Latinitate și dacism

Bar Andrei
Drobotă Darius
Mociar Răzvan
Selegean Antoniu

Clasa a XI-a C
Prof. Gavra Ruxandra
 Prin latinitate înțelegem totalitatea
elementelor ce susțin originea latină, iar prin dacism
înțelegem totalitatea elementelor ce susțin originea
dacă.
Definirea
conceptului de “Limba română este limba latină vorbită
neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman
latinitate şi dacism cuprinzând provinciile dunărene (Dacia, Panonia de
Sud, Dardania, Moesia Superioară si
Moesia Inferioară), din momentul pătrunderii limbii
latine în aceste provincii si până în zilele noastre.

(A. Rosetti-Istoria limbii române literare )

 Limba română provine din latina vorbită în
părțile de est ale Imperiului Roman. Aceasta face parte
din familia limbilor romanice, dintre care unele au
devenit limbi naționale (italiana, franceza, spaniola,
portugheza, româna ), altele rămânând limbi
regionale (catalana în Spania, sarda în insula
Sardinia, dialectele retoromane in Elveția) sau au
Originea limbii dispărut (dalmata).
În timp, limbile se modifică. Când s-au
române (latinitate şi acumulat multe modificări (fonetice, gramaticale și
lexicale), astfel încât varianta nouă nu mai e înțeleasă
dacism) de vorbitori, se poate vorbi de o limbă nouă. Totuşi,
transformările sunt un fenomen continuu și gradual, în
care nu e uşor să fixăm praguri. În general, se
consideră că procesul de constiture al limbilor
romanice s-a încheiat în secolul al IX-lea. Pentru
română, s-au propus mai multe date : formarea limbii
române ar fi durat până în secolele VI-VII sau VIII-
IX.
 Îndepartarea de limbile romanice
Începând din secolul al X-lea, poporul
român, fiind înconjurat de popoare care
vorbeau limbi din alte familii - slavă,
maghiară, turcă - şi având o confesiune care
nu utiliza latina în biserică, cea ortodoxă, nu a
mai avut contact cu celelalte limbi romanice şi
a pierdut legătura cu reperul latinei culte.
În vreme ce franceza, italiana, spaniola etc.
au preluat permanent cuvinte, structuri
sintactice şi modele stilistice din latina
medievală, limba româna s-a dezvoltat în afara
acestei influențe. Recuperarea fondului
cultural latin s-a produs masiv abia în secolele
al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Dialectele limbii române
• În Balcani există grupuri de populație romanizată
vorbind dialecte romanice provenind din ,,româna
comună” - limba care circula ( la nord şi la sud de
Dunăre) în secolele al VII-lea - al X-lea.
• Se consideră că limba română are patru dialecte:

• dacoromân
• aromân
• meglenoromân
• Istroromân

• Cele patru dialecte au trăsături gramaticale si lexicale

asemănătoare, dar şi destule diferențe. Dialectele din
sudul Dunării au fost influențate de contactul cu
limbile greacă, macedoneană, croată, italiană,
albaneză, bulgară sau turcă.
Subdialectele / graiurile sunt
particularități ale limbajului
popular, răspândite în diferite
zone geografice ale țării:
- Muntean
- Moldovean
- Bănățean
- Crișean
- Maramureşean
 Miturile
fondatoare

„ Orice comunitate, de la triburi la

națiunile moderne, se legitimizează
prin referire la origini, care sunt
valorizate și comemorate în mod
constant. Miturile fondatoare
reprezintă conștiința comunității, iar
originile trebuie menținute și
reinnoite în mod regulat, dând
naștere la noi momente fondatoare
care leagă trecutul de prezent.
(Lucian Boia, Istorie și mit in
conștiința româneasca)
 Dochia și Traian

• Considerată de către George

Călinescu mitul etnogenezei,
legenda populară
românească Dochia și
Traian descrie legenda Dochiei,
fiica lui Decebal, care, sub
amenințarea romană, pentru a nu
își părăsi pământul și neamul se
transformă alături de "a ei
popor" în stâncă.
Mitul zburătorului
• Zburătorul este în mitologia
populară românească o ființă
fantastică închipuită ca un spirit rău,
care chinuiește noaptea, în somn,
fetele nemăritate și femeile măritate
de curând. În literatura romantică,
termenul „zburător” este o
personificare a dorului de bărbatul
iubit, a dragostei intense față de
ființa iubită.
Susținerea originii romane a
poporului român
• „Rumânii, câți să află lăcuitori in Țara Ungurească si la
Ardeal si la Maramoroșu, de la un loc sântu cu
moldovenii si toți de la Râm se trag. ...de la râmleni, ce le
zicem latini, pâine, ei zic panis, găina... ei zic galina,
muierea... mulier [...] si altele multe din limba latina, ca
de n-am socoti pre amănuntul, toate le-am intelege."
• (Grigore Ureche [1590-1647], Letopisețul Țării
Moldovei)
• ,,Limba moldovenilor si a celorlalti români a fost
odinioară cea romană, dat fiind că sunt urmași ai
romanilor, în epoca noastră vorbirea noastră se
deosebește foarte mult de aceea, cu toate că multe cuvinte
ale moldovenilor pot fi ințelese de alți latini.”
• (traducere din limba latina, Nicolaus Olahus [1493-
1568], Hungaria [1536])
• ..iar noi, rumânii, suntem adevărați
romani si aleși romani in credință și în
bărbăție, den carii Ulpie Traian i-au
așezat aici în urma lui Decheval, dupre
ce tot l-au supus si l-au pierdut; și apoi si
alalt tot șireagul împăraților așa l-au
ținut și l-au lăsat așezați aici si dintr-
acelora rămășită să trag până astăzi
rumânii aceștea...„
• (Constantin Cantacuzino [1640-1716],
Istoria Țării Românești)
 Susținatori ai latinității
Ideea de latinitate este susținută de Letopisetele lui
Grighore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce

Grighore Ureche Miron Costin Ion Neculce

Grigore Ureche

• A fost primul cronicar

moldovean de seama, a carui
opera a ajuns pana la noi. A fost
un boier instruit ce a detinut
functii politice importante la
sfarsitul secolului XVI.
• Etnogeneza romana a fost una dintre preocuparile majore ale primilor
nostri cronicari, Grighore Ureche notand in Letopisetul tarii Moldovei:

“Rumanii, câti sa
afla locuitori în Tara
Ungureasca și la
Ardeal și la
Maramorosu, de la
un loc sântu cu
moldovenii si toti de
la Râm se trag.”.
• Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grighore
Ureche, un adevarat laitmotiv in cultura romana, fiind intalnit la
Miron Costin, la stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir,
Samuil Micu, la Gheorghe Sincai si la altii.
Miron Costin Ion Neculce

• A fost un cronicar roman din • A fost un cronicar moldovean,

Moldova, unul dintre primii mare boier care a ocupat diferite
scriitori si istoriografi din demnitati importante in
literatura romana perioada in care a domnit
Dimitrie Cantemir
 Sustinatori ai dacismului
Ideea de latinitate este susținută de Lucian Blaga, Bogdan Petriceicu Hasdeu
si de Istoricul Vasile Parvan

Lucian Blaga B.P.Hasdeu Vasile Parvan

• Lucian Blaga prin articolul „Revolta
fondului nostru nelatin" din revista
„ Zamolxe ".

• “Avem însa si un bogat fond slavo-trac,

exuberant si vital, care, oricât ne-am
împotrivi, se desprinde uneori din
corola necunoscutului rasarind puternic în
constiinte.”
• B.P.Hasdeu prin lucrarea :
• „Perit -au dacii?” din 1860, în care punea
la îndoiala latinismul românilor si liniatrasata
de Scoala Ardeleana, catre o directie cu totul
noua: originea geto- daca a poporului român.
• Istoricul Vasile Parvan prin :
• opera „Getica” – realizata pe baza studiilor si
descoperirilor arheologice din acea vreme
• În perioada interbelica, cele doua
curente de idei sunt percepute de
pe pozitii adesea opuse, aflându-
se în confruntare directa si sunt
folosite, direct sau indirect,
ca suport argumentativ pentru
diferite antinomii: traditie-
modernitate, spirit
national- cosmopolitism.
INFLUENȚE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Influențe

Vechi Târzii

Neogreaca Turcă
Slavă Maghiară Greacă
 CUVINTE
MOȘTENITE
DIN LATINĂ
•CAP, FRUNTE, OCHI, PÂINE,
SARE, APĂ, CASĂ, MASĂ...
•PUI, GĂINĂ, PASĂRE ,ETC…
Cuvinte moștenite din
dacă

• abur, baci, balaur, baltă,

bordei, brad, brâu, bucura,
buză, căciulă, cătun, copac
Primul text scris în limba
română
• O scrisoare de acum aproape 500 de ani
este primul document redactat in limba
romana cunoscut pana astazi. Scrisoarea a
fost descoperita in jurul anului 1894 in
Arhivele Brasovului.
•"MUDROMU I PLEMENITOMU, I CISTITOMU I BOGOM DAROVANOMU JUPAN HANĂŞ BENGNER OT BRAŞOV MNOGO ZDRAVIE OT NÉCŞU OT DLĂGOPOLE. (= PREAÎNŢELEPTULUI ŞI CINSTITULUI, ŞI DE
DUMNEZEU DĂRUITULUI JUPÂN HANĂŞ BENGNER DIN BRAŞOV MULTĂ SĂNĂTATE DIN PARTEA LUI NEACŞU DIN CÂMPULUNG, N. N.).
•I PAK (=ŞI IARĂŞI) DAU ŞTIRE DOMNIE TALE ZA (=DESPRE) LUCRUL TURCILOR, CUM AM AUZIT EU CĂ ÎMPĂRATUL AU EŞIT DEN SOFIIA, ŞI AIMINTREA NU E, ŞI SE-AU DUS ÎN SUS PRE DUNĂRE.
•I PAK SĂ ŞTII DOMNIIA TA CĂ AU VENIT UN OM DE LA NICOPOLE DE MIIE ME-AU SPUS CĂ AU VĂZUT CU OCHII LOR CĂ AU TRECUT CIALE CORĂBII CE ŞTII ŞI DOMNIIA TA PRE DUNĂRE ÎN SUS.
•I PAK SĂ ŞTII CĂ BAGĂ DEN TOATE ORAŞELE CÂTE 50 DE OMIN SĂ FIE DE AJUTOR ÎN CORĂBII.
•I PAK SĂ ŞTII CUMU SE-AU PRINS NEŞTE MEŞTER(I) DEN ŢARIGRAD CUM VOR TREACE CEALE CORĂBII LA LOCUL CELA STRIMTUL CE ŞTII ŞI DOMNIIA TA.
•I PAK SPUI DOMNIIE TALE DE LUCRUL LUI MAHAMET BEG, CUM AM AUZIT DE BOIARI CE SUNT MEGIIAŞ(I) ŞI DE GENEREMIIU NEGRE, CUM I-AU DAT ÎMPĂRATUL SLOBOZIIE LUI MAHAMET BEG, PE
IO-I VA FI VOIA, PREN ŢEARA RUMÂNEASCĂ, IARĂ EL SĂ TREACĂ.
•I PAK SĂ ŞTII DOMNIIA TA CĂ ARE FRICĂ MARE ŞI BĂSĂRAB DE ACEL LOTRU DE MAHAMET BEG, MAI VÂRTOS DE DOMNIILE VOASTRE.
•I PAK SPUI DOMNIIETALE CA MAI MARELE MIU, DE CE AM ÎNŢELES ŞI EU. EU SPUI DOMNIIETALE IARĂ DOMNIIATA EŞTI ÎNŢELEPT ŞI ACESTE CUVINTE SĂ ŢII DOMNIIATA LA TINE, SĂ NU ŞTIE UMIN
MULŢI, ŞI DOMNIILE VOSTRE SĂ VĂ PĂZIŢI CUM ŞTIŢI MAI BINE.
•I BOG TE VESELIT. AMIN."(=ŞI DUMNEZEU SĂ TE BUCURE. AMIN) - (APUD HURMUZACHI - "IORGA. DOCUMENTE", XI).
• Actul de nastere al limbii romane scrise a
fost redactat in 1521, foarte tarziu,
comparativ cu alte popoare, daca ne
gandim ca aceasta scrisoare e
contemporana cu Luther, cu Nicolaus
Copernic, cu Margareta de Navara sau
Francois Rabelais, iar la aparitia ei
Leonardo da Vinci deja murise de doi ani.
Bibliografie
• www.scribd.com
• www.wikipedia.org
• www.google.com