Latinitate si dacismul

poporului romana

Cuprins:
1. Definirea conceptului de latinitate şi dacism
2. Care este originea poporului si a limbii române?
3. Cele două mituri fondatoare
4. Concluzie

Definirea conceptului de latinitate şi dacism

“Limba românã este limba latinã vorbitã neîntrerupt în partea orientalã

a Imperiului Roman cuprinzând provinciile dunãrene (Dacia, Panonia de
Sud, Dardania, Moesia Superioarã si Moesia Inferioarã), din momentul
pãtrunderii limbii latine în aceste provincii si pânã în zilele noastre.”
(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente

de idei ce strabat cultura si literatura româna.Dacismul este un curent în
istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea
(mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului român.Acesta îsi
face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza
si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de
idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada interbelica, de
multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.
 Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii
latine si a civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.Ideea
de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor –
secolele XVI – XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de
stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.

Atinge apogeul prin reprezentantii “Scolii Ardelene” (Samuil Micu,

Gheorghe Sincai, Petru Maior).

Care este originea poporului si a limbii române?

Originea latina ce atrage prin prestigiul istoric al Imperiului Roman si

care compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile
din jur? Sau Originea daca a carei popularitate se explica prin misterul
unei civilizatii prea putin cunoscute dar si prin fascinatia arhaicului?

Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia

unui proces de sinteza daco-romana a unui proces adiacent de integrare
si de asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii cercetatorilor
(istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba româna este rezultatul actiunii
conjugate a mai multor straturi : elementul dac, roman si migrator.

Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii

limbii române în diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba
româna s-a format din limba latina populara adusa în Dacia si dezvoltata
pâna în zilele noastre.

Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de

catre romani în urma razboiului din 105-106. Latina s-a impus rapid
deoarece romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii
erau interesati sa învete acest idiom pentru ca limba latina era limba
oficiala. Romanii erau interesati ca localnicii sa stie limba latina pentru a
putea stapâni.

Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum vorbeau dacii. Nu avem

nicio propozitie. A fost descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la
Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt 76 de litere grecesti; nu
sunt semne între cuvinte; nu stim de unde începe si unde sfârseste
cuvântul.
S-a pastrat din daca o lista de nume de plante, nume de persoane,
nume de locuri, nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut, Nistru,
Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis, Motru, Jiu etc).

Cele două mituri fondatoare

Dochia si Traian" povesteste despre formarea poporului român: unirea

dacilor cu romanii, Dochia fiind o frumoasa fata pe care împaratul roman
voia sa o ia de sotie.

Mitul Zburătorului- un “Cupidon al dacilor”.

Concluzie

Limba româna provine din limba latina vorbita în partile de est ale
Imperiului Roman, dar nu continua direct limba latina clasica, ci latina
populara. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele
au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale sau chiar au
disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza modificari
ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori,
se poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este
rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în decursul anilor ce au trecut,
este o limba vie ce va suferi modificari si în anii ce vor urma, dar originea
sa va ramâne întotdeauna limba latina populara.