Ștefan al III-lea, cunoscut în cultura româneasca ca Ștefan cel Mare sau

după canonizare, Ștefan cel Sfânt a fos domnitor al Moldovei între anii
1457 și 1504.

Copilăria lui Ștefan cel Mare

Conform datelor istorice, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de
la Borzești, ca fiu nelegitim al lui Bogdan al II-lea și al Oltei.

Tatăl său era fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun, iar Oltea, mama lui,
provenea dintr-o familie de boieri de lângă Bacău.

Cei doi s-au cunsocut în perioada în care Bodan se afla în exil la curtea lui
Vlad Dracul.

Pe lângă Ștefan cel Mare, familia a mai avut încă trei băieți: Ioachim, Ion,
Crâstea și două fete, Maria și Sora.

Ștefan cel Mare s-a născut în anul 1438 sau 1439, data nașterii nefiind
cunoscută cu certitudine.

După asasinarea lui Bogan, pe 15 octombrie 1451 de către fratele său

vitreg Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare,
împreună cu mama lui și cu frații pleacă în exil în Transilvania și apoi în
Țara Românească.

Căsătoriile lui Ștefan cel Mare

Căsătoria cu Edvochia, fiica lui Simeon Olelkovici

Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată cu principese
ortodoxe din țările vecine.

Prima soție a fost Evdochia, fiica lui Simeon Olelkovici de la Kiev.

Căsătoria cu Evdochia a durat patru ani și din ea au rezultat doi băieți și o

fată. Băieții, Bogdan-Vlad născut în 1466 și Petru născut în 1467. Cei doi
au murit de tineri, în anul 1479, la câteva luni distanță și au fost îngropați
împreună în același mormânt.

Fata, Elena s-a născut în anul 1464 sau în 1466 și în 1483 s-a căsătorit cu
Ivan cel Tânăr, fiul marelui cneaz, Ivan al III-lea al Rusiei, cu care a avut un
singur copil, pe Dimitri Ivanovici.

După moartea soțului său în 1490, fiul Elenei a fost desemnat co-regent de
către țarul Ivan al III-lea, între anii 1498-1502.
Dat fiind faptul că Elena era susținătoare a ereziilor iudaizante a fost
arestată și a pierdur orice șansă la preluarea tronului.

Ulterior, Elena și fiul său sunt arestați și întemnițați în 1502, iar trei ani mai
târziu Elena a fost asasinată.

Căsătoria din interes politic cu Maria

La 14 septembrie 1472 Ștefan se căsătorește cu Maria, o femeie din

familia domnitoare din micul regat grecesc pontic Mangop-Theodoro, din
Crimeea.

Căsătoria cu Maria a fost una de coveniență și de interes politic și a durat

cât timp a a existat acest interes.

Căsătoria cu doamna Voichița

În anul 1475, după divorțul de Maria, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu cu
doamna Voichița, fata lui Radu Vodă.

În urma mariajului au rezultat doi copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III-
lea și o fată Maria.

Căsătoria cu Voichița a fost ultima a domnitorului moldovean și a durat

până la moartea acestuia. După mortea lui Ștefan, văduva sa a mai trait
încă șapte ani, iar în 1511 a fost înmormântată la Mănăstirea Putna.

Pe lângă cele trei căsătorii, Ștefan cel Mare a avut mai multe concubine.
Cea mai cunsocută dintre ele a fost Maria Rareș din Hârlău, mama
viitorului domn Petru Rareș.

Înfățișarea și personalitatea lui Ștefan Cel Mare

Pe baza portretelor din tablourile votive din bisericile ctitorite și a izvoarelor
scrise păstrate, Ștefan cel Mare era un bărbat de înălțime medie spre mare
(160 cm).

„«Om nu mare de statu» dar probabil cu un trup foarte vânjos, cu fața

rotundă și plină, cu o frunte largă, cu ochi albaștri, cu părul lung și blond
lăsat în plete pe spate, cu mustață de asemenea blondă și, în unele etape
ale vieții, cu o umbră de barbă. Rana de la glezna stângă trebuie să-l fi
făcut, cel puțin în ultimii ani, să șchiopăteze”, scriu Ștefan S. Gorovei și
Maria Magdalena Székely în lucrarea lor, Princeps omni laude maior.
Potrivit vechilor izvoare, Ștefan cel Mare avea o personalitate colerică, însă
pe măsura ce a înaintat în vârstă a reușit să-și tempereze instabilitatea
emoțională și accesele de furie și mândrie.

„Dacă cercetam caracterul lui Ștefan, îl videm de la început cuprins de un

mare neastâmpăr. Nu putea sta un moment fără a nu face ceva. Și fiind-că
lucrarea acelui timp se mișca mai ales în câmpul răsboiului, apoi îl videm
pe dânsul apucându-se de răsboaie mai mult îndrăznețe decât cugetate”, îl
prezenta A.D. Xenopol în lucrarea sa „Caracterul lui Ștefan cel Mare”.

Cronicarul Maghiar, Nicolaus Isthvanfius spunea că Ștefan cel Mare

este „șovăitor în credință și nestatornic” făcând referire la presupusa
încălcare jurâmântului de suzeranitate față de regele Ungariei.

La rândul său, regele Sigismund I al Poloniei, îl caracteriza astfel: „Ștefan

era din fire abil, viclean, nestatornic, viteaz și cu suflet mare, pentru care a
fost numit, de către cei tineri, vulpe șireată.”

Ștefan cel Mare la tronul Moldovei

Între anii 1457-1469, Ștefan cel Mare s-a ocupat de acțiuni politice și
militare pentru recunoașterea externă și consoliarea domniei.

Mai exact, Ștefan cel Mare dorea întărirea poziției Moldovei pe plan intern
și internațional și recâștigarea libertății de acțiune a țării.

Începutul domniei lui Ștefan cel Mare

După ce l-a învins pe Petru Aron în lupta de la Doljești, Ștefan a organizat

o ceremonie publică de încoronare, într-un loc numit Direptate, pe valea
Siretului.

„Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altă curte
măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul
ce să chiamă Direptatea și i-au intrebatu pre toți: este-le cu voie tuturor să
le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: “În mulți ani de la
Dumnezeu sa domnești”. Și decii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au
pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan
vodă steagul țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii”, scria Grigore
Ureche în Letopisețul Țării Moldovei.

În prima perioadă a domniei sale, Stefan a purtat mai multe bătălii pentru
cucerirea Chiliei apoi luptele de la Baia cu Matei Corvin, luptele de la Lipnic
cu tătarii și atacul asupra Țării Românești.
Conform datelor istorice, perioada anilor 1470-1486 a fost cea mai
complicată și dificilă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

În această perioadă Ștefan cel Mare a atras Țara Românească în coaliția

antiotomană. Primul conflict pe această temă a fost cu Radu cel Frumos.

În același context, Ștefan a intervenit și a numit patru domni în Țara

Românească: Laiotă Basarab, Vlad Țepeș, Basarab cel Tânăr Țepeluș și
Vlad Călugărul.

Războaiele și bătăliile lui Ștefan cel Mare

Potrivit datelor istorice, pe parcusul a celor 47 ani de domnie, Ștefan cel
Mare a dus 36 de bătălii.

Cifra este bazată pe mărturisirea lui Ștefan cel Mare făcută în 1502
medicului venetian Matteo Muriano “eu sunt înconjurat de dușmani din
toate părțile și am purtat 36 de lupte de când sunt domnul acestei țări,
dintre care am fost învingător în 34 și am pierdut două”.

Una dintre cele mai celebre bătălii purtate de Ștefan cel Mare a fost cea de
la Vaslui sau bătălia de la Podul Înalt, cum este cunoscută în istorie.

Pe 10 ianurie 1474 Moldova a fost atacată de aproximativ 120.000 de turci

și 17.000 de munteni.

Ștefan cel Mare a dus lupta cu doar 40.000 de soldați, însă cu toate astea
a reușit să-i învingă.

Alte bătălii pe care le-a avut Ștefan cel Mare de-a lungul cel 47 de ani de
domnie sunt:

Bătălia de la Baia din 1467

Bătalia a avut loc în noaptea dintre 14 spre 15 septembrie, între Moldova și

Imperiul Otoman.

Bătălia de la Valea Albă

Bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț) pe 26
iulie 1476, între armată Moldovei și armata Imperiului Otoman, condusă de
sultanul Mahomed al II-lea.
Bătălia de la Râmnic

Bătălia de la Râmnic a avut loc pe 8 iunie 1481 între armata Moldovei și

Țara Românească.

Bătălia de la Codrii Cosminului

Pe 26 octombrie 1497 armata lui Ștefan cel Mare a luptat împotriva armatei
regelui Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene.

Bătălia de la Soci

Pe 7 martie 1471 lângă Râmnicu Sărat, armata Moldovei a luptat împotriva

armatei Țării Românești.

Bătălia de la Cătlăbuga

Pe 16 noiembrie 1485 armata lui Ștefan cel Mare a luptat împotriva

Imperiului Otoman, care apăra cetatea Chilia (azi în Ucraina).

Ștefan cel Mare a învins armata Imperiului Otoman, dar nu a mai putut să
continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei.

Ștefan cel Mare, purtătorul de biruință și apărătorul

creștinității
Potrivit scrierilor istorice, Ștefan cel Mare a fost numit apărător al
creștinității și al Europei împotriva turcilor.

Într-o scrisoare redactată în perioada războaielor cu turcii, Papa Sixt al VI-

lea l-a descris pe Ștefan cel Mare ca fiind „atlet al credinţei creştine“.

„Pentru credința și smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înțelepciune și

har", potrivit Sfintei Scripturi (Iacov 4,6)

"Ștefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinței creștine în luptele

sale cu turcii și tătarii, ci el a fost și un mărturisitor al ei prin numărul mare
de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele
necesare slujbelor și obștei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi și
de noapte cu lucrul mâinilor și cultura minții.”
Ștefan cel Mare a ridicat 44 de lăcaşe sfinte
De-a lungul vieții sale, pentru a-și arăta susținerea pentru credință, Ștefan
cel Mare a ridicat 44 de biserici și mănăstiri.

Mănăstirea de la Putna

Printre lăcașele sfinte, amintim Mănăstirea de la Putna care a fost ridicată

între anii 1466-1469 și care se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în
județul Suceava.

Mănăstirea de la Putna este locul în care trăiesc după anumite reguli

ascetice, călugări sau călugărițe.

În 1871, Mihai Eminescu a numit mănăstirea „Ierusalimul Neamului

Românesc”.

Mănăstirea de la Voroneț

Un alt lăcaș sfânt ctitorit de Ștefan cel Mare este Mănăstirea de la Voroneț,
construită în 1488.

Supranumită „Capela Sixtină a Estului” este un complex monahal medieval

construit în satul Voroneț, de lângă Gura Humorului.

Mănăstirea Voroneț a constituit un record în ceea ce privește construcția,

fiind ridicată în doar 3 luni și 3 săptămâni.

În data de 2 iulie, Biserica Ortodoxă Română cinsteşte memoria Sfântului

Voievod Ştefan cel Mare, această zi fiind prilej de pelerinaj la mormântul
domnului Moldovei de la Mănăstirea Putna.

Sfântul Voievod Stefan a trecut la cele veșnice in anul 1504 și a fost

înmormântat la Mănăstirea Putna.