Carpaii sunt ntr-o regiune a lumii n care se situa odinioar centrul celei mai vechi culturi cunoscute n ziua

de azi." (Daniel Ruzo-savant peruvian) Fii voi niv, nu imitai pe nimeni. Avei sub picioarele voastre izvoare de ap vie. Nu invidiai popoarele btrne, ci privii-l pe al vostru. Cu ct mai adnc vei spa, cu att vei vedea tnind mai mult viaa. (Jules Michelet- crturar francez) n fond, ideea romanitatii romanilor n viziunea ei evolutiva ni se prezinta ca un arbore gigantic al carui trunchi l constituie traditia autohtona a romanitatii, constiinta poporului roman despre romanitate. Ramurile sale reprezinta, desigur, traditiile nfatisate mai sus, ramurelele si frunzele fiind diferitele marturii asupra romanitatii romanilor. Din arborele romanitatii romanilor cunoastem cel mai bine trunchiul; nu este exclus ca cercetari viitoare sa descopere existenta unor noi ramuri; cu siguranta putem afirma ca numeroase frunze ale acestui arbore ne-au ramas necunoscute. (Adolf Armbruster Romanitatea romanilor) Nu ne putem mira ndeajuns care e pricina ca voi ungurii ne-ati apasat pe noi ntr-atat si ne-ati aruncat pe cap si jugul iobagiei, cand noi suntem si am fost totdeauna mai multi decat ungurii si, ce e mai mult, suntem si mai vechi decat voi n aceasta tara, caci suntem ramasite nca a vechilor daci. (Un grup de tarani ardeleni, cca.1770) (Limba romana)arata caracterele romanice, ba nca le arata n unele privinte mai curate decat celelalte limbi romanice. Limba poporului roman prezinta n chipul cel mai netulburat dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic. (W. Meyer-Lbke, Rumnische und Romanisch) Cand primise titlul de mparat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti nsotitorii din suita sa erau din neamul acelora Avand n jurul lui astfel de nsotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul. (Lactantiu, De mortibus persecutorum) Ce stranie este tenacitatea cu care oamenii acestia [aromanii] adera la limba si obiceiurile rasei din care fac parte! Desi s-au scurs multe secole de cand acesti oameni ndura sclavia numerosilor tirani, totusi sunt n stare sa se ntretina cu un strain n temerara si pitoreasca limba a Romei antice. (Edmund Spencer, Travels n European Turkey) Acest sentiment puternic de a trai si de a muri pentru nationalitatea lor l-au exteriorizat si l-au consfintit cu numele de roman; si unde este puterea care sa le poata lua aceasta nationalitate, unde se afla dreptul care ar putea sa le-o conteste ? (Stefan Ludwig Roth, 1848) Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu valahi ci romani, iar limbii lor neaose i spun romana. (Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Valahica)

[Romanii, ce] se ntindeau aproape de marginea Constantinopolului pana la Byza si mai departe, n multime fara numar, neam de oameni care se simteau foarte bine n locuri greu de umblat si care se ocupau cu pastoritul dar erau obisnuiti si cu luptele (Georgios Pachymeres, Istorii compuse, even.-1285) Transilvania si Ungaria nu s-au confundat niciodata, ele au format totdeauna doua tari diferite. (Szilgyi Sndor, Erdlyorszg trtnete) Noi consideram ca romanii nu sunt numai cei mai numerosi, ci si cei mai vechi locuitori de azi ai Transilvaniei. Imigrarea lor, din sudul Dunarii n Transilvania, nu poate fi adeverita cu nici o dovada istorica. (E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenbrgens) mparatul Diocletian iubea mult tara Dalmatiei; de aceea a adus din Roma popor mpreuna cu familiile lor si i-a asezat n tara Dalmatiei: acestia se numesc si romani, pentru ca au venit din Roma, si poarta acest nume pana n ziua de astazi. (Constantin Porphyrogenetul, De administrando imperio) Printre neamurile fara noroc, ne numaram n frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim n Istorie, neam istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : n loc sa-si ridice privirile spre Miazanoapte si sa uneasca toate neamurile thracice ntr-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras n orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns n culmea puterii, s-a ndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau cel mai numeros popor dupa Indieni au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra n istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar n numele altora: n numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin mparatii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a nteles admirabil consecintele ndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care l constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator n Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi O mie de ani n urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au ntins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, n pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o ntindere imensa din Balcani si pana n muntii Tatrei dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se n spatiul ntregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor n Peninsula Balcanica. De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si vicisitudinile istoriei au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani nainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui. Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit ntr-un uragan si am crescut n vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora. (Mircea Eliade Teroarea istoriei si destinul Romaniei)

Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, ntrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular n toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele. (Abdolonyme Honor Ubicini, Les origines de lhistoire Roumaine) Sa va purtati numai n chip vrednic de Evanghelia lui Hristos fara sa va nfricosati ntru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti n El, ci sa si patimiti pentru El (Sf. Ap. Pavel, Epistola catre Filipeni)