CONTRIBUŢ IA LUI ANTIM IVIREANUL LA DEZVOLTAREA CULTURII RÂ MNICENE

Una dintre cele mai complexe personalită ţi pe care le-a avut Biserica noastră ortodoxă de-a lungul istoriei
sale a fost cea a mitropolitului Ţ ă rii Româ neşti, episcop al Râ mnicului pentru aproape trei ani (1705-1708),
Sfâ ntul Ierarh Martir Antim Ivireanul.

În calitate de episcop al Râ mnicului, Antim Ivireanul a fost cel care a ridicat cultura râ mniceană la o înflorire
pe care nu o mai cunoscuse pâ nă atunci, prin aducerea tipografiei la Râ mnic, ce va face din oraşul Râ mnicu
Vâ lcea capitala că rţii tipă rite.

Originar din Iviria (Georgia de azi), a că zut din tinereţe în robia turcilor, care l-au dus la Istanbul. După
eliberare, a tră it în preajma Patriarhiei Ortodoxe, unde a învă ţat numeroase meserii, precum şi limbile greacă,
arabă şi turcă. în anul 1690 este adus în Ţ ara Româ nească de domnitorul Constantin Brâ ncoveanu. Aici, îşi va
pune toate cunoştinţele şi priceperile sale în slujba poporului româ n şi a Bisericii sale.                 

Activitatea cultural-tipografică a început-o de câ nd era simplu monah, apoi a continuat-o ca episcop, la

Râ mnic. Din anul 1708, a fost ales mitropolit al Ţă rii Româ neşti. în decursul pă storirii sale, a înfiinţat
tipografii unde şi-a format şi ucenici tipografi. A tipă rit în limba româ nă un numă r mare de că rţi religioase şi
filosofice atâ t pentru credincioşii româ ni, câ t şi pentru credincioşii ortodocşi de limbă greacă , arabă şi
georgiană .
Cu toate că , aşa cum reiese din multe din mă rturiile documentare ale vremii, mitropolitul Antim a realizat
însemnate lucruri în folosul înaltei instituţii bisericeşti, la conducerea că reia s-a aflat aproape nouă ani, totuşi
şi ca prim ierarh al ţă rii, el s-a menţinut prins în mrejele meşteşugului tipograficesc, pe care-l iubea atât de
mult, încâ t chiar câ nd a funcţionat într-o atâ t de fruntaşă sarcină ecleziastică el s-a îngrijit cu sâ rg de
imprimarea de că rţi şi, totodată , a îndemnat şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Şi tot ca întâ istă tă tor al Bisericii
din Ţara Româ nească , Antim Ivireanul s-a îngrijit, în chip deosebit, şi de hrana sufletească a pă storiţilor să i,
că rora, între altele, de pe amvoanele bisericilor mitropolitane de la Bucureşti şi Tâ rgovişte, le-a rostit
neîntrecutele sale didahii, prin care uneori biciuia unele obiceiuri ale vremii şi din care, o parte au ajuns până
în zilele noastre.
            Prin tipă rirea a numeroase că rţi de cult în limba româ nă  (Psaltire, Liturghier, Ceaslov, Molitfelnic etc),
mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi desă vâ rşit introducerea limbii româ ne în toate slujbele bisericii
şi de a crea o limbă liturgică româ nească , folosită în mare parte şi astă zi.
            Cartea numită  Didahiile este una din operele sale valoroase cu care a îmbogă ţit cultura
româ nească , datorită stilului ei literar. Valoarea acestei că rţi i-a adus şi meritul de a fi considerat
întemeietorul oratoriei religioase la româ ni. Atât predicile sale elaborate cu o înaltă competenţă, câ t şi că rţile
scrise pentru zidirea sufletească a credincioşilor, ni-1 înfă ţişează pe mitropolitul Antim ca pe un om cu o
cultură deosebită .
         Alte activită ţi Vrednicul mitropolit este ctitorul Mă nă stirii Antim din Bucureşti. Planurile de ridicare a
bisericii au fost întocmite de el.
         Mitropolitul înfiinţează aici o instituţie de asistenţă socială pentru sprijinul celor aflaţi în nevoi. S-a
îngrijit cu multă dragoste şi de româ nii ortodocşi din Transilvania, care se aflau în grea suferinţă produsă de
dezbinarea Bisericii Ortodoxe din anul 1701. A trimis în Transilvania un ucenic al să u ca să tipă rească la Alba
Iulia că rţi pentru folosul sufletesc al ortodocşilor. Le-a trimis scrisori de încurajare, îndemnâ ndu-i să ră mâ nă
statornici în dreapta credinţă. A hirotonit preoţi şi diaconi pentru bisericile lor. Deşi nu era româ n,
mitropolitul Antim a fost un patriot înflă că rat şi un aprig luptă tor împotriva asupririi turceşti. Pentru aceasta
a suferit în închisoare şi a fost caterisit în urma unor învinuiri nedrepte. Urma să fie închis pe viaţă în
Mă nă stirea Sfâ nta Ecaterina din muntele Sinai. Mitropolitul Antim Ivireanul n-a mai ajuns acolo deoarece a
fost ucis în anul 1716 şi aruncat într-un râ u, lâ ngă Adrianopol, de că tre ostaşii turci care-1 însoţeau spre
muntele Sinai. La 250 de ani după moartea sa mucenicească, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a
anulat nedreapta caterisire, iar în anul 1992, Sfâ ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ ne l-a trecut în râ ndul
sfinţilor. Pomenirea lui se face în fiecare an, la 27 septembrie.