Ștefan cel Mare

Domnul Țării Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt, numit de unii istorici și Ștefan al III-lea, s-a născut
prin anii 1438–1440, probabil în s. Borzești, actualmente jud. Bacău. A fost nepotul lui Alexandru cel
Bun (potrivit altor opinii – al fratelui acestuia, jupânul Bogdan) și fiul lui Bogdan al II-lea și al Oltei
(Maria, nume luat în monahie, înaintea morții) din dinastia Mușatinilor (continuatoarea pe linie
feminină a Bogdăneștilor).1.Ștefan-Vodă a încercat să facă o coaliție antiotomană, ducând tratative
cu Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia.

Deși chemate de papa Sixt IV să formeze o cruciadă împotriva turcilor, aceste țări n-au putut depăși
contradicțiile dintre ele.2

La 10 ianuarie 1475, la Vaslui, Ștefan-Vodă a obținut o victorie strălucită împotriva armatei turcești
(100 000 – 120 000 de oameni) conduse de Soliman-pașa.3.În lunga lui domnie a purtat 36 de
războaie, ieșind învingător în 34, fiind în primul rând un apărător al pământului natal.4. A organizat,
consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea
mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri.5. Steagul liturgic al lui Ștefan cel Mare a fost
creat de călugări, timp de patru luni, între 1 ianuarie și 11 aprilie 1500. Sau, în alți termeni, în cel de-
al 43-lea an de domnie a voievodului.

În concluzie, Figura domnitorului moldovean reprezintă o temă importantă în istoriografia, dar şi în

mitologia românească. Poate cea mai mare este legată de meritele folosite drept argument la
sanctificarea sa de Biserica Ortodoxă Română.

Cel mai mare argument utilizat în favoarea calităţii de sfînt este faptul că Ştefan cel Mare a luptat cu
păgînii şi a ctitorit zeci de biserici. Datele istorice demonstrează că Ştefan cel Mare nu a luptat doar
cu turcii şi tătarii, dar şi cu muntenii, cu ungurii şi cu polonezii. Istoriografia arată că de exemplu pînă
în anul 1470, Ştefan cel Mare nu a luptat contra turcilor. Din contra, frecvent le-a fost aliat în
războaiele cu ungurii şi muntenii.