DIMENSIUNEA RELIGIOASĂ A

EXISTENȚEI
STUDIU DE CAZ
PROIECT PREZENTAT DE:

CALOTĂ DENISA COSMINA

IORDACHE ELENA ALEXANDRA
POPESCU ANDREEA MIHAELA

PROFESOR
COORDONATOR:
BANCIULEA IONELA
 INTRODUCERE
Religia reprezintă credința în supranatural, în divin sau în sacru. Totodată, aceasta
este o componentă importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se
manifestă atât in cadrul Bisericii, cât și dincolo de zidurile ei.
Începând cu secolul al XVI-lea, literatura si religia dezvoltă un palier comun în
care, din dorința de a da glas credinței, au participat atât cărturari, cât și înalți
demnitari bisericești, numiți prelati. La acest palier participă şi cultura populară,
prin componenta religioasă, creştinismul popular, şi prin creaţia folclorică.
Primele cărți religioase au început să circule la noi în secolele XII-XIII, fiind
scrise în limba slavonă, limba oficierii serviciului divin în Biserică. Motivul pentru
care acestea nu erau scrise in limba română este  următorul: traducerea carților de
cult grecești a fost determinată de nevoia Bizanțului de a creștina popoarele slave.
In acest scop, Chiril si Metodiu au tradus Biblia și cărțile liturgice în slavonă si le-
au făcut să circule în tot spațiul sud-est European.
Pe căi diferite, atât cronicarii cât și oamenii bisericii au
demonstrat că şi limba română poate fi instrument de cult şi de
cultură. Dosoftei a tradus psalmii, iniţial în probă şi ulterior i-a
transpus în versuri, ceea ce demonstrează intenţia literară şi
conştiinţa artistică a autorului. Acesta apelează la modelul
poeziei populare, astfel încât psalmii să fie accesibili şi uşor
de memorat. Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti,
insista in introducerea limbii române, ca limbă de cult, pentru
a asigura înţelegerea slujbei şi a învăţăturii creştine de către
toţi credincioşii. Acesta predică învățătura Evanghelilor.
Mitropolitul Varlaam a tradus numeroase cărți bisericești, cea
mai însemnată fiind Cazania. La rândul său, diaconul Coresi a
format o generatie întreagă de meșteri tipografi, care au activat
în numeroase puncte ale Transilvaniei. Prin munca acestor
meșteri tipografi, cartea românească, arta și meșteșugul
tipăriturilor coresiene, au ajuns să fie cunoscute in tot spatiul
locuit de români.
 Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o
familie de țărani din Bolotești, Putna. Numele său a fost Vasile
Moțoc. A fost scriitor și traducător religios, deprinzând Latina,
greaca și slavona la Schitul Zosim, cu ajutorul unui călugăr și a
lui Mitrofan, viitor episcop.
De asemenea, Mitropolitul Varlaam este cel dintâi dintre
cărturarii afirmați într-un context cultural caracterizat prin
încercările de introducere a limbii române în biserică. Principala
sa contribuție în domeniul culturii religioase este ,,Cazania”,
lucrare în care limba română capătă un stil propriu, îndepărtându-
se astfel de modelele slavone.
Întreaga activitate depusă de Varlaam pentru tipărirea și
răspândirea de cărți în limba română, preocuparea continuă de
Mitropolitul întărire și apărare a ortodoxismului, ca o expresie a ființei
naționale, simțul limbii și talentul său artistic îl înscriu printer

Varlaam figurile representative ale umanismului românesc din secolul al

XVII-lea.
 Diaconul Coresi
De mai bine de un deceniu, în ziua de 31 august se
celebrează Ziua Limbii Române, o sărbătoare laică menită
să ne aducă aminte de faptul că limba română reprezintă, în
fapt, fundamentul construcției și identității noastre
naționale.
Atunci când vorbim de limba română, gândurile noastre
zboară spre clasicii literaturii române, spre Mihai Eminescu,
Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, adică cei
care au „șlefuit” limba națională și au folosit slova
românească ca pe un odor de preț, și mai puțin spre cel care
stă la temelia apariției limbii române literare, editorul
primelor cărți în limba română, tipograful cunoscut sub
numele de diaconul
Coresi. Trăitor în veacul al XVI-lea, acesta a fost cel care, prin
tipăriturile sale, realizate într-o mare măsură în cetatea
Brașovului, a reușit să impună introducerea limbii române în
biserică, dar și să pună bazele limbii române literare și
liturgice.
 Antim Ivireanul a fost un autor, tipograf, gravor, teolog,
episcop și mitropolit român de origine georgiana.
Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a
literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima
bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este
ulterior eliberat, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a
învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și
limbile greacă, arabă și turcă.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și
definitivă a limbii române in slujbă. Deși româna nu era limba sa
nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede,
care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până
astăzi.

Antim Ivireanul
 Mitropolitul Dosoftei

Dosoftei numit la naștere: Dimitrie Barilă; născut la data de 26

octombrie 1624 în Suceava, Moldova și decedat la data de 13
decembrie 1693. A fost un cărturar român, mitropolit al
moldovei ,poet și traducător.
Acesta , dăruit de Dumnezeu cu o inteligență deosebită și-a agonisit
încă din anii copilăriei și ai tinereții multă știință de carte.
A dezvoltat mult școala mănăstirii Probota și a crescut mulți ucenici
luminați, aducând în obștea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Dosoftei publică cea mai mare parte din opera sa. Capodopera sa,
Psaltirea în versuri publicată în 1673, a fost prima traducere în
versuri a unui text religios, considerată primul monument de limbă
română poetică.
Concluzii
Dimensiunea religioasă a călăuzit atât existența, cât și concepția celor care au scris în
această perioadă. Astfel, toți cei care au contribuit la introducerea limbii române în
Biserică, considerau că tot ceea ce se petrece pe pământ este hotărât de Dumnezeu.
Semnificativ în acest sens este citatul ,,Orice nevoință pune omul, sorocul lui
Dumnezeu, cum este orânduit, a-l clăti nime nu poate"
-Miron Costin
Totodată, textele religioase au contribuit la unificarea limbii române literare, la
evoluția acesteia. În Țările Române fiind publicate cele mai multe texte
religioase, graiul muntenesc a reprezentat fundamentul limbii literare.
 
MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!
<3