Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LIMBII ROMÂNE
Substratul limbii române – mai puţin de 200 de cuvinte din limba traco-dacă,
multe dintre aceste cuvinte desemnează elemente fundamentale ale civilizaţiei:
Structura vatră, copil, moş, a moşteni
limbii Stratul limbii române – latin; aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte
române ale limbii române, inclusiv vocabularul creştin de bază (biserică - basilica) provin
din latina vorbită.
Adstratul limbii române – slav meridional
3
Textele traduse au conţinut variat, unele ieşind din sfera strict
Texte traduse bisericească: cărţi bisericeşti (Cazania lui Varlaam, 1643; Noul Testament de la
în secolul al Bălgrad, tradus de mitropolitul Simion Ştefan în 1648; Psaltirea lui Dosoftei în
XVII-lea 1673 şi Biblia de la Bucureşti în 1688); cărţi juridico-administrative (în vremea
lui Matei Basarab şi a lui Vasile Lupu se tipăresc cărţi de legi Pravila de la
Govora în Muntenia, 1646 şi Pravila Aleasa, în Moldova); cărţi populare
(Alexandria, 1620; Floarea darurilor, 1620).
Prima gramatică românească aparţine lui Dimitrie Eustatievici
Braşoveanul (1757), iar prima gramatică tipărită a limbii române este „Elementa
Prima linguae daco-romanae sive valachicae” din Viena în 1780, scrisă de Samuil Micu
gramatică şi Gheorghe Şincai. Cum lucrarea a fost redactată în limba latină şu cu exemple
românească româneşti, autorii demonstrau latinitatea limbii române şi o făceau cunoscută
cărturarilor străini. Pentru reprezentanţii Şcolii Ardelene, latinitatea a devenit
argument de afirmare a identităţii naţionale.
Procesul de normare al limbii române începe în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, odată cu înfiinţarea Academiei Române. Atunci, ca urmare a
trecerii de la grafica chirilică la cea latină, se declanşează aşa numitul „război al
Academia limbilor” care va duce în final la fixarea normei lingvistice şi va accelera totodată
Română procesul de definitivare a normelor unice ale limbii literare. Lupta s-a dus şi
pentru impunerea unuia dintre cele două sisteme de scriere, cel etimologic şi cel
fonetic, problemă depăşită în 1880 când Academia Română adoptă noul proiect
de ortografie. După această dată se poate vorbi în mod clar despre o limbă literară
unitară şi modernă. În anul 1904 apare primul Îndreptar ortografic.
Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului
român, proces de sinteză daco-romană, asupra căruia s-au exercitat în timp şi alte
influenţe.
Despre procesul de romanizare, majoritatea specialiştilor consideră că s-a
desfăşurat începând cu secolul I î.Hr. şi până în secolul al VII-lea d.H . Procesul
Concluzii de formare a limbii române este unul complex şi de durată.
În ciuda împrumuturilor din alte limbi cu care a venit în contact, româna
este o limbă romanică pentru că structura gramaticală şi vocabularul de bază sunt
majoritar latine.
Răspândirea scrisului şi a tiparului au determinat ca pe parcursul a trei
secole, limba română să se unifice definitiv în structura pe care o cunoaştem
acum.