LATINITATE SI DACISM

"Limba este insasi floarea sufletului etnic al romanimii." (M. Eminescu) Fundamentul limbii si a poporului romn il reprezinta conceptele de latinitate si dacism. Latinitatea este un concept care desemneaz un curent de idei referitor la originea latina a unui neam iar dacismul este un termen care desemneaza originea geto-dacica a limbii noastre.

Originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman, proces de sinteza daco-romana, asupra caruia s-a exercitat in timp un process de asimilare a influentelor externe.Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. In ciuda imprumuturilor diverse din alte limbi cu care a venit in contact, romana este o limba romanica pentru ca elementele sale constitutive sunt de origine latina. Fundamentele culturii romane au fost descrise si valorificate diferit de invatati si de intelectuali din ultimele secole.Ei au sustinut fie latinitatea, fie dacismul, fie interactiunea lor, ideile fiind integrate unui mit al originlor, care a contribuit la construirea unei identitati culturale. ACeste idei pot fi urmarite si in literatura romana, dar paginile de reflectii ale oamenilor de cultura ofera argumente pentru latinitate si dacism. Raportul dintre cele doua curente de idei se manifesta succesiv,in diferite etape culturale, fie simultan, de pe pozitii opuse, ca in perioada interbelica, cand sunt folosite argumentativ pentru diferite antinomii: traditiemodernitate, orient-occident. Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu limba franceza, italiana, portugheza, catalana, provensala, retroromana, sarda si dalmata. Toate limbile romanice au evoluat din limba latina populara, varianta orala a limbii latine, folosita in vorbirea familiala si care ignora aspectele normative. Potrivit lingvistului Al. Rosetti, limba romana este limba latina vorbita neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene, din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre. Incadrandu-se in familia limbilor romanice, romana este rezultatul unui ansamblu de evolutii si influente suferite de latina adusa de colonistii romani in Dacia si in provinciile dunarene ale Imperiului roman.In primul secol al erei noastre romanii cuceresc Dacia in anul 106.Din contopirea daco-getilor cu romanii se naste

poporul roman, care mosteneste traditiile stravechi de cultura dace si romane, dar isi insuseste limba latina, de prestigiu cultural, dar si limba oficiala. In secolele al IIIlea, al IV-lea crestinismul patrunde in provinciile dunarene. Retragerea Aureliana din Dacia in 271-275 D.H. , a administratiei Imperiului Roman, nu intrerupe procesul de romanizare, despre care majoritatea specialistilor considera ca s-a desfasurat incepand cu secolul 1 i. ?H. si pana in secolul 7 d.+H. Procesul de formare al poporului roman ar fi durat, dupa diverse opinii, pana in secolele 6,7,8 sau 9, iar sfarsitul procesului si scindarea In dialecte se petrece, cel mai probabil, in sec X.Potrivit lui Ov. Densusianu, numai din momentul patrunderii slavilor romanica balcanica a devenit limba romana, asa cum se prezinta ea azi. Procesul de transformare a latinei populare dureaza cateva secole si are anumite popularitati in nordul si sudul dunarii.O prima faza evolutiva ar fi aparitia limbii romane comune din latina vulgara. Unitatea Romaniei comune este sparta de evolutia istorica. Prin asezarea slavilor si a bulgarilor in zona sud-dunareana au loc stramutari de populatie romaneasca, rezultatul fiind aparitia celor 4 dialecte romanesti: daco-roman N dunare, iar in S aroman, meglenoroman, istroroman. Cele 4 dialecte au trasaturi gramaticale si lexicale asemanatoare, dar exista intre ele si destule diferente. Dialectul dacoroman, vorbit cu aproximatie pe teritoriul Romaniei de astazi, are numarul cel mai mare de vorbitori, a evoluat ca limba literara, dar si-a diversificat in timp varietati regionale, numite de lingvisti subdialecte: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan si maramuresean. Diferentele dintre subdialecte sunt mai ales de natura fonetica, structura gramaticala si lexicala fiind in general foarte asemanatoare. Romana este o limba romanica deoarece elementele sale constitutive: sistemul fonetic, structura gramaticala, cea mai mare parte a fondului lexical principal si a vocabularului activ sunt de origine latina. Procesul complex de transformare a latinei populare in limba romana a actionat la fiecare nivel al limbii. La nivel fonetic au actionat mai multe legi precum transformarea consoanei l aflata intre 2 vocale in r: gula-gura, sale-sare, dolusdor; modificarea unor vocale urmata de consoana n: bene-bine, lana-la^na. Faptul ca, de pilda, legea rotacismului nu s-a aplicat in cazul cuvintelor slave(mila, sila, fala, boala) constituie o dovada ca in perioada convietuirii cu slavii, care a inceput din secolul al 6-lea, limba romana, sub aspectul legilor fonetice, era formata. Limba romana a mostenit sistemul morfologic al limbii latine populare, uneori reorganizandu-l: declinarile substantivelor, genurile gramaticale, sistemul cazurilor, cele 4 conjugari ale verbului, modurile si timpurile verbale, gradele de comparatie, pronumele, numeralele(1..10), articolul, majoritatea adverbelor, prepozitiilor si conjunctiilor. Sintaxa limbii noastre mentine caracteristicile sintaxei latine populare.

In limba romana cuvintele cu cea mai mare putere de circulatie sunt cele de origine latina. 60% din fondul principal lexical este format din cuvinte de origine latina, 20% de origine slava iar restul de alte origini. Substratul limbii romane este limba autoctona,a daco-getilor,din familia limbilor trace,dar ea nu a fost consemnata in scris.Din limba daca s-au pastrat putine cuvinte dare le fac parte din fondul lexical principal.Contactul romanilor cu popoarele vecine a determinat patrunderea in limba romana a unor cuvinte din alte limbi. Influentele exercitate asupra limbii romane sunt foarte variate si ele explica mult discutata eterogenitate a vocabularului romanesc judecat in asanblu.[] Aceste influente nu au alterat esenta Latina a limbii noastre,in schimb au influentat fizionomia ei lexicala.Theodor Christea Cea mai puternica influenta a limbii romane este cea slava. Vechimea convietuire cu populatia slava se reflecta in existenta unor cuvinte din dioferite serii semantice:relatii romane,vietuitoare,unelte(brazda,ogor,plug,a sadi,snop),antroponime(Bogdan,Dan,Vlad). Termenii bisericesti ortodocsi provin din slavona(candela,apostol,calugar). Evolutia limbii romane literare a fost impartita de istoricii limbii in 2 mari etape:perioada veche pana la 1780(anul aparitiei gramaticii lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai) si perioada moderna,dupa 1780. Perioada veche este dominate din perioada slavona din care se traduc carti religioase sau laice incepand cu secolul al XVI-lea. Inca de la sfarsitu secolului al IX-lea, pe teritoriul romanesc s-a folosit alfabetul chirilic,grafia romana fiind introdusa in timpul domniei lui Cuza,iar in transilvania in timpul Scolii Ardelene. In Tara Romaneasca si Moldova,limba cancelariei si a bisericii limba de cultura a fost slavona(in sec al XIII-lea - al XVIlea). In Transilvania, devenita parte a regatului maghiar catolic,limba de cultura a fost din sec al XII-lea Latina. Inceputurile scrisului in limba romana se regasesc in secolul al XVI-lea. Primul document in limba romana care s-a pastrat este scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului, din 1521. Despre dezvoltarea scrisului in limba romana se poate vorbi abia dupa mijlocul sec al XVI-lea,de cand provin numeroase marturii directe originale (acte ,donatii, testamente) sau traducerea unor teste religioase. O alta etapa importanta o constituie tipariturile (texte religioase). In 1508, in Tara Romaneasca apare prima tiparitura romaneasca, dar in limba slavona, Liturghierul lui Macarie. Prima carte in limba romana, un Catehist lhuteran, apare la Sibiu, in 1544.La Brasov, diaconul Coresi infiinteaza o tipografie proprie, unde apar,

incepand din 1559, 11 tiparituri in slavona si 9 in limba romana. Aparitia tipariturilor constituie un instrument important de raspandire a scrierilor in limba romana, iar circulatia lor a asigurat pastrarea unitatii spirituale si culturale a romanilor din cele 3 provincii.De asemenea, au avut un rol deosebit in formarea limbii noastre literare, avand la baza limba vorbita in nordul Munteniei si sud-estul Transilvaniei(subdialectul muntenesc). In secolul al XVII-lea, se diversifica domeniile de folosire in scris a limbii romane, aparand noi tipuri de texte. In scrierile umanistilor apar primele observatii despre latinitatea limbii romane si despre unitatea ei, dar si primele elemente ale literaturii artistice. Textele originale cuprind, pe deoparte, lucrarile istografice ale cronicarilor moldoveni si munteni, pe de alta parte, literatura religioasa. Textele traduse au continut variat, unele iesind din sfera strict bisericeasca: carti bisericesti, carti juridico-administrative, carti populare. Prin textele scrise s-a constituit treptat varianta culta a limbii romane: din manuscrisele care circulau copiate, dar mai ales din tiparituri. Prestigiul variantei muntenesti a fost asigurat mai ales de cartile bisericesti tiparite. In secolul XVIII-lea, tendinta de imbogatire a limbii se accelereaza, ea manifestandu-se tot sub inraurirea limbilor greaca si latina. Este vorba insa de o actiune spontana si nu de urmarea unei doctrine. Tot acum incep sa se diferentieze limbajele stiintifice, mai ales in variantele didactice si de popularizare. Prima gramatica romaneasca apartine lui Dimitrie Eustachevici Brasoveanul (1757), iar prima gramatica romaneasca tiparita a limbii romane este Elementa Linguae Daco-romanae Sive Valachicae (in Viena, 1780) de Samuil Micu si Gheorghe Sincai. Prima jumatate a secolului al XIX-lea se caracterizeaza prin tendinta de reinoire lingvistica,pe de-o parte prin apelul insistent la modelul latin,datorat mai ales carturarilor Scolii Ardelene,pe de alta, la italiana si franceza,ultima fiind cea mai consistenta influenta,inclusiv in secolul XX. vocabularul limbii romane se modernizeaza prin imprumuturi masive din limbile romanice,fenomen numit reromanizare. Au loc dispute asupra modernizarii limbii si asupra neologismelor. Procesul de normare a limbii literare incepe abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.odata cu infiintarea Academiei Romane.Atunci ,ca urmare a trecerii de la grafia chirilica la cea latina,se declanseaza asa-numitul razboi al limbilor care va duce,in final,la fixarea normei lingvistice si va accelera totodata procesul de definitate a normelor unice ale limbii literare.Lupta s-a dus atunci si pentru impunerea unuia dintre dintre cele doua sisteme de scriere,cel etimologic si cel fonetic,problema depasita in 1880,cand Academia adopt noul proiect de ortografie.Dupa aceasta data ,se poate vorbi in mod clar despre o limba literara

unitara,in sensul unui ansamblu de norme supradialectale, si moderna.In anul 1904 apare primul Indreptar ortografic. In secolul al XIX-lea se formeaza rapid o literatura moderna,iar limbajul isi dezvolta stilurile functionale:artistic,stiintific,juridico-administrativ,la care se adauga cel publicistic si cel politic. Limba literara este aspectul cel mai elaborat, mai ingrijit al limbii unei comunitati, stabilit prin norme unitare si consolidat prin scris. Limba literara este deopotriva conservatoare (respectarea generala a normelor ii confera aspectul unitar, stabil) si inovatoare, acceptand modernizarea. Limba romana literara actuala acopera necesitatile de comunicare in toate domeniile culturii si se caracterizeaza prin aspect elaborat, ingrijit si prin respectarea unor norme(reguli de utilizare cultivata a limbii), manifestate la nivel fonetic, morfologic,sintactic,lexical. Romana literara contemporana cunoaste mai multe variante de limbaj cultivat,stilurile functionale (stiintific, juridico-administrativ,publicistic,artistic). Institutia abilitata sa stabileasca normele de exprimare corecta este Academia Romana, in lucrari cu caracter normativ: gramatica, dictionarul. In sec. al XX-lea, au aparut mai multe asemenea lucrari, din nevoia de a surprinde aspectul normat al limbii din diferite puncte de vedere(ortografic, ortoepic, morfologic,sintactic,lexical),dar si de a inregistra elementele de modernizare care au patruns treptat in limba. Cele mai recente asemenea lucrari sunt : Dictionarul ortografic,ortoepic si morfologic al limbii romane,editia a II-a,2005(abreviere DOOM) si Gramatica limbii romane, 2005 (abreviere GALR).

Reflectarea temei in literatura

Grigore Ureche este primul care demonstreaza latinitatea limbii romane , ntr-un capitol din lucrarea sa Letopiseul rii Moldovei, consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc, pentru care concluzioneaza cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul.Pentru a-i convinge cititorii de acest adevr, el d o prob de etimologii latine : ...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei zic galina, muierea...mulier [...] i altele multe din limba latin, c de n-am socoti pre amnuntul, toate le-am nelege. (B. P. Hasdeu)

Lui Grigore Ureche i urmeaz ali scriitori i lingviti care susin n lucrrile lor originea latin a limbii romne. n Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc, cronicarul Miron Costin, realizeaz o sintez a schemei structurii limbii romne : Unde trebuia s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi : barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lunduse cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti.. Iar n opera De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor, aa cum indic i titlul, cronicarul i propune s scoat lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semine sntu lcuitorii rei noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti. El dovedete c precum i alte neamuri: franozii galii, turcii otomani, ungurii huni, aa i romnii poart numele romanilor. Tot aici, Miron Costin, prezint i cteva obiceiuri romane, pstrate i astzi, cum ar fi toastul la petreceri i aniversri, precum i ritualul ngroprii mortului. Dimitrie Cantemir, prezint rdcinile adnci ale romanomoldo-vlahilor, ;vorbeste despre nstrainarea lui Eneas la Laium, continua cu ntemeierea Romei de ctre Romulus, i ajunge la anul 107, anul tocmirii firii omeneti : Iar a romanomoldo-vlahilor niam, de vom vre s credem adeverinii, care n hronice mrturisete, de-i vom cuta ce mai de pre urm vrst, (de cnd adec Traian npratul din Roma, nprtiasa cetilor, alegnd ceteni romani, n Dachiia i-au trecut), l vom afla de pe la anul tocmirii firii omeneti 107, s fie nceput. Dei vom cerca ce de pre mijloc vrst, o vom gsi de odat cu Romulus, Roma, i cu numele roman, adec cu epte sute cincizci i trii de ani mai denainte, dect a s nate Domnu Hs. De-i vom iscodi ce d-

nceput natere, precum de la rzsipa Troadii, i de la nstreinarea lui Eneas la Laium, adec n ara ltineasc, a vechilor semne i scrisori mrturisesc....[...]..ntr-acesta chip dar, pre romanomoldo-vlahii notri, Roma maica, din luntrurile sale nscndu-i iau aplecat i i-au crescut; Traian printele, cu obiceele i armele romaneti nvndu-i, a Dachii adevrai motenitori i-au pus i cu curat sngele fiilor si, pre Dachia, care mai denainte varvar iera, au evghenisit-o.

Limba romn, reprezentant a latinitaii rsritene, a fost de-a lungul timpului , cntat i slavit n lucrrile lor de muli scriitori romni, care i-au nchinat viaa i munca patriei. Alecu Russo evoc Dacia paradisiac i pe Decebal, conductorul ei, n poemul n proz intitulat Cntarea Romniei : Mult erai mndr odinioar, cnd strigai "ura" n bti?.. pieptul tu era tare ca de oel, paloul se tocea pe dnsul... soarele se ntuneca de norii de pulbere ce ridicau rzboinicii ti. Poporul tu era ndrzne ca vulturul, rzboinic i trufa ca taurul nenjugat... Rmasu-i-a oare numai umbra puterii i aducerea-aminte a vitejiei tale?.. i ali scriitori au venit n sprijinul acestora, demonstnd, prin lucrrile lor originea poporului romn, scriitori precum Andrei Mureanu, care a scris Un rsunet, devenit ulterior imn naional; Vasile Alecsandri n poezia Santinela roman prezint limba roman reprezentat de santinel, aprtoarea romnei, iar n Cntecul gintei latine, aa cum el nsui susine, demonstreaz nrudirea limbii romne cu celelelte limbi romanice : Am scris-o pentru a prezenta un specimen de limb romneasc, spre a se constata nc o dat nrudirea noastr cu ramurile gintei latine. Sub aspect literar, tendina dacizant culmineaz n a doua jumatate a secolului al XX lea, prin scrierile lui Mihai Eminescu. Poetul a valorificat sursele de inspiratie

nationala cum ar fi miturile, legendele, folclorul. Criticul literar Eugen Simion identifica opt mituri fundamentale in opera eminesciana: mitul cosmogonic (Memento mori), mitul istoriei (Scrisoarea III), mitul inteleptului (Memento mori), mitul erotic (Zburatorul), cel oniric (Sarmanul Dionis), mitul regresiunii la elementar (Mai am un singur dor), mitul creatorului (Epigonii) si cel al poeziei (Numai poetul).

Tema dacic se regsete n marile poeme Memento Mori , Rugciunea unui dac i Sarmis, ct i n proiectele dramatice. Pentru Eminescu ,Dacia este un spatiu mitic, de pura fantezie(zei ai mrii,ruine gotice, luntre trase de lebede) prezentat intr-un amplu episod din poemul Memento mori,in poemele Sarmis si Gemenii si in fragmente din drama neterminata,Decebal. Memento mori :

Ca prin bolile crpate unei gotice ruine, Mai strbat prin boli de frunze razele lunei senine, mplnd p-ici, pe colo rul cu fulgertoare dungi; Pe-umrul Dochiei mndre cnt pasrea miastr, Valuri rd i-ntunecoas mn lumea lor albastr, Repezind luntrea bogat pe iroiurile lungi.[..]

Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groi, cu frunza deas, Unde-n arborul din mijloc e vrjita-mprteas, Unde-n slcii mldioase sunt copile de-mprat; Codrul naintea vrajei o cetate fu frumoas. A ei arcuri azi s ramuri, a ei stlpi sunt trunchiuri groase, A ei boli streini de frunze arcuite-ntunecat.

In Memento mori se creaza si un tablou universal :este prezentata imaginea omului preistoric imbaract in piei de urs si caciula din blana de lup, Babilonul ,Ninive, Palestina regilor, Egiptul ,Grecia vazuta n spiritul lui Barthlmy, Roma cezarilor, momentul dacic, navalirea barbarilor, Revolutia franceza, Napoleon.Se desprinde ca idee din poezie ca natura in general : codrul, marea, rul, luna snt idei, divinitati, nu fenomene; fenomen este doar omul. In poezia Rugaciunea unui dac, Eminescu reface ideea zeului suprem (inteleptul) ;

El singur zeu sttut-au nainte de-a fi zeii i din noian de ape puteri au dat scnteii, El zeilor d suflet i lumii fericire, El este-al omenimei isvor de mntuire Sus inimile voastre! Cntare aducei-i, El este moartea morii i nvierea vieii!

Nu doar la romantici s-a vorbit despre daci.Si poetii traditionalisti se axeaza pe cultura stramosilor. George Cosbuc in poezia Decebal catre popor aminteste despre un mit al dacilor independenti gata sa se sacrifie pentru libertate.

Reflectarea in arta

Columna lui Traian este un monument din Roma construit din ordinul mpratului Traian. Monumentul se afl n Forul lui Traian, n imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat n 113, basorelieful n form de spiral comemoreaz victoria lui Traian n campania sa de cucerire a Daciei.

Columna are o nlime de aproximativ 30 de metri i conine 18 blocuri masive de marmur de Carrara, fiecare cntrind 40 de tone. Basorelieful prezint scene de lupt din campaniile lui Traian mpotriva dacilor din 101-102 (n partea de sus a columnei) si 105-106 (n partea de jos). Soldaii romani i daci sunt prezentai n timpul btliei. Atingnd apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care mbrac n spiral trunchiul coloanei i care ilustreaz Comentariile lui Traian despre rzboaiele dacice , prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevrat "act de natere" al poporului romn.

Reflectarea in cinematografie
DACII (1967)

Regia: Sergiu Nicolaescu Scenariul: Titus Popovici / Jacques Remy In rolurile principale : Amza Pellea, Pierre Brice, Marie Jose Nat Gen : Istoric

Produs de Studioul Cinematografic Bucuresti (Romania) / Franco London Film (Franta)

Imaginea: Costache Ciubotaru Scenografia: Liviu Popa / Viorel Ghenea

Muzica: Theodor Grigoriu Tara: Franta / Romania Detalii tehnice: 92 min, Color

 Data premierei mondiale: 09 Februarie 1967 Data premierei in cinematografele din Romania: 09 Februarie 1967

Odata cu filmul Dacii, Sergiu Nicolaescu debuta ca regizor. Rezultatul este un film impresionant, apocaliptic, cu o distributie si o figuratie cum avea sa utilizeze la toate filmele istorice: coplesitoare. Decebal (Amza Pellea) este dispus sa faca sacrificiul suprem pentru a pastra integritatea poporului sau. Fiul sau, Cotyso (Alexandru Herescu), este daruit zeilor, spre disperarea lui Decebal si a fiicei sale Meda. Septimius Severus (Pierre Brice), un tanar roman devotat tarii sale adoptive, va fi pus sa aleaga intre originile sale de sange si cultura in care a fost crescut. "1963. Buftea. Cornea, directorul studioului, intelectual si politruc de profesie, ma intreaba: "Ati dori sa faceti un film de fictiune, aveti o preferinta?" Am raspuns destul de timid: "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu". Era un roman care ma impresionase: razboi, dragoste, gelozie...."Camil Petrescu? Buna idee, dar de ce nu faci Patul lui Procust?" Intelegand ca imi pierdeam vremea, iam raspuns: "Pentru ca nu cred ca un astfel de film se poate face astazi in Romania." "Poate un film istoric....", am indraznit eu. "Cam la ce te-ai gandit?" "Sa zicem Stefan cel Mare." "Imposibil! Il face Mircea Dragan." "Atunci Mihai Viteazul..." "Imposibil, il face Mihnea Gheorghiu.", a venit prompt raspunsul. "Traian si Decebal?" Tovarasul consulta o hartie pe care avea planurile urmatoarelor patru cincinale. "Imposibil, il face Mircea Dragan in 1985." "Atunci Dacii", am incheiat eu. Incurcatura. Dacii nu erau pe lista "cincinalurilor". 1965. Paris. Henry Deutschmeister, unul dintre cei mai importanti producatori din Franta, evreu roman nascut la Braila, mare si adevarat patriot, ma intreaba: "Vrei sa faci un

film de fictiune, domnule Nicolaescu?" "Da. Un film in costume, Dacii." "De acord", a raspuns sec...si am facut filmul, o coproductie romano-franceza cu actorii Pierre Brice, Georges Marchal, Marie Jose Nat. In curand se vor implini 40 de ani de la premiera filmului...debutul meu...care a fost totodata si cel mai mare succes de public din, prima manifestare publica de patriotism romanesc, indraznesc sa spun. Doi ani mai tarziu, in 1967, I.Gh.Maurer imi marturisea ca succesul de public al filmului l-a convins pe Gheorghiu Dej si pe el ca "ceva" se poate schimba in politica Romaniei. Sunt foarte mandru ca prin debutul meu am redeschis drumul nationalismului romanesc" (Sergiu Nicolaescu). "Violenta unor faze de montaj, cu figuri si corpuri insangerate, strapunse de suliti si sageti, o dinamica a cadrului remarcabila, sustin ritmul spectacolului si apara filmul de ilustrativism". Valerian Sava 1966

COLUMNA (1968)

Regia : Mircea Dragan Scenariul: Titus Popovici In rolurile principale : Gheorghe Dinica, Florin Piersic, Ilarion Ciobanu

Companii producatoare: Studioul Cinematografic Bucuresti / Central Cinema Company Film (CCC)

Imaginea: Nicu Stan Scenografia: Liviu Popa

Muzica: Theodor Grigoriu Tara: Germania / Romania / Italia Detalii tehnice: 133 min, Color

 Data premierei mondiale: 18 Noiembrie 1968 Data premierei in cinematografele din Romania: 18 Noiembrie 1968

Inspirat din primul film inscris in piatra al cuceririi Daciei, scenariul lui Titus Popovici se concentreaza asupra construirii unui municipium roman, cu impacarea dintre invingatori si invinsi si sugestia genezei unui popor.

Alte informatii: PREMII: Diploma de merit la Festivalul international de la Adelaide 1969. Presa despre film: Soimarestilor, ritmul treneaza tocmai in confuzele scene de batalie. Mizanscena face ca totul sa para fara legatura si fara tensiune constata Stuttgarter Zeitung. Diploma merit - Adelaide si peste 10 milioane de bilete vandute in Romania. Tudor Caranfil

COLUMNA LUI TRAIAN

Regia : Tatiana Sireteanu In rolurile principale : Dumitru Almas Gen: Documentar, Scurt metraj

Durata 10 minute Produs de TVR - Redactia pentru copii si tineret Film documentar despre Columna lui Traian de la Roma, ridicata in anul 113 dupa Hristos de Apolodor, ca marturiei a vitejiei cu care romanii i-au infrant pe "cei mai viteji dintre traci". Filmul prezinta, prin intermediul basoreliefurilor sapate in piatra, cele doua popoare - dacii si romanii - cu indeletnicirile lor, precum si crunta lor inclestare in lupta care avea sa duca

la formarea unui nou popor. "Imbinand sugestiv imaginiledocument cu cele artistice, filmul reprezinta o veritabila lectie de istorie".

BUREBISTA (1980)

Genul: Istoric Regia: Gheorghe Vitanidis Scenariul: Mihnea Gheorghiu Actori: George Constantin, Ion Dichiseanu, Emanoil Petrut, Alexandru Repan, Ernest Maftei

Companii producatoare: Casa de filme nr. 5

Imaginea: Petru Maier Scenografia: Bob Nicolescu

Muzica: Theodor Grigoriu Tara: Romania Detalii tehnice: 142 min, Color Data premierei mondiale: 22 Septembrie 1980 Data premierei in cinematografele din Romania: 22 Septembrie 1980 In anii 70 inaintea Erei Noastre, expansiunea puternicului Imperiu Roman atinge, la sud de Dunare, bogatele tinuturi ale Dacilor uniti intr-un mare si puternic regat sub sceptrul viteazului Burebista. Proconsului Hibrida (a carui sotie este fosta iubita a unui gladiator din oastea lui Spartacus revenit la vatra) se si instaleaza intr-o cetate greceasca de la Mare. Asasinarea lui Iulius Cezar amana inevitabilul.

 Presa despre film: Ciocnirile geto-dacilor cu celtii si romanii ca si evenimente mai marunte din viata marelui rege dac, sunt scornite de imaginatia lui Mihnea Gheorghiu in Fierul si aurul, text anost, redundant si precar, incredintat, ulterior, publicitatii. Marcand depravarea totala a Proiectului de Epopee cinematografica nationala dupa cateva reusite promitatoare in deceniile anterioare, filmul detine o lunga insiruire de discursuri politice care reproduce tonul si temele de Partid si de Stat. In tara cea mare, unita si libera, loc de robie nu mai este sau, Si spuneti cetatenilor ca Dacii nau incetat sa fie cei mai drepti dintre traci cand nu parafrazeaza de-a dreptul refrenul unui fost imn oficial: Muncitori si ostasi, carturari si plugari luand forma in proza Ostasi, si plugari, si mestesugari deopotriva sau anticipari din Octavian Goga: Nu plange Lae ! Zi, mai bine, o vorba de dor. La curtea regelui, prieten la catarama cu Vercingetorx si alte VIP-uri, se face politica la nivel mondial si strategie la nivel european. Realizatorul reconstituie, ambitios, ample scene de batalie, dar nu elocventa sabiei ci gestul emfatic da miezul acestei hazardate restituiri, o distributie de aur ramanand captive declamarii in ton tragic, a textelor jurnalistice. N-am mai ramas nimic din nobletea, firescul si omenescul dialogului scris de Titus Popovici pentru filmele sale istorice. In plus, ca si in Zodia fecioarei, Gheorghiu e obsedat de crearea unei mitologii artificiale, alaiurile dionisiace fiind urmate de misterioase jocuri populare dacice. Premiul Cantarea Romaniei nici nu putea fi mai nimerit decernat. Tudor Caranfil

Concluzii

 Originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman, proces de sinteza daco-romana, asupra caruia s-au exercitat in timp si alte influente. Despre procesul de romanizare, majoritatea specialistilor considera ca s-a desfasurat incepand cu secolul I i.e.n. si pana in secolul al VII-lea e.n.. Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. In ciuda imprumuturilor diverse sin alte limbi cu care a venit in contact, romana este o limba romanica pentru ca structura gramaticala si vocabularul de baza sunt majoritar latine. Raspandirea scrisului si a tiparului au determinat ca pe parcursul a trei secole (intre 1550 si 1850) limba romana sa se unifice definitiv in structura pe care o cunoastem acum.

Bibliografie
Eseul L. Paicu, M. Lupu, M. Lazar, V. Gal

www.videofil.ro www.cinemagia.ro www.imdb.ro