Imaginea lui

Ștefan cel Mare în cronici

Proiect realizat de:
-Dîba Cosmin-Alexandru
-Cristea Denis
-Caraenache Alexandru
-Mocanu Vlad
Clasa a XI-a B
 Cine a fost Ștefan cel Mare?
• Ștefan cel Mare sau Ștefan al III-lea a fost domnitorul moldovei între
anii 1457-1504, fiind cel mai longeviv domnitor din istoria medievală a
Țării Românești. Acesta a fost o persoană importantă din istoria
României,Moldova atingând apogeul statal,prosperitatea economică și
stabilitatea internă,datorită calităților lui Ștefan de a conduce țară atât
pe plan politic cât și militar.
• Datorită faptelor acestuia, mai mulți cronici au scris despre Ștefan,însa
cea mai importantă lucrare fiind cea a lui Grigore Ureche.
Cronica lui Ștefan cel Mare
Cronica lui Ştefan cel Mare este o lucrare de mici dimensiuni, formată din 32 de file de
manuscris, care cuprinde evenimentele cele mai importante din Moldova, din perioada
1457-1499. Aceasta servea drept izvor de informaţii pentru exteriorul ţării, prezintă
puţine detalii despre viaţa domnitorului, accentul fiind pus pe activitatea militară.
Cronica începe cu prezentarea anului 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupa scaunul
domnesc al Moldovei.
În aprilie 1457, Ștefan intră în Moldova, spre Suceava, de-a lungul Siretului. Acesta este
însoțit de o armată de circa șase mii de oameni, din care un corp de o mie de munteni
oferiti de Vlad Țepeș, iar restul moldoveni din Țara de Jos.
„În anul cum se socotește de la nașterea lui Christos 1457, în luna lui aprilie, în
săptămâna mare dinaintea Paștilor, veni Ștefan Vodă, fiul lui Bogdan Vodă, cu o mică
oaste. Și veniră asupra lor Aron Vodă la un părău sau apă cu numele Hreasca, la Doljești.
Așa, goni Ștefan Vodă pe Aron Vodă din țară și rămase însuși domn prin silnicie.”
 Ștefan cel Mare în viziunea lui Grigore
Ureche

,,Fost-au Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabu a vărsa

sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ. Amintrelea era om
întreg la fire, neleneș și lucrul său îl știa a-l acoperi și unde nu gândeai, acolo
îl aflai.La lucru de războaie meșter, unde era nevoe însuși se vâra, ca
văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze și pentru aceia rar războiu de nu biruia și
unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, știindu-se căzut jos, se ridica
deasupra biruitorilor.”
---Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei
 
Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor,
considerată cea mai exactă reprezentare a domnului.
Ștefan cel Mare in viziunea lui Mihail
Kogălnicianu
,,Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și
chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț,
întreabă-l cine le-au făcut; el îți va răspunde: Ștefan cel Mare. Orice pod, orice
biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său.
Orice bunătate, orice așezământ a căruia rămășițe se mai trăgănează până
astăzi, orice legiuire ominească, orice puneri la cale înțălepte Ștefan vodă le-au
urzit, îți va zice el, și iar Ștefan vodă. În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni
rezumă toate faptele istorice, toate monumentele, toate isprăvile și instituțiile
făcute în cinci veacuri, de atâția stăpânitori.’’
---Mihail Kogălniceanu, Ștefan cel Mare
 
În finalul cronicii este prezentată moartea lui Ștefan cel
Mare, care a decedat in Suceava pe data de 2 Iulie 1504:

„A murit Ştefan, voievodul Moldovei, oştean viteaz ca un al doilea

Alexandru; de multe ori a bătut pe împăratul turcesc cu marile lui oştiri,
de asemenea şi pe tătari şi pe Matei, regele Ungariei, şi pe regele
Poloniei, Albert”.