Literatura religioasa, canonica si aprocrifa, a format astfel in primele veacuri sungura hrana

intelectuala a intregii societati. Ea a creat o mentalitate religioasa care se dezvaluie in toate

manifestarile poporului: artistice, sociale, politice.
Sub influenta ideeilor puse in circulatie de reforme, maramuresenii, au pus, in sec al XV-lea
temeliile literaturii romanesti, talmacind Sfintele Scripturi in graiul stramosesc. Traducerile lor
raspandite in copii manuscrise au fost tiparite de catre diaconul targovistean Coresi in a doua
jumatate a secolului ai XVI-lea. Textele maramuresene erau scrise intr-o limba noduroasa cu
caractere arhaice si dialectale. Coresi a inlaturat, cat a putut, particularitatile arhaice si
dialectale, transpunand textele in graiul muntean care se ridica astfel la rangul de limba literara.
Textele lui Coresi au intrat la randul lor in mainile mitropolitului Varlaam si astfel de la Varlaam
la Simeon Stefan, de la accestea la mitropolitul Dosoftei si in sfarsit pana la biblia lui Serban si
pana la Antim Ivireanul, timp de doua veacuri si jumatate, a fost o continua elaborare a textelor
sacre.
Coresi este originar din satul Cucuteni, județul Dâmbovița. Și-a început activitatea tipografică la
Târgoviște. În 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări
nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Țara
Românească, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte
la Brașov între 1556 și 1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină
răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă veche românească,
importante și prin predosloviile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre și
claritate, problema introducerii limbii românești în cultul religios. Tipăriturile lui Coresi utilizau
graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru
evoluția și unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare.
Sirul tipariturilor lui Coresi incepe in 1559, cu Catehismul. Catehismul ortodox este cartea in
care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe. Dupa Catehism, activitatea
de tiparire a cartilor sfinte in limba romana se contiunua cu: Tetraevanghelul (1561), Liturghier
(1570), Pravila (1570-1580), Cazania I si Molitvenic (1564), Psaltire (1570). In 1581 apare ultima
publicatie romaneasca a lui Coresi, Cartea cu invatatura. Toate cartile lui Coresi s-au raspandit
in zona Brasovului pe tot teritoriul locuit de romani, au fost singurele folosite aproape 100 de
ani. In felul acesta, Coresi a avut pe langa rolul important de a cultiva sentimentul religios si
rolul de a pune bazele limbii romane literare.
Epoca lui Coresi, diaconul cunoscut ca întemeitorul cărţii româneşti tipărite a fost supusă
influenţelor luterane, dar şi calvine, înainte de stagnarea sa în ortodoxie. Este autorul „Psaltirii
slavo-române”, un text nerotacizant care devine inedit prin aplicarea procedeelor de proză
ritmică, îmbinând caracteristicile textelor ebraice şi slave. Limba veche pe care o utilizează
Coresi are totuşi o plastică uimitoare.
După ce în 1544, la Sibiu, se tipăreşte prima carte în limba română „Catehismul luteran”,
diaconul Coresi înfiinţează la Braşov o tipografie proprie, unde în 20 de ani sunt emise 11
tipărituri slavone şi nouă româneşti. 
 FINALLLL Pentru traducerile în limba română, Coresi a folosit texte mai vechi, păstrate în
manuscris. Marele merit al său a fost acela că a pus în circulație manuscrisele românești pe care
le-a îndreptat, corectat, schimbat, înlăturând adeseori arhaismele și regionalismele, înlocuindu-
le cu expresii și cuvinte din Țara Românească și din sud-estul Transilvaniei, regiuni în care și-a
desfășurat activitatea. El are meritul necontestat de a fi contribuit la unificarea limbii literare
române, deoarece, răspândindu-se pe un larg spațiu geografic, cărțile sale au dus pretutindeni
cu ele graiul românesc.

Cărțile lui Coresi au avut o largă răspândire în toate ținuturile românești datorită legăturilor
comerciale ale Brașovului cu Țara Românească și cu Moldova, datorită boierilor pribegi așezați
la Brașov și, mai târziu, chiar datorită lui Mihai Viteazul. Prin aceste tipărituri, se arăta tot mai
limpede unitatea de limbă, de credință și de origine a românilor de pretutindeni.

Evanghelia cu învățătură sau Cazania”este ultima carte tipărită de Coresi și, în același timp, cea
mai importantă dintre tipăriturile românești. Cartea a văzut lumina tiparului la Brașov, în 1581.
Cuprindea tâlcuirea Evangheliilor din toate duminicile și sărbătorile de peste an, începând cu
Duminica Vameșului și Fariseului.

Cartile in limba romana sunt primite cu rezerva atat de credinciosi cat si de preoti, tematori
ca ele sa nu cuprinda erezii. Se stia ca numai cartile luterane si calvine se tipareau
romaneste, pentru propaganda si conform traditiei cartile dreptei credinte ortodoxe nu
puteau fi tiparite decat in limba slava. Pentru a risipi neincrederea, Coresi traduce si
tipareste in 1577 Psaltirea slavo-romana, dandu-le o dovada ca nu numai carti eretice dar si
cartile dreptei credinte ortodoxe pot fi tiparite in limba romana si dovada putea fi data de
textul slavon tiparit in paralel. Atat textul romanesc din Psaltirea aceasta cat si al Psaltirii
din 1570 sunt reproduse dupa textele traduse in Maramures.

Finallllllllllllllll

Coresi a deschis în același timp drum liber cărții românești și a pus temelie, pe care s-a
clădit literatura noastră cultă, turnată în cea mai frumoasă limbă vorbită a poporului nostru.

Evanghelia cu învăţătură sau Cazania este ultima carte tipărită de Coresi şi, în acelaşi timp,
cea mai importantă dintre tipăriturile româneşti. Cartea a văzut lumina tiparului la Braşov,
în 1581 și cuprindea tâlcuirea Evangheliilor din toate duminicile şi sărbătorile de peste an.

Dacă cea dintâi Cazanie tipărită de Coresi în 1564 – care nu s-a mai păstrat până în zilele
noastre – avea unele influenţe protestante, Evanghelia cu învăţătură din 1581 este o carte
pur ortodoxă. Aceasta a fost tradusă după un text slavon scris de patriarhul ecumenic Ioan
Calecas (1334-1347) și cuprinde o colecţie de predici susţinute de preot pentru fiecare
sărbătoare creştină.

Evanghelia cu învăţătură sau Cazania este unul dintre cele mai frumoase exemplare
realizate de Coresi: format in folio, cu oglinda paginii de 225/195 mm, cu titlurile realizate
după clişee săpate în lemn şi având gravată stema lui Lukas Mirscher, după modelul
„Cazaniei“ tipărite la Zabludov (azi, în Republica Cehă), în 1569.

DIACONUL CORESI

Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște.
Este editorul primelor cărți tipărite în limba română.

Epoca lui Coresi, diaconul cunoscut ca întemeitorul cărţii româneşti tipărite a fost supusă
influenţelor luterane, dar şi calvine, înainte de stagnarea sa în ortodoxie. Este autorul „Psaltirii
slavo-române”, un text nerotacizant care devine inedit prin aplicarea procedeelor de proză
ritmică, îmbinând caracteristicile textelor ebraice şi slave. Textele maramuresene erau scrise
intr-o limba noduroasa cu caractere arhaice si dialectale. Coresi a inlaturat, cat a putut,
particularitatile arhaice si dialectale, transpunand textele in graiul muntean care se ridica astfel
la rangul de limba literara.
Sirul tipariturilor lui Coresi incepe in 1559, cu “Catehismul”, cartea in care se cuprinde pe scurt
invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe. Dupa Catehism, activitatea de tiparire a cartilor
sfinte in limba romana se contiunua cu: Tetraevanghelul (1561), Liturghier (1570), Pravila
(1570-1580), Cazania I si Molitvenic (1564), Psaltire (1570). In 1581 apare ultima publicatie
romaneasca a lui Coresi, Cartea cu invatatura. Diaconul Coresi înfiinţează la Braşov o tipografie
proprie, unde în 20 de ani sunt emise 11 tipărituri slavone şi nouă româneşti.