Studiu de caz

Cuprins:
• Definirea conceptului de latinitate şi dacism
• Care este originea poporului si a limbii române?
• Influenţe în limba română
• Cele două mituri fondatoare
• Susţinători ai latinităţii
• Susţinători ai dacismului
• Concluzie
• Anexe
• Bibliografie
• “Limba românã este limba latinã vorbitã neîntrerupt
în partea orientalã a Imperiului Roman cuprinzând
provinciile dunãrene (Dacia, Panonia de Sud,
Dardania, Moesia Superioarã si Moesia
Inferioarã), din momentul pãtrunderii limbii latine
în aceste provincii si pânã în zilele noastre.”
(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)
Latinitate si daCism

• Latinitatea si dacismul sunt concepte care

desemneaza doua curente de idei ce strabat
cultura si literatura româna.
 daCismuL
• Dacismul este un curent în istoriografie, afirmat la jumatatea
secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor
la formarea poporului român.

• Acesta îsi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru

etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un
curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada
interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.
Latinitatea

• Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii

latine si a civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.
• Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia
cronicarilor – secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie
Cantemir.
• Atinge apogeul prin
reprezentantii “Scolii
Ardelene” (Samuil Micu,
Gheorghe Sincai, Petru
Maior).
 Care este originea poporuLui si a
Limbii române?
• Originea latina ce atrage prin
prestigiul istoric al Imperiului
Roman si care compenseaza o serie
de complexe de inferioritate fata
de puterile din jur?

SAU…
• Originea daca a carei
popularitate se explica
prin misterul unei
civilizatii prea putin
cunoscute dar si prin
fascinatia arhaicului?
• Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia unui
proces de sinteza daco-romana a unui proces adiacent de integrare si de asimilare a
elementului migrator. Potrivit majoritatii cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi
etc.), limba româna este rezultatul actiunii conjugate a mai multor straturi :
elementul dac, roman si migrator.
• Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii limbii române
în diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a format din limba
latina populara adusa în Dacia si dezvoltata pâna în zilele noastre.
• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de catre
romani în urma razboiului din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece romanizarea
a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii erau interesati sa învete acest idiom
pentru ca limba latina era limba oficiala. Romanii erau interesati ca localnicii sa
stie limba latina pentru a putea stapâni.
• Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum vorbeau dacii. Nu avem
nicio propozitie. A fost descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la
Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt 76 de litere grecesti;
nu sunt semne între cuvinte; nu stim de unde începe si unde sfârseste
cuvântul.
• S-a pastrat din daca o lista de nume de plante, nume de persoane,
nume de locuri, nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut,
Nistru, Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis, Motru, Jiu etc).
infLuente în Limba româna
Inflenţe

VECHI TÂRZII

SLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ NEOGREACĂ TURCĂ

CeLe doua mituri fondatoare
• "Dochia si Traian"
povesteste despre formarea
poporului român: unirea
dacilor cu romanii, Dochia
fiind o frumoasa fata pe
care împaratul roman voia
sa o ia de sotie.
Mitul Zburătorului- un “Cupidon al
dacilor”.
 sustinatori ai Latinitaţii
Letopisetele lui Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce.
„Hronicul vechimii a romano-moldo-
vlahilor” de Dimitrie Cantemir
“[…] a Dachii adevarati
mostenitori i-au pus si cu curat
sângele fiilor sai, pre Dachia,
care mai denainte varvara iera,
au evghenisit-o.”
Scoala Ardeleana
care sustinea
latinitatea prin
exagerari,
deoarece nu
recunostea
originile dace ale
românilor.
 sustinatori ai daCismuLui
Lucian Blaga prin articolul „Revolta fondului nostru nelatin” din
revista”Zamolxe”.
”Avem însa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital,
care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola
necunoscutului rasarind puternic în constiinte.”
• B.P.Hasdeu prin lucrarea „Perit-au
dacii?” din 1860, în care punea la
îndoiala latinismul românilor si linia
trasata de Scoala Ardeleana, catre o
directie cu totul noua: originea geto-
daca a poporului român.
•Istoricul Vasile Parvan prin
opera „Getica” – realizata pe
baza studiilor si descoperirilor
arheologice din acea vreme
mihai eminesCu în poezia
„memento mori”( „nu
uita Că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei, ridicând

fruntea lor lata,
Stralucitele lor coifuri, la
stâncimea detunata, […]
Dintre stânce arcuite în gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi siruri
au iesit —”
• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor nostri
cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii Moldovei: »Rumanii, câti sa
afla locuitori în Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc
sântu cu moldovenii si toti de la Râm se trag ».
• Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche, un
adevarat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la stolnicul
Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la Gheorghe Sincai si la
altii.
• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe pozitii adesea
opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite, direct sau indirect, ca
suport argumentativ pentru diferite antinomii: traditie-modernitate, spirit national-
cosmopolitism.
ConCLuzie
• Limba româna provine din limba latina vorbita în partile de est ale
Imperiului Roman, dar nu continua direct limba latina clasica, ci latina
populara. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele
au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au
disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza modificari
ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori,
se poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este
rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în decursul anilor ce au
trecut, este o limba vie ce va suferi modificari si în anii ce vor urma,
dar originea sa va ramâne întotdeauna limba latina populara.
anexe

Împaratul roman
Traian
 Împaratul dac
Decebal
Trophaeum Traiani
Columna lui Traian
Ruinele Sarmizegetusei
piatra Cetatii -banita
steaguL daCiLor
daCii
imperiuL geto-daCiC
sCrisoarea boieruLui neaCsu din CâmpuLung Catre
judeLe brasovuLui johannes benkner
CânteCuL gintei Latine
de Vasile Alecsandri
„Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce a făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus i tare:
,,O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!”
memento mori
de Mihai Eminescu
,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.
-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goană
Şi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.
Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustă
Şi coroana şi-o ridică către-imaginea augustă
Şi se uită cu durere la divinii săi străbuni.
Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipite
Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-
Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”
rugaCiunea unui daC
De Mihai Emincescu
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Caci unul erau toate si totul era una;
Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor da suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!
Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei,
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:
Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila,
S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
S-acela între oameni devina cel întâi
Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.
Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste,
Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.
Strain si far' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce,
S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa,
Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata,
Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!
fiLm : daCii(1966)
 bibLiografie
• „Istoria limbii romane”-Al. Rosetti
• „O enigma si un miracol istoric-poporul roman”-G.I.Bratianu
• „Letopisetul tarii moldovei”-Grigore Ureche
• „De neamul moldovenilor”-Miron Costin
• „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”- D.Cantemir
• „Civilizatiile stravechi din regiunile carpato-danubiene”-V.Parvan
• ,,Burebista si epoca sa”-Ion Horatiu Crisan
• „Romanitatea romanilor. Istoria unei idei” -Adolf Armbruster
• „Etnogeneza romanilor” - Ion Russu
• „Istoria limbii romane”- Gh. Ivanescu
• „Scoala Ardeleana”- Ion Lungu