Contribuția Mitropoliților români la dezvoltarea culturii naționale

(Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul)

Biserica Ortodoxă s-a aflat în centrul vieţii poporului român încă de la începutul
existenţei sale. Ea a cultivat în sufletele credincioşilor săi adevărurile veşnice ale
Evangheliei: dragostea de Dumnezeu şi de oameni, buna înţelegere, frăţietatea,
dreptatea. în vremuri grele, Biserica i-a mângâiat sufleteşte, le-a întărit nădejdea
într-un viitor mai bun; a fost, prin slujitorii ei, îndrumătoarea culturii, artei, şi
organizatoarea primelor instituţii de asistenţă socială pe întreg cuprinsul românesc.
Mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi-au adus o contribuţie de seamă la
consolidarea conştiinţei de unitate naţională românească şi la apărarea credinţei
ortodoxe în faţa acţiunilor prozelitiste. Printre aceştia, amintim pe mitropoliţii Varlaam
şi Dosoftei ai Moldovei, şi Antim Ivireanul al Ţării Româneşti.

Mitropolitul Varlaam
S-a născut într-o familie de răzeşi din Vrancea şi a intrat în viaţa monahală la
Mănăstirea Secu. Pentru viaţa sa curată şi preocupările cărturăreşti a fost ales în
anul 1632, mitropolit al Moldovei.
Activitatea cultural-tipografică este cea mai de seamă din activităţile sale ca
mitropolit. Venind în scaunul mitropolitan, înfiinţează, în colaborare cu domnitorul
Vasile Lupu prima tipografie din Moldova, la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi.
Aici va tipări şi cărţile sale cele mai valoroase.
Cazania sau Cartea românească de învăţătură (1643) este cea mai însemnată
lucrare a sa, dar şi cea mai de seamă din istoria vechii culturi româneşti, deoarece
are cea mai îngrijită formă de exprimare a limbii române din prima jumătate a
secolului XVII. Cuprinde predici şi învăţături prezentate în unele duminici şi sărbători
creştine. Mitropolitul moldovean a strâns în această lucrare vechile cazanii
(învăţături) traduse de unii cărturari, le-a revizuit şi le-a dat o formă literară
românească curată. Această carte a cunoscut o largă difuzare în toate zonele ţării,
spre deosebire de alte cărţi româneşti vechi, contribuind astfel nu numai la întărirea
ortodoxiei, ci şi la păstrarea unităţii naţionale româneşti.
Şapte Taine şi Răspuns la catehismul calvinesc au fost cărţi scrise pentru a
veni în sprijinul românilor ortodocşi din Transilvania care se confruntau cu
propaganda calvină.
Alte activităţi în timpul păstoririi mitropolitului Varlaam, domnitorul Vasile Lupu a
ctitorit Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, capodoperă a artei moldoveneşti, şi în
anul 1641 a împodobit-o cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
La îndemnul său, domnitorul Vasile Lupu pune bazele primei instituţii de învăţământ
superior din Moldova: Colegiul de la Trei Ierarhi, devenit mai târziu Academie.
Mitropolitul Varlaam a avut un rol însemnat în pregătirea Sinodului de la Iaşi, din
anul 1642. în acest sinod s-a aprobat Mărturisirea de credinţă a Mitropolitului Petru
Movilă al Kievului, lucrare ce prezintă adevărurile de credinţă ortodoxă. Preţuirea de
care s-a bucurat mitropolitul Varlaam în Răsăritul ortodox, cât şi prestigiul la care
ajunsese în timpul său ţara şi Biserica Moldovei, au fost evidenţiate şi de alegerea
sa printre cei trei candidaţi la scaunul patriarhal din Constantinopol. în anul 1653,
când Vasile Lupu şi-a pierdut tronul, Mitropolitul Varlaam se retrage la mănăstirea
Secu, trăind în liniştea mănăstirii până în anul 1657, când trece la cele veşnice. A
fost îngropat lângă zidul de sud al Bisericii Mănăstirii Secu. în ziua de 12 februarie
2007, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a propus spre canonizare, care s-a
realizat pe data de 29 (30) august 2007. Este sărbătorit în fiecare an la data de 30
August.
Mitropolitul Dosoftei
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 în Suceava. în anul 1658 este
hirotonit şi ales episcop de Huşi, apoi devine episcop de Roman, iar în 1671 este
ales mitropolit al Moldovei.
El a tradus, pentru prima oară în româneşte, „Istoriile" lui Herodot. De
asemenea, a mai tradus un „Pateric grecesc" şi cartea „Mântuirea păcătoşilor".
Primele cărţi tipărite au fost „Psaltirea în versuri" şi „Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu". „Psaltirea în versuri" a fost prima versificare a Psalmilor într-o limbă
naţională, din Biserica Ortodoxă, realizată pentru a încuraja şi înlesni citirea şi
înţelegerea Psalmilor. Ea a apărut în 1673, în Polonia, fiind prima lucrare poetică de
mare întindere din limba română, având peste 500 de pagini cu peste 8500 de
versuri. Această lucrare a stat la baza poeziei culte române. La sfârşitul acestei
lucrări, Dosoftei a tipărit şi versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului
românesc.
De asemenea, a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română, atât
de necesare preoţilor şi credincioşilor, precum „Dumnezeiasca Liturghie", „Psaltirea
de-nţăles", care a stat de fapt la baza „Psaltirii în versuri", cu text paralel în română
şi slavonă.
O însemnătate mare pentru literatura noastră veche are monumentala operă
cunoscută sub titlul de „Viaţa şi petrecerea sfinţilor" sau „Proloagele", tradusă după
cărţi greceşti şi slavone, cu scopul de a fi citită şi de a-i sensibiliza pe credincioşi.
Ca şi „Cazania" lui Varlaam, „Proloagele" au stat la temelia prozei literare
române.
Mitropolitul Dosoftei a fost un neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba
poporului său, unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, primul poet
naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din
literatura universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducător al cărţilor de
slujbă în româneşte în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi
inscripţii, ctitor al limbajului liturgic prin Liturghierul tradus şi tipărit la Iaşi, unul dintre
primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică şi care a
contribuit la formarea limbii literare româneşti. Moare în Polonia, în anul 1693.

Mitropolitul Antim Ivireanul

Originar din Iviria (Georgia de azi), a căzut din tinereţe în robia turcilor, care l-
au dus la Istanbul. După eliberare, a trăit în preajma Patriarhiei Ortodoxe, unde a
învăţat numeroase meserii, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă. în anul 1690
este adus în Ţara Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Aici, îşi va
pune toate cunoştinţele şi priceperile sale în slujba poporului român şi a Bisericii
sale.
Activitatea cultural-tipografică a început-o de când era simplu monah, apoi a
continuat-o ca episcop, la Râmnic. Din anul 1708, a fost ales mitropolit al Ţării
Româneşti. în decursul păstoririi sale, a înfiinţat tipografii unde şi-a format şi ucenici
tipografi. A tipărit în limba română un număr mare de cărţi religioase şi filosofice atât
pentru credincioşii români, cât şi pentru credincioşii ortodocşi de limbă greacă, arabă
şi georgiană.
Prin tipărirea a numeroase cărţi de cult în limba română (Psaltire, Liturghier,
Ceaslov, Molitfelnic etc), mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi desăvârşit
introducerea limbii române în toate slujbele bisericii şi de a crea o limbă liturgică
românească, folosită în mare parte şi astăzi.
 Cartea numită Didahiile este una din operele sale valoroase cu care a
îmbogăţit cultura românească, datorită stilului ei literar. Valoarea acestei cărţi i-a
adus şi meritul de a fi considerat întemeietorul oratoriei religioase la români. Atât
predicile sale elaborate cu o înaltă competenţă, cât şi cărţile scrise pentru zidirea
sufletească a credincioşilor, ni-1 înfăţişează pe mitropolitul Antim ca pe un om cu o
cultură deosebită.
Alte activităţi Vrednicul mitropolit este ctitorul Mănăstirii Antim din Bucureşti.
Planurile de ridicare a bisericii au fost întocmite de el.
Mitropolitul înfiinţează aici o instituţie de asistenţă socială pentru sprijinul celor
aflaţi în nevoi. S-a îngrijit cu multă dragoste şi de românii ortodocşi din Transilvania,
care se aflau în grea suferinţă produsă de dezbinarea Bisericii Ortodoxe din anul
1701. A trimis în Transilvania un ucenic al său ca să tipărească la Alba Iulia cărţi
pentru folosul sufletesc al ortodocşilor. Le-a trimis scrisori de încurajare,
îndemnându-i să rămână statornici în dreapta credinţă. A hirotonit preoţi şi diaconi
pentru bisericile lor. Deşi nu era român, mitropolitul Antim a fost un patriot înflăcărat
şi un aprig luptător împotriva asupririi turceşti. Pentru aceasta a suferit în închisoare
şi a fost caterisit în urma unor învinuiri nedrepte. Urma să fie închis pe viaţă în
Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Mitropolitul Antim Ivireanul n-a mai
ajuns acolo deoarece a fost ucis în anul 1716 şi aruncat într-un râu, lângă
Adrianopol, de către ostaşii turci care-1 însoţeau spre muntele Sinai. La 250 de ani
după moartea sa mucenicească, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a anulat
nedreapta caterisire, iar în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a
trecut în rândul sfinţilor. Pomenirea lui se face în fiecare an, la 27 septembrie.