care ii erau accesibile, inclusiv romanul, genul pastoral,
alegoria si si-a manifestat din plin originalitatea in nuvela „Elegia di
Madonna Fiametta”. Acest prim roman psihologic din literatura
moderna, dupa cum avea sa fie considerat ulterior, ilustra o poveste de
dragoste . „Decameronul” a fost capodopera sa monumentala. Dupa
„Decameron”, Boccaccio a abandonat literatura si comedia populara
pentru a se consacra activitatii stiintifice. Marele parinte al prozei
italiene a renuntat la italiana in favoarea latinei, precum si la
indeletnicirile sale anterioare socotindu-le nedemne de aspiratiile sale
anterioare. In pofida opiniei sale negative referitoare la realizarile din
„Decameron”, acesta si nu scrierile ulterioare i-a asigurat lui Boccaccio
un loc de frunte printre cei mai originali scriitori ai lumii.In 1351 este
numit in administratia orasului Milano și înființează prima catedra de
limba greaca la „Studio Fiorentino”.In 1373,primeste o functie de docent
la „Universitatea Florentina” pentru a face comentarii asupra operei lui
 Surse
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzin
o_(stolnic
)
https://
www.ro.biography.name/scriitori/168-italia/426-giova
nni-boccaccio-1313-1375
https://ro.orthodoxwiki.org/Neagoe_Basarab
https://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab
http://www.istorie-pe-scurt.ro/neagoe-basarab-cel-m
ai-cult-domnitor-al-tarii-romanesti
/