Studiu de caz:

Latinitate și dacism
 Delimitări conceptuale:
Latinitatea și dacismul sunt concepte care desemnează două curente de idei ce
străbat cultura și literatura română.

Latinitate este un termen care denumește acțiunea de Dacismul este un curent în istoriografie, afirmat la
impunere a limbii latine și a civilizației latine în urma jumătatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea)
cuceririi Daciei de către romani. contribuţiei dacilor la formarea poporului român.

2
 Context istoric:
Dacismul îsi face simţită prezenţa odată cu interesul romanticilor pentru etnogeneza şi
pentru mitologia din spaţiul traco-dac. Se conturează ca un curent de idei, mai mult sau mai
puţin unitar, mai ales în perioada interbelică, de multe ori fiind asimilat cu orientarea
tradiţionalistă.

Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de generaţia cronicarilor – secolele XVI –
XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) , apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir.
Atinge apogeul prin reprezentanţii “Şcolii Ardelene” (Samuil Micu, Gheorghe Şincai,
Petru Maior).
3
 Formarea limbii române

O primă etapă a formării limbii române o constituie procesul de romanizare a

geto-dacilor. Ca urmare, aceştia au preluat treptat limba latină vorbită (sau
vulgară).
Astfel, până în secolul al Vl-lea se formează protoromână comună. Din limba
geto-dacilor după diferite opinii s-au păstrat în cea română 170-180 de cuvinte.

4
 Formarea limbii române

Sub impactul migraţiei slavilor, romanitatea nord şi sud-dunăreană este

divizată, iar din limba protoromână comună, care avea un caracter în linii
generale de o limbă închegată, se formează dialectul daco-român (nord-
dunărean) şi dialectele sud-dunărene (aromân sau macedo-român,
megleno-român şi istro-român).
Acest proces, care se desfăşoară în secolele VII-IX, a cunoscut influenţa
limbii slave.

5
 Românii de la bun început s-au numit romani, denumire care
a evoluat în rumâni, apoi români. Ei şi-au păstrat permanent
conştiinţa originii lor romane.

Recunoaşterea de către popoarele vecine a unei comunităţi etnice româneşti în spaţiul

Carpato-Danubian mărturiseşte că în această perioadă poporul român era deja
constituit.

În concluzie, cele mai răspândite teorii asupra formării poporului român

şi a limbii române sunt trei la număr:

6
1.Teoria nord-dunăreană (care plasează teritoriul din stânga Dunării ca spaţiu de
constituire etnică a românilor) este susţinută de D. Cantemir, P. Maior şi
B.P. Haşdeu. Dialectele sud-dunărene: aromân, megleno-român şi istroromân nu-
şi găsesc însă o explicaţie ştiinţifică în argumentele acestei teorii, dovedindu-şi
astfel lacunele.

2.Teoria imigraţionistă , prin care se susţine că formarea poporului român la

sud de Dunăre, pe un teritoriu aflat undeva, între bulgari şi albanezi (de
aici, şi influenţe lingvistice), a avut la baza imigrarea acestor doua
popoare ,către jumătatea secolului al XIII-lea (alţii evocă veacurile al
XII-lea şi al XIII-lea), în Ţara Românească, Moldova şi Ardeal.

7
 3.Teoria nord şi sud dunăreană este cea mai rezonabilă teorie, se bucură de o vechime
considerabilă şi de partizani cu renume precum Xenopol, Iorga,, A. Rosetti . Succint, ea
evidenţiază că spaţiul etnogenezei românilor este unul destul de extins, la nord şi sud de
Dunăre. Acest spaţiu cuprinde: Dacia, Dobrogea, Dardania, Panonia de sud, Moesia
superioară şi inferioară, regiuni în care s-au descoperit dovezi arheologice ce atestă
unitatea şi continuitatea acestui popor.
Continuitatea elementului latin în Dacia este singura explicaţie ştiinţifică a prezenţei
românilor la nord de Dunăre, iar elementul daco-roman de la nord de fluviu a fost de fapt
nucleul formării limbii şi poporului român.

8
 Reflectarea în literatură

Din scrierile,operele ce aduc în prim plan cele două

concepte,latinitatea și dacismul,putem stabili perspectiva din
care autorii au analizat aceste curente de idei,respectiv, cine
au fost susținătorii latinității și cine au fost susținătorii
dacismului.
 Susținătorii latinității:
Alături de Şcoala Ardeleană ,care nega
originea dacă a românilor,s-au aflat Dimitrie
Cantemir(„Hronicul vechimii a romano-moldo-
vlahilor”)si Grigore Ureche,Miron Costin si Ion
Neculce,cu Letopiseţele lor.
Un alt sustinator al latinitatii este si Vasile
Alecsandri,prin “Cantecul gintei latine”(“Latina
gintă e regină/
Între-ale lumii ginte mari;/Ea poartă-n frunte-o
stea divină/Lucind prin timpii seculari./Menirea
ei tot înainte/Măreț îndreaptă pașii săi./Ea merge-
n capul altor ginte/Vărsând lumină-n urma ei.” )

10
 Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor
noştri cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii
Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi
la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toti de la Râm se trag ».

Această glorificare a latinităţii noastre a devenit, după Grigore Ureche, un

adevărat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la
stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la
Gheorghe Şincai şi la alţii.

11
 Susținători ai dacismului

Lucian Blaga,prin articolul „Revolta fondului nostru

nelatin”din revista”Zamolxe”.
”Avem însă şi un bogat fond slavo-trac, exuberant şi vital,
care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corola
necunoscutului răsărind puternic în conştiinţe. ”

Istoricul Vasile Pârvan prin opera „Getica” –

realizată pe baza studiilor şi descoperirilor
arheologice din acea vreme.

12
Reflectarea temei in arta
Înfăţişarea caracteristică romanilor
Îmbrăcămintea romanilor s-a deosebit foarte puţin, înca din timpuri străvechi, de portul altor
popoare contemporane lor.
Ea se confecţiona din pielea şi blana animalelor, iar mai tarziu din in şi din fibre de cânepă.
Toga, care era aceeasi atat la bărbaţi, cât şi la femei, când era îmbrăcată,se lega în talie,lăsând
partea din faţa mai lungă decât cea din spate,care trebuia sa ajunga pana în dreptul genunchilor.
Vechii romani purtau încălţăminte de două feluri: sandale prinse de picior prin curele şi
ghete cu toc scurt fixate de picior prin acelaşi procedeu.

14
Sculptura

COLUMNA LUI TRAIAN, este un izvor

istoric, constituind principalul "document" al
evenimentelor de excepţie care au consfinţit
schimbarea radicală a istoriei DACIEI.

15
 Concluzii
Limba română este o limbă romanică, din
grupul italic al familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe similarități cu
limbile franceză, italiană, spaniolă,
portugheză, catalană și reto-romană.
.
Atunci când vine vorba de stabilirea
ştiinţifică a originilor noastre, ne tragem din
daci şi romani, fără latinitate exclusivă, fără
preamărirea elementului dac.
16
Este general acceptată ideea că limba
română s-a format atât la nord cât și la
sud de cursul inferior al Dunării, înaintea
sosirii triburilor slave în această zonă.
Astfel ,sinteza, bilingvismul,
aculturaţia şi influenţa slavă sunt
elemente-cheie ale etnogenezei
româneşti.
 Studiu de caz realizat de:
❤

👧
Dîba Cosmin
👦
Criseta Denis
👦
Mocanu Vlad
👦
Caraenache
Alexandru

Elevi ai clasei a XI-a B din cadrul

Colegiului Dobrogean Spiru Haret
17