Sunteți pe pagina 1din 8

LATINITATE SI DACISM

-STUDIU DE CAZ-

Clasa a XI-a A:

Prahoveanu Cosmin
Dragos Ramona
Brasoveanu Adina
Husanu Ionut
Latinitate si dacism

Notiuni introductive
Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de
idei abordate de scriitori in epoci literare diferite.
Latinitatea a fost abordata la noi in tara, prima data intre secolele XVI-
XVIII de catre generatia cronicarilor moldoveni (Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Niculae), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir,
atingand apogeul in perioada iluminista in secolul XVIII prin reprezentantii
Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheroghe Sincai, Petru Maior). Prin latinitate se
sustine apartenenta limbii noastre la fondul latin, exagerand pana la a exclude
orice implicare geto-daca in structura limbii si literaturii romane.
Dacismul isi face simtita prezenta in periada interbelica, altfel zis in
aceeasi perioada cu latinitatea, care cunoaste cateva puncte de maxim interes,
intre care aparitia, in 1926, a monumentalei opere a lui Vasile Parvan, “Getica”,
de referinta in istoriografie. Mai putin sustinut si detaliat, dacismul reprezinta in
prima faza o nostalgie a scriitorilor romantici, preocupati de mitologia si
legendele din spatial geto-dac. Scriitorii romantici au preferat aceasta notiune
pentru ca au considerat ca structura autohtona geto-daca reprezinta singura sursa
veritabila pentru o cultura si niste valori morale de neegalat.
De asemenea prin latinitate si dacism se face referire la cele doua culturi
de la care au pornit aceste curente de idei si anume Imperiul roman si Dacia.

Cultura romana si cultura geto-daca


Pe parcursul existentei sale de douasprezece secole, civilizatia romana a
trecut de la monarhie la replubica oligarhica si, apoi, la imperiu extins. Ea a
dominat Europa de Vest si intreaga arie din jurul Marii Mediterane, prin cuceriri
si asimilari, insa, in final a cedat in fata invaziilor barbarilor din secolul cinci,
marcand astfel, declinul Imperiului roman. Civilizatia romana e deseori
clasificata ca o parte din Antichitatea Clasica, impreuna cu Grecia antica, o
civilizatie care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antica a adus
contributii importante in organizarea politica si administrativa, juridica, arta, arta
militara, literartura, arhitectura, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa
continua sa aiba o influenta puternica asupra lumii moderne.
Dacii erau organizati in state si aveau cetati numite “dava”. Din
agricultura obtineau: grau, vin, miere, cresteau vite si cai, dar si pescuiau.
Imbracamintea era facuta din lana de oaie si din canepa. Daca la ses locuintele
erau facute din nuiele impletite pe pari si zidite cu pamant, la deal si la munte ele
erau facute din lemn, folosindu-se barnele incheiate. Conducerea o avea regele,
ajutat de un sfat de nobili, si mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau de
extractia si prelucrarea metalelor din care confectioneau unelte, arme, obiecte de
cult sau mobilier, podoabe, vase si monede. Ceramica era prelucrata atat cu mana
cat si cu roata olarului si devenise o arta. Slujbele religioase se tineau in
sanctuare ce aveau forma patrulatera sau circulara. Ritualul funerar consta in
arderea mortilor, iar cenusa era pusa in urne si ingropata in pamant. Dacii iubeau
muzica. Izvoarele antice spun ca ei cantau din gura, dar si din chitare.

Formarea limbii romane


Limba romana este rezultatul unui lung proces de romanizare care se va
finaliza in secolul XX d.Hr. Acest proces isi are originea in limba latina a
romanitatii orientale, vorbite in Dacia si in provinciile romane vecine. De aici se
va forma prin pastrarea unui fond minim autohton geto-dac, al unui alt fond
majoritar latin la care se adauga o serie de influente vechi (slavona, turca, greaca,
maghiara) si noi (franceza, italiana, germana, engleza).
Evolutiv vorbim de cateva momente cheie in dezvoltarea limbii noastre:
-in secolul IX apare alfabetul chirilic;
-in secolu XVI apar tipariturile si tiparul;
-in secolul XIX apara grafia latina.
Limba romana poate fi impartita in functie de diferentele care apar intre
regiuni in dialecte, subdialecte si graiuri.

Prezentare generala a textelor


Ideea de latinitate si de dacism se poate remarca prin texte precum “La
Italia” de Gheorghe Asachi scris in perioada prepasoptista, “Memento mori” de
Mihai Eminescu aparut in epoca marilor clasici si “Revolta fondului nostru
nelatin” de Lucian Blaga, scris in perioada interbelica.

“La Italia” de Gheorghe Asachi


In poezia “La Italia” de Gheorghe Asachi sunt puse in valoare atat maretia
civilizatiei romane cat si influenta pe care a avut-o Imperiul Roman asupra
Daciei.
In prima strofa ne sunt prezentate asezarea geografica a imperiului
roman(“Cungiurate de mări gemeni, împărţite de-Apenin”), dar si un personaj
care a influentat viata sociala din Roma si anume ginta Cornelia (“Undre mândre
monumente ale domnitoarei ginte”). Prin cuvantul “ginte” se face referire la
monumentele inchinate gintei Cornelia. De asemenea se precizeaza si de numele
antic al imperiului roman si anume Ausonia. In versurile “Unde floarea nu se
trece sub un ceri ce-i tot senin” se pune in evidenta asezarea in josul Italiei si ca
acolo nu este tot timpul senin.
In a doua strofa se subliniaza admiratia fata de eroii romani prin aducerea
aminte a numelor purtate si acum de catre locuitorii italieni, ba chiar se zice ca
nu au fost altii ca ei (“Încât în asemănare nu a fost, subt orice nume,/Mai măreţ,
nimic, nici trainic, de când omul este-n lume!”)
In a treia strofa se prezinta vechimea primului oras targ Roma, dar si
construirea noii capitale a Imperiului Otoman pe un fost loc al unei cetati vechi.
In a patra strofa se descrie victoria Imperiului roman asupra Daciei, dar si
procesul de romanizare prin care a trecut poporul geto-dac, altfel zis strofa
aceasta ne prezinta inceputul simbiozei ( latinizarii) poporului roman cu cel dac,
rezultand mutarea unei parti din poporul roman pe taramul dac. In urma acestei
mutari si a convietuirii celor doua popoare, a rezultat latinizarea poporului dac
care a devenit un popor latin. In urma simbiozei a rezultat limba, legile, numele
romanilor si obiceiurile pastrate si acum.

“Memento mori” de Mihai Eminescu


In opera “Memento mori” de Mihai Eminedcu se pune in prim plan
evocarea epocilor in care omenirea a creat niste civilizatii extraordinare pentru
vremea lor ,dar care au avut parte si de un sfarsit, in functie de diferite
circumstante. . Titlul insusi reproduce un adevar teoretic antic, drag imparatului
Marcus Aurelius, "Memento mori" adica "Aminteste-ti ca vei muri".
Al cincilea fragment este al Grecieie antice, care se naste ca Afrodita, din
spuma marii: “Astfel Grecia se naste din intunecata mare”. De aceea “Nimfe albe
ca zapada scutur ap-albastra, calda”, in timp ce Satyr isi stoarce-n gura “poama
neagra”, “Se stramba de ras si-n fuga se da vesel peste cap”. Eros “crenge lin
indoaie” si face semn nimfelor, care “pier prin bolti de frunze, pe-un drum verde
si ingust…” , “Joe preschimbat in tanar, cu imobili ochi sub gene, / Pandea
umbra mladioasa unei fete pamantene”. Este o exprimare a conceptului lumea, ca
mit dominant in Grecia antica. Poetul mitic Orfeu sta cu “arfa sfaramata”,
disperat “Asculta cum vantu-nsala si cum undele il mint”. Daca el “ar fi aruncat
in caos arfa-i de cantari imflata, / Toata lumea dupa dansa, de-al ei sunet
atarnata, / Ar fi curs in vai eterne, ….”. Dar el si-a aruncat harfa in mare si de
aceea marea canta a Greciei durere: “De-atunci marea-nfiorat de sublima ei
durere, / In imagini de talazuri, cant-a Greciei cadere”.
Al saselea fragment este o ridicare in slavi a gloriei Romei antice, cu
imparati “stand pe tron cu trepte multe”, care au “Fruntea-ncinsa in luceferi”,
fiindca “Cesarii-mpart pamantul in Senatul cel de regi”. Gloria Romei este
evocata “Pe sub arcuri triumfale trece mandru-nvingatorul”, in timp ce “la carul
lui de aur”, “Regii tarilor invinse gem cu greu tragand in jug”. Gloria este
umbrita de Neron, imparatul nebun, care a dat foc Romei, ca sa vada cum arde
Troia: “si din frunte-i canta Neron …. Cantul Troiei funerar”.
Al saptelea fragment este al Daciei, ca o gradina cu “dumbravi de aur”,
“codri de argint”, “paduri de arama”, palatul Dochiei, “paduri de flori”. Mitul
Sfanta Luna este dezvoltat intr-o imagine de fiinta omeneasca: “O regina juna,
blonda si cu brate de argint”, cu “Ochii ei cei mari albastri”. Mitul Stelelor-
logostele din versul: “Stelele in carduri blonde pe regina o urmeaza” are valorile
din poezia populara “Un rai dulce se inalta, sub a stelelor lumina, /Alt rai s-
adanceste mandru intr-al fluviului fund”. De aici conexiunea cu mitul Sfintelor
Ape, intre care Dunarea este “fluviul care taie infinit-acea gradina”. De aceea
“Pe oglinzile-i marete, ale stelelor icoane / Umede se nasc in fundu-i printre ape
diafane”. Mitul Pasarea Maiastra apare in versul: “Zana Dochia cu glasu-i
cheam-o pasare maiastra”, iar mitul cu zana din dafin devine: “Din copaci ies
zane mandre, de-mparat frumoase fete”. Zana Dochia calatoreste intr-o barca,
trasa de lebede pana la poarta soarelui, la “Zeii Daciei”. Motivul cornului din
creatia lui Eminescu este o sugerare a lor: “Cateodata-un corn de aur ei rasuna-n
departare”. Mitul Sfantului Soare si mitul Sfanta Luna sunt reprezentari cu aspect
de corp omenesc: “Luna, zana Daciei, vine la a zeilor serbare; / Soarele, copil de
aur al albastrei sfintei mari”, impletite cu mitul Sfintei Ape. Este descrisa chiar o
imparatie a Sfantului Soare, cu dumbravi, “cu rodii de-aur”, cu “fluvii de
briliant”, cu aer “de diamante”, unde stau “a soarelui copile”. Motivul manastirii
lunii apare ca o componenta a gradinii raiului, unde vin, dupa moarte, sufletele
viteze ale eroilor Daciei.
Fragmentul opt este al razboiului dintre daci si romani. Ca in epopeile
antice, lupta se da in cer, intre zeii Daciei si ai Romei, iar pe pamant – intre
armata daca, condusa de Decebal, si “ostasii Romei”: “Lupta-i cruda, lunga,
aspra”. Joe, adica Zeus, se confrunta cu Zamolxis: “C-o strigare rece Joe fulgerul
i-nfige-n coaste” si-l raneste. Ranirea lui duce la retragerea zeilor daci din lupta
si ei sunt, la randul lor, raniti de “ploaia de sageti”.
Al noualea fragment este al zeilor nordici, care in Valhala hotarasc
caderea Romei sub valurile migratoare venite din nord: “Odin sta-n frunte – cu
parul de ninsoare incarcat; Acolo decid ei moartea Romei si o scriu in rune”.
Sulita lui Odin, insa , “se preface-n d-aur cruce”, Odin moare in fata Romei si
“Tibrul este a Credintei lui sicriu”.
Acest text ramane nefinist, nepublicat, Eminescu fiind nemultumit de
valoare sa dar aceasta calitate urma sa creasca dupa o anumita perioada de timp.

“Revolta fondului nostrum nelatin” de Lucian Blaga


Articolul “Revolta fondului nostru nelatin” de Lucian Blaga aparut in
revista “Gandirea” in 1921 pentru a contracara ideea ca limba si literatura
romana isi are originile doar din limba latina” Un prieten imi vorbea despre
inraurirea slava asupra literaturii romane; inchinator indarjit la altarul latinitatii -
clare si masurate - el nu ingaduia nici cea mai mica alterare sau spalacire a
acestuia prin «maximalismul» slav.".
De asemenea, Lucian Blaga trateaza aceasta latinitate cu ironie,
ironie care este expresia unor timpuri mai vechi "cand a trebuit sa suferim
rasul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pret ne voiau subjugati."
Pentru a-si argumenta pozitia despre "insemnatul procent de sange
slav si trac, ce clocoteste in fiinta noastra", Lucian Blaga supune analizei
un experiment biologic semnificativ: "Cunoastem experimentul
incrucisarii unei flori albe cu o floare rosie a aceiasi varietati. Biologii
vorbesc despre asa numitele dominante." in domeniul culturii si al
psihologiei etnice, dominanta se construieste in functie de cultura cu o
putere spirituala mai mare: “intr-o indepartata analogie cu experimentul
acesta biologic - atat de convingator in simplitatea sa - se poate spune ca
in spiritul romanesc este dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta
culturala. Avem insa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care,
oricat ne-am impotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului,
rasarind puternic in constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori
sfarticata de furtuna care fulgera monoton in adancimile oarecum
metafizice ale sufletului romanesc. E o revolta a fondului nostru nelatin.”
Autorul considera ca se poate imbogati si diversifica claritatea latina prin
resuscitarea fondului traco-dac: "De ce sa ne marginim numai la un ideal cultural
latin, care nu e croit in asemanare desavarsita cu firea noastra mult mai bogata.
Sa ne siluim propria natura - un aluat in care se dospesc atatea virtualitati? Sa ne
ucidem corsetandu-ne intr-o formula de claritate latina, cand cuprindem in plus
atatea alte posibilitati de dezvoltare? intrebarea va nelinisti multe inimi. Din
partea noastra, ne bucura cand auzim cate un chiot ridicat din acel subconstient
barbar, care nu place deloc unora. Asa o intelegem noi - intr-adevar nu ne-ar
strica putina barbarie”.

Concluzie
Latinitatea si dacismul sunt curente de idei abordate la noi in tara intre
secolele XVI-XVIII, prin care latinitatea sustine apartenenta limbii noastre la
fondul latin exagerand pana la a exclude orice implicare geto-daca ,iar dacismul
reprezinta o nostalgie a scriitorilor romantici preocupati de istoria si mitologia
spatiului geto-dac.
De asemenea, prin textele lui Gheorghe Asachi, Mihai Eminescu si
Lucian Blaga, latinitatea si dacismul sunt folosite pentru a arata nu doar istoria si
gloria civilizatiilor din care provin aceste curente de idei, dar si actiunile care ne-
au influentat noua limba si literatura romana. Este vorba desigur despre procesul
de romanizare prin care a trecut poporul geto-dac, proces care s-a format in urma
cucerii Daciei de catre cel mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Roman.

S-ar putea să vă placă și