Bibliografie:

Al. Rosetti, Boris Cazacu, Liviu Onu Istoria Limbii romane literare, Minerva, Bucuresti,
1971
Ion Coteanu Structura si evolutia limbii romane de la origini pana in 1860 Academiei,
Bucurestu, 1981
Ghe. Ivanescu Istoria limbii romane
Al. Rosetti Istoria limbii romane

Formarea limbii romane
-sinteza intre latinitate si dacism-

Una dintre cele mai dezbtute probleme din istoriografia romneasc, problem care
de fapt indic nsui drumul parcurs de aceasta, este problema originilor. Situaia este
fireasc pentru un popor cu o veche, dar, n acelai timp, enigmatic atestare, cu o limb
care se revendic de la Roma, dar cu relativ trzii organizri statale. Originea poporului i a
limbii romne a fost i rmne un subiect controversat, care a dezvoltat in timp dou mituri
naionale din punct de vedere cultural, cel al latinitaii si al dacismului. Poggio
Bracciolini, filosof umanist italian, a afirmat latinitatea limbii romne n sec al XV-lea. Pentru
prima oara se argumenta latinitatea limbii romne, cu probe culese din spaiul romnesc, de
catre cunosctori ai limbii latine.
Grigore Ureche i Miron Costin, n secolele XVI- XVII, sustin unitatea de neam si
limba a romanilor. Grigore Ureche nota in Letopisetul Tarii Moldovei : Rumanii, cati sa
afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc santu cu
moldovenii si toti de la Ram se trag . Tot el demonstreaz i latinitatea limbii romne, ntr-
un capitol consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr
moldoveneasc, pentru care conchide cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i cu
ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul. Pentru a-i convinge cititorii de acest adevr, el d o
prob de etimologii latine : ...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei
zic galina, muierea...mulier [...] i altele multe din limba latin, c de n-am socoti pre
amnuntul, toate le-am nelege. Ureche face o nou remarc despre unitatea de origine a
moldovenilor i muntenilor: Letopiseele latineti scriu despre Moldova i Muntenia c au
fostu un loc i o ar. Ideea romanitii i unitii de neam i de limb a romnilor, care se
afl n centrul cronicii lui Ureche, va fi de acum ncolo permanent n istoriografia umanist.
Miron Costin, succesorul intelectual al lui Ureche, aduce probe noi i vorbete cu i
mai mult entuziasm, att de originea poporului, ct i a limbii. Problemei originilor Miron
Costin i consacr o lucrare aparte De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii
lor (1686). Aceast monografie istoric reprezint prima sintez a contiinei autohtone a
latinitii i unitii romnilor, prezent n tradiia popular i n elementele crturreti, i
bazat pe documente din istoriografia umanist a epocii.
Spre deosebire de Grigore Ureche, care vorbete numai despre moldoveni, Miron
Costin vede lucrurile mult mai larg. El este cel dinti dintre crturarii romni care cerceteaz
originile neamului ntreg: Biruit-au gndul s m apucu de aceast trud, s scot lumii la
vedere felul neamului, din ce izvor i seminie suntu lcuitorii rii noastre, Moldovei i rii
Munteneti i romnii din rile ungureti, cum s-au pomenit mai sus, c toi un neam i
odat desclecai suntu Crturarul este ndemnat de sentimentul de datorie spre a nltura
lipsa de tiina nceputului acestei ri i pentru a scoate la lumin adevrul, mai ales c o
sam de scriitori s-au nevoit s nfunde cu mare ocar neamul romnesc. Miron Costin,
realizeaz o sintez a schemei structurii limbii romne : Unde trebuia s fie Deus, avem
Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum,
avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar
ntregi : barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adugat
mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au
adugat i puine cuvinte slavoneti.
n ara Romneasc ideea latinitii, unitii de neam i de limb a romnilor este
promovat de Constantin Cantacuzino (1640-1716) n cronica sa Istoria rii Rumneti.
In Predoslovie, asemeni istoricilor umaniti, crturarul face critica izvoarelor, vorbind de
insuficiena datelor prezentate de letopiseul intern, despre lipsa hrisoavelor i contradiciile
tradiiilor populare. Cunoscnd cronica lui Grigore Ureche i interpolrile lui Simion Dasclul,
Constantin Cantacuzino nu poate trece peste acele basne, fr s ia aprarea neamului de
ocara adus: ... am cetit de pogorrea i ijderenia, adecte-cum ar fi fost dintr-acei
tlhari i furi ce au fost adus Laslu craiu... Ci nu tiu cu ce ndrzneal i cu ce neruinare,
acela ce va fi scris nti o va fi fcut. Cu argumente istorice, crturarul combate teoria
strecurat n cronica lui Grigore Ureche, invocnd nc o dat latininitatea i unitatea
romnilor: Iai notri de toi ci sunt rumni (...) toi acetia dintr-o fntn au izvort i
cur.
ncepnd cu a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, preocuparea pentru ortografia
limbii romne s-a intensificat odat cu lupta dus de coala Ardelean pentru demonstrarea
latinitii poporului i limbii romne. La aceast lupt au contribuit printre alii Gheorghe
incai, Petru Maior i Samuil Micu. Acesta din urm a propus primele reguli ortografice
pentru scrierea cu alfabetul latin n Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestian
(Viena, 1779), prima tipritur n limba romn scris cu alfabet latin.

Statul lui Decebal
- Statul lui Decebal este mai mic dectt stapnirea lui Burebista, dar era mai unit si mai
bine organizat. Acest stat ntindea de la Tisa pna la Siret si de la Carpatii Nordici pna la
Dunare.
- Aceasta perioada, ultimul deceniu al seecolului I d.Cr. si primii ani ai secolului II d.Cr.,
este perioada de maxima dezvoltare a societatii dacice: in timpul lui Decebal au fost
construite, la Sarmizegetusa, Soarele de Andezit si sanctuarele patrulatere; n zona
Muntiilor Orastie existau cele mai mari ateliere de metalurgie din afara lumii greco-romane.
Decebal a dublat de asemenea, incintele cetatilor Piatra Rosie si Blidaru.
Cauzele noilor razboaie
- Au existat mai multi factori care l-au determinat pe Traian sa redeschida conflictele cu
dacii: nerespectarea pacii din 89 de catre Decebal (atragerea de transfugi romani n armata
sa, aliante militare cu dusmanii romanilor - bastarni, roxolani); dorinta lui Traian de a
dezbina pe barbari (sa mpiedice alianta dintre sarmati si germani); un alt motiv important a
fost reprezentat de bogatia Daciei.
Armata lui Decebal
- Putem estima ca Decebal dispunea de o aarmata formata din: 140.000 ostasi daci si
20.000 ostasi din partea aliatilor.
- Aceasta armata era pregatita de instrucctori romani, era cantonata n cetati de piatra si
dispunea de masini de lupta.
Razboiul din anii 101-102
- Dupa trei ani de pregatiri, Traian paraaseste n martie 101 Roma. Grosul armatei trece
Dunarea pe la Viminacium (n Serbia), pe pod dublu de vase. Restul armatei a trecut fluviul
pe la Dierna. Jonctiunea celor doua coloane s-a facut la Tibiscum de unde s-au ndreptat
spre Sarmizegetusa.
- Decebal i ataca pe romani la Tapae. Se da o mare batalie n urma careia dacii, desi
nfrnti, se retrag n ordine.
- Legiunile romane ajung la sistemul de fortificatii din zona Muntiilor Orastiei. Venirea iernii
si luptele purtate pna atunci l conving pe Traian sa ntrerupa campania.
- Decebal mpreuna cu aliatii sai (bastaarnii si roxolanii) ataca garnizoanele romane din
sudul Dunarii. Scopul sau era de a-i determina pe romani sa paraseasca Banatul.
Planul lui Decebal nu reuseste pentru ca Traian vine doar cu o parte din legiuni. si i invinge
pe daci. O lupta importanta s-a dat la Adamclisi. (sudul Dobrogei). n amintirea acestei
victorii, Traian va ridica aici, n 109, monumentul Tropeaum Traiani.
- n primavara anului 102 romanii reiau luptele n Dacia. nainteaza spre Sarmizegetusa.
Dupa un greu asediu, este cucerita cetatea de la Costesti si probabil cetatea de la Caplna.
Decebal cere pace, iar Traian accepta.

Pacea din 102
- Pacea contine conditii deosebit de grelle pentru Decebal: dacii au nevoiti sa predea toate
armele si masinile de razboi romane si sa darme zidurile cetatilor; au renuntat la teritoriile
ocupate de romani (Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei); nu mai aveau voie
primeasca fugari din imperiu sau sa faca aliante cu dusmanii Romei.

Razboiul din anii 105-106
- ntre anii 102-105 att Decebal ct si Traian fac pregatiri intense pentru reluarea luptelor.
Traian construieste cu ajutorul lui Apollodor din Damasc podul de piatra de peste Dunare, de
la Drobeta. Decebal si reface armata si cetatile, in timp ce creeaza noi aliante, mpotriva
romanilor, cu neamurile vecine.
- n iunie 105 Traian paraseste din nou Roma. Trece Dunarea pe podul de la Drobeta. Atacul
principal este ndreptat mpotriva Sarmizegetusei. Armata romana a naintat pe mai multe
coloane: prin Banat (pe la Tapae), prin Oltenia (pe valea Oltului si valea Jiului), prin
Muntenia.
- Sunt distruse cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie. Sarmizegetusa este cucerita n
urma unui lung asediu.
- Decebal se retrage n Carpatii Orienttali, dar este urmarit de cavaleria romana. nainte de
a fi prins si ia singur viata.
- Pna n vara anului 106 sunt nfrnnte si ultimele rezistente ale dacilor.
O diploma militara din 11 august 106, descoperita la Porolissum, mentioneaza Dacia ca
provincie romana.
Urmarile razboaielor
- Statul dac este desfiintat, cea mai marre parte din teritoriul lui fiind transformat n
provincie romana.
- Traian duce la Roma o mare cantitate dee aur (165 tone) si argint (331 tone) drept
captura de razboi, care va ajuta mult economia slabita a imperiului si cu care va fi folosita si
la construirea Forumul lui Traian. n amintirea luptelor cu dacii, n Forumul lui Traian va fi
ridicata Columna lui Traian (103). Minunata constructie, care inca sta in picioare, nfatiseaza
scene din cele doua razboaie.
Din punct de vedere tiinific, privind geneza etnolingvistic romneasc, s-au dezvoltat trei
teorii:teoria nord-dunrean( D.Cantemir, P.Maior, B.P.Hadeu), teoria originii nord i sud
dunrene( N.Iorga, Al. Rosetti, A.D.Xenopol, S. Pucariu) i teoria nord-dunrean sau
imigraionist ( F.R. Sulzer, Robert Roessler). Teoria imigraionist se evideniaz prin
caracterul politic al afirmaiilor unor cercettori strini care afirm c ungurii i saii au
asigurat stabilitatea teritoriilor de la nord de Dunre.Cea de-a doua, n opoziie cu aceasta,
susine ideea unitii i continuitii poporului n teritoriul precizat datorit
romanizrii.Astfel, Dunrea nu reprezint o barier lingvistic i etnic, ci doar o grani
administrativ. Teoria nord-dunrean are doar rol istoric, ea nebeneficiind de o
demonstraie tiinific deosebit de convingtoare.
Limba si poporul romn s-au format pe un teritoriu ntins, cumprinznd teritoriul de
azi al Romniei (ca teritoriu de baz), Panonia Superioar i Inferioar, Moesia Superioar i
Inferioar, care au avut ntotdeauna strnse legaturi cu Dacia. Substratul limbii romne este
reprezentat de limba geto-dac, stratul fiind latina vulgara, iar ad-stratul limba slava.
Influnta slava nu a afectat structura gramatical esenial latin. Cuvintele slave motenite in
limba romn nu au mai suferit modificrile specifice formrii limbii (legile fonetice),
procesul de formare al limbii fiind deja ncheiat.
Modelul morfologic latin i-a pstrat caracterul, fiind uor de sesizat n limba romn.
Limba romn are anumite caracteristici latine care o individualizeaz de celelalte limbi
romanice: pstreaza cele 3 declinri latine i este singura pstrtoare a formelor latine de
genitiv i dativ pentru femininele declinrilor 1 si 3 i este singura care pstreaz formele de
vocativ singular, etc. De asemenea cele trei genuri i desinenelor lor dunt motenite din
latin. Romna a pstrat din latina popular i gradele de comparaie, articolul i declinarea
lui, pronumele cu ntreaga lor flexiune, cele patru conjugri, verbele auxiliare, numeralul de
la 1 la 10 ( de la 11 la 100 se face cu elemente latine dupa model slav), adverbele,
prepoziiile i conjunciile; topica este din latina popular.
Limba romn era deja format n secolul al VIII-lea, cnd celelalte limbi erau nc n
formare, inregistrnd un avansde un secol. Aceasta se datoreaz unui proces accelerat de
condiii locale: ruralizarea, degradarea vieii urbane, inexistena n zon a unor centre
culturale prin intermediul crora s-ar fi putut exercita autoritatea i presiunea latinei clasice.
Limba dac este o limba indo-european vorbit n antichitate de daci. Este
considerat de unii savani ca fiind nrudit cu limba trac. Nu exist practic nici un text n
limba dac a crui autenticitate sau a crui apartenen la aceast limb s fie unanim
certificat de specialiti. Exist implicit ipoteze i speculaii, uneori contradictorii. Exit in
limba romn un fond de aproximativ 80 de cuvinte considerate de origine geto-dac.


Limba romn este o limb neolatin.

La formarea acesteia au concurat trei elemente:
- substratul - daco-moesic;
- stratul - latin;
- adstratul - slav.

La formarea limbii romne a contribuit latina popular (vulgar) vorbit n Dacia dar i la
sud de Dunre.

Iniial ea a integrat elemente ale limbii dacilor (150-160 de cuvinte referitoare la cadrul
natural i vechi ocupaii).

Ulterior, influena slav determin modificri fonetice i de vocabular.
Aceste influene nu au modificat caracterul fundamental romanic al limbii romne
demonstrat de fondul principal de cuvinte - latin 60% i de structura gramatical-latin.

Nasterea limbii romane a fost un proces indelungat si complex, care s-a derulat simultan cu
formarea poporului roman. Colonizarea Daciei de catre romani s-a caracterizat printr-o
influenta reciproca din punct de vedere cultural, dole istorice sustinand faptul ca populatia
daco-geta avea o civilizatie avansata chiar inainte de extinderea Imperiului Roman pana la
Dunare. Ocupatia romana a durat 165 de ani, intre 106-271, timp in care s-a format
poporul daco-roman, fiind falsa teoria conform careia populatia autohtona ar fi disparut cu
desavarsire, continuitatea acesteia putand fi demonstrata atat de argumentele arheologice
cat si de toponimia si onomastica traco-daca.
Dupa razboiul de cucerire a Daciei de catre romani (105-l06), se produce procesul de
romanizare a geto-dacilor, iar limba latina e insusita de catre bastinasi. Din contopirea
romanilor cu geto-dacii s-a nascut poporul roman, iar peste limba geto-daca s-a suprapus
limba latina vulgara/ populara (lat. \"vulgaris\" = populara), din care s-a nascut limba
romana.
Se poate mentiona o prima etapa a formarii limbii romane in secolele VI-VII, dar o
desavarsire a trasaturilor caracteristice mai bine conturate are loc pana in secolul al IX-lea.
Limba romana este o limba romanica sau neolatina, la fel ca franceza, italiana, portugheza,
spaniola; provensala, catalana, sarda, retoromana si dalmata (ultima, disparuta catre
sfarsitul secolului al XlX-lea). Toate limbile romanice s-au format din limba latina si au eluat
diferit de la o natiune la alta, in decurs de cateva secole, pe teritoriile cucerite si stapanite
de romani (Galia, Peninsula Iberica, Dalmatia, Dacia). Limbile romanice se aseamana prin
structura gramaticala si prin cea mai mare parte a cabularului.
Spre deosebire de alte limbi romanice, limba romana este o limba unitara, adica se rbeste la
fel pe intreg teritoriul tarii, cu variatii regionale putin semnificative, iar limba romana rbita
este foarte apropiata de limba romana literara
Rzboaiele dacice au reprezentat un triumf uria pentru Roma i armatele sale. Traian a
anunat 123 de zile de srbtoare n ntreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost
folosite de romani, asigurnd surse importante de finanare pentru alte campanii romane.
Cele dou rzboaie au reprezentat victorii importante n cadrul campaniilor expansioniste
ale Romei, ctignd sprijinul i admiraia oamenilor pentru Traian. Prin cuceririle ulterioare
din Asia, Traian a realizat cea mai mare ntindere din istoria Imperiului Roman. O mare
parte a populaiei civile a Daciei a fost ucis sau trecut n sclavie, n parte pentru a
descuraja alte rebeliuni. Mai puin de jumtate din Dacia a fost oficial anexat i apoi
organizat ca provincie imperiu. Perioada de dup rzboaiele dacice a fost, prin folosirea
tezaurului dacic i prin preluarea i extinderea exploatrii aurului din Carpaii Apuseni, una
de cretere economic susinut i de relativ pace la Roma. A fost nceput un mare proiect
de construcii, mbuntind infrastructura Romei n general. Traian a devenit cu adevrat
un mprat civil, deschiznd drumul unor ntriri interne ulterioare n cadrul imperiului, ca
un ntreg stat unit.