ŞTEFAN CEL MARE

,, Ştefan, Ştefan, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai
mândrul soare.”
1
Nr.Crt. DATA
Unitatea de Competențe
învățare
XA XB XC

1
Ștefan cel Mare

2
Vlad Țepeș

3
Matei Corvin

I.
CUPRINS
Scurtă prezentare…………………………………………………………4
II. Începutul şi consolidarea domniei………………………………………..5
III. Politica internă……………………………………………………………6
IV. Politica externă…………………………………………………………...6
V. Luptele cu turcii…………………………………………………………..7
VI. Relaţiile cu Ungaria………………………………………………………9
VII. Personalitatea lui Ştefan cel Mare………………………………………..9
VIII. Ctitoriile lui Ştefan cel Mare……………………………………………10
IX. Bibliografie……………………………………………………………...15

2
 I. SCURTĂ PREZENTARE

STEFAN – VODĂ, fiul lui Bogdan – Vodă, a fost domnul Moldovei între anii
1457 – 1504.
Născut: 1433. Borzeşti
Moare la: 1504, Suceava
Predecesor: Petru – Aron
Succesor: Bogdan cel Orb
Părinţii voievodului au fost Bogdan al II – lea si d-na Maria Oltea, care l-a
crescut pe Ştefan pentru a deveni domnitor.
Căsătorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mongop şi cu Maria Voichiţa,
toate de rang princiar, descendente din familii domnitoare.
Caracteristica generală a domniei:
Domnia lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504) a fost perioada cea mai glorioasă di
istoria medievala a Moldovei, şi ,, cel mai frumos trup din istoria Moldovei”, ţara n-a fost
niciodată mai întinsă, mai bogată şi mai respectată; niciodată faima domnului ei n-a
străbătut atât de departe, deopotrivă în Apusul Creştin, ca şi Răsăritul necredincios;
niciodată nu s-a ridicat spre slava celui de sus atât de multe lăcaşuri şi într-o formă atât de
desăvârşită.1
Domnia lui Ştefan cel Mare a fost punctul culminant al luptei românilor pentru
independenţă şi afirmare în contextul civilizaţiei europene în sec. al XII – lea. Reuşind să
instaureze în ţară un echilibru social, domnitorul a pus capăt luptelor dintre fracţiunile
boiereşti şi a creat o bază socială pentru consolidarea puterii domneşti, care întrunea
boierimea dregătoare, slujitorii, ţăranii chemaţi la oaste, orăşenii.
Victoriile repurtate de Ştefan au permis Moldovei să devină un factor politic şi
militar de un prestigiu extern incontestabil.
Lunga domnie a lui Ştefan cunoaşte câteva etape:
Prima etapă: 1457 – 1473, corespunde consolidării domniei în plan intern şi
extern prin impunerea independenţei ţării în relaţiile cu Polonia şi Ungaria;

1
Constantin. C. Giurescu – Istoria românilor, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2007, pag. 42;
3
 A doua etapă: 1473 – 1486, perioada marilor confruntări cu Imperiul Otoman;
A treia etapă: 1486 – 1504, noua orientare a Moldovei spre sistem de alianţe( în
primul rând cu Ungaria), menit să contracareze tendinţele de dominaţie ale Poloniei
asupra statului moldovenesc şi să împiedice expansiunea otomană în Europa.

II. ÎNCEPUTUL ŞI CONSOLIDAREA

DOMNIEI

După uciderea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş şi
intră în Moldova în aprilie 1457 şi îl înfrânge pe Petru Aron, răzbunând moartea
părintelui său, la Doljeşti, pe Siret, la 12 aprilie şi apoi la Orbic, în 14 aprilie. Apoi la
locul numit Direptate, pe Siret, ţara la proclamat pe Ştefan domn al Moldovei, iar ,,
mitropolitul Teoctist săvârşi între suliţi, nu fără oarecare sfială, slujba ungerii
voievodului”.2
Tronul lui Ştefan trebuia însă întărit. Petru Aron fugise în Polonia, dar se putea
întoarce cu ajutor de acolo. Ştefan a încheiat în 4 aprilie 1459, un act cu trimişii regelui
polon Cazimir, prin care îi lăsa stăpânirea Hotinului în schimbul angajamentului ca Petru
Aron să nu se apropie de Moldova. Acesta trecu apoi în Ardeal. În martie 1462, Ştefan şi
boierii semnară un act prin care jurară credinţă lui Cazimir, dar domnul pregăti atacul
asupra ungurilor.
Ştefan atacă în 1461 pe secui, se întoarse cu pradă şi în 1462 se îndreaptă
împotriva cetăţii Chilia aflată la unguri, pe care însă o cucerii în anul 1465. Domitorul
reia de la polonezi cetatea Hotinului ( 1464 aprilie), politica lui faţă de poloni dovedindu-
se fructuoasă.

2
N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pag. 54
4
 III. POLITICA INTERNĂ

Politica internă a lui Ştefan a fost deosebită de la început de cea a predecesorilor

săi. El a chemat la colaborare pe boierii din anturajul fostului domn, acordându-le înalte
dregătorii şi înzestrându-i cu proprietăţi. Boierii care plecaseră cu Petru Aron s-au întors
în ţară. Domnul a întărit instituţiile statului: Sfatul Domnesc, administraţia locală, oastea
şi sistemul de apărare al ţării.
În Sfatul Domnesc a numit numai boieri cu dregătorii; în fruntea cetăţilor a
numit pârcălabi, a creat dregătoria portarului de Suceava, comandamentul oştirii.
Domnitorul a refăcut domeniul domnesc, a înzestrat biserica cu moşiile
boierilor, a ridicat la rang de viteji pe ostaşii ce se distingeau în lupte.
Ştefan a organizat armata, a întărit ,, oastea cea mică” ( 10000 – 15000 ostaşi) şi
a pregătit mai bine oastea mare a ţării în care erau 30000 ostaşi, în care se înrolau ţăranii.
S-au întărit şi s-au înzestrat cu artilerii cetăţile ţării: Suceava, Neamţ, Hotin, Chilia,
Cetatea Albă. Orhei, Soroca.
În timpul lui Ştefan, ţara era stabilă politic şi bogată. Domnitorul a dobândit
mijloace ca să lupte, dar şi să construiască în timpul domniei sale. El s-a bazat pe puterile
Moldovei, deoarece pe sprijinul vecinilor nu se putea bizui, polonezi sau unguri, căci
aceştia doreau să aibă sub suzeranitatea lor Moldova. Însă pericolul cel mare îl reprezenta
Imperiul otoman, care îşi continua înaintarea în Europa.

IV. POLITICA EXTERNĂ

Obiectivul principal al politicii externe în primii ani de domnie ai lui Ştefan a

fost normalizarea relaţiilor cu Polonia şi neutralizarea pretenţiilor de suzeranitate ale
Ungariei asupra Moldovei. ,, Legătura cu regele Poloniei, Cazimir, pe de o parte, atacul
împotriva secuilor din 1461 şi cucerirea Chiliei, pe de altă parte, şi mai ales amestecul
domnului Moldovei în răscoala pe care au făcut-o ardelenii împotriva regelui Mateiaş

5
constituiau motive serioase pentru acesta pentru a întreprinde o expediţie împotriva lui
Ştefan”.3
La Baia, în noaptea de 14 spre 15 decembrie, tabăra regelui Matei Corvin este
atacată de oastea lui Ştefan, după ce ocupase Bacăul şi Romanul. Lupta a ţinut toată
noaptea. Oastea lui Ştefan cel Mare( 12000 de ostaşi ) a biruit. Prada a fost considerabilă:
care, corturi, maşini şi tunuri. Cronicarul polon Dlugosz consideră această luptă ,, un
uriaş dezastru’’ pentru unguri. Victoria de la Baia a consolidat poziţia lui Ştefan în
interiorul ţării şi a ridica prestigiul său în relaţiile cu alte state.
În anul 1469 în urma unei incursiuni în Transilvania, Ştefan îl pride pe Petru
Aron şi-l pedepseşte, răzbunând astfel moartea tatălui său, Bogdan al II-lea. ,, Începând
cu anul 1469, când, cu ajutorul unor boieri devotaţi Petru Aron a fost prins şi decapitat,
Ştefan a avut deplină linişte din partea Ungariei”4.
În anul următor, la Lipnic, Ştefan atacă o oaste tătărască, care făcuse o
incursiune în nordul Moldovei: ,, Vă leato 6978<1470> rădicatu sau multă mulţime de
oaste tătărască şi au intratu în ţară, să prade, cărora prinzându-le de veste Ştefan vodă, le-
au ieşitu înainte şi i-au lovitu cu oastea sa, august 20 şi multă moarte şi pieire au făcut
într-înşii şi mulţi au prinsu în robie şi le luo tot pleanul”5.
După 12 ani, Ştefan a putut să treacă la îndeplinirea planului său cel mare, lupta
împotriva turcilor.
În politica sa externă, Ştefan a dat dovadă de înalte calităţi de diplomat, evitând
să aibă doi inamici puternici concomitent. A păstrat astfel independenţa ţării, relaţii
paşnice cu vecinii. În lupte însă Ştefan a utilizat metode specifice, care au minimalizat
superioritatea numerică a inamicului său. Aproape întotdeauna confruntările se terminau
cu biruinţa lui Ştefan datorită iscusinţei acestuia.

V. LUPTELE CU TURCII

Mai întâi Ştefan şi-a consolidat tronul în prima parte a domniei. După moartea
lui Petru Aron, după tratatul cu Polonii şi după stabilirea politicii faţă de unguri, Ştefan s-

3
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,Ed. All Educaţional, Bucureşti,2007, pag. 45
4
Gh. Duzincherici – Ştefan cel Mare şi epoca sa, Ed. Politică, Bucureşti, 1973, pag.43
5
Gr. Ureche – Letopiseţul ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bucureşti 1978, pag. 42
6
a gândit la o politică de rezistenţă faţă de turci. Aceştia putea ameninţa direct, dar şi
indirect Moldova. Însă o luptă cu turcii însemna şi o luptă cu tătarii din Crimeea şi cu
muntenii. Astfel că Ştefan a încercat să scoată Muntenia din sfera de influenţă turcească,
urmărind îndepărtarea din scaun a lui Radu cel Frumos, din 1470 până în 1474. La
începutul domniei sale, Ştefan plătise tribut turcilor, însă după consolidarea tronului
refuzase plata tributului şi arăta că vrea să scoată ţara de sub jugul turcesc.
În iarna anului 1474, Mahomed II trimise în Moldova pe Suleiman Paşa cu
120000 de oameni cu misiunea de a supune pe domn şi a nimici oastea acestuia. Ştefan
îşi organizează tabăra în locul numit Podul Înalt ( în faţa Vasluiului) şi în ziua de 10
ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, dă atacul pe neaşteptate. Locul mlăştinos,
ceaţa, necunoaşterea terenului, foametea din oastea turcească au făcut ca oastea de numai
40000 de oameni a lui Ştefan să obţină victoria. Cronicarii din vremea aceea recunoşteau
că ,, niciodată armatele turceşti n-au suferit un dezastru atât de mare”.
După alungarea turcilor, Ştefan a trimes o scrisoare tuturor participanţilor
creştini din Europa, vestindu-le marea izbândă. Dar înafară de felicitări din partea Papei
şi a veneţienilor, ajutor nu veni de nicăieri.
Turcii s-au pregătit din nou să pornească asupra Moldovei. Mahomed a luat
comanda oştirii turceşti, îndreptându-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre
Nistru se iviră cetele tătarilor. În codrul de la Valea Albă s-au Războieni, turcii au
covârşit puterile moldovenilor în seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed a atacat cetăţile
Suceava, Neamţ şi Hotin, dar nu le-a putut cuceri. Aflând că Ştefan pregăteşte o oaste
nouă, că ungurii şi polonezii vin cu ajutor, Mahomed II hotărăşte să se retragă. Cetele lui
Ştefan l-au hărţuit Mahomed II a părăsit Moldova, fără ca izbânda lui să fi însemnat
supunerea ţării şi domnului ei.
În 1484, noul sultan, Baiazid II, atacă pe neaşteptate sudul Moldovei utilizând o
mare parte din flota sa. Superioritatea artileriei otomane a dus la căderea cetăţilor Chilia
şi Cetatea Albă.
În anul 1503, Ştefan încheie un tratat cu sultanul, care asigură independenţa
ţării.

7
 VI. RELAŢIILE CU UNGARIA ŞI
POLONIA

După lupta de la Baia( 1467), pe valea moldovei, relaţiile cu regele Ungariei se

acutizează în anul 1467. Puterea suzerană, Polonia, nu a intervenit direct în conflict, ci
doar diplomatic. S-a apelat împotriva regelui maghiar la Scaunul Papal.
După 1489, relaţiile lui Ştefan cu Polonia s-au înrăutăţit din cauza supunerii
domnului moldovean faţă de regele Ungariei. ,,Ştefan intră în 1490 în Pocuţia, asupra
căreia avea drept de moştenire de la înaintaşii săi. Ocupă ţinutul, pune ostaşii săi în cetăţi
şi se întoarce, cu robi şi cu multă pradă înapoi”6.
Problema Pocuţiei rămâne deschisă, căci Cazimir nu întreprinde o expediţie
împotriva lui Ştefan. Regele polonez Ioan Albert a plănuit înlocuirea lui Ştefan cu
Sigismund, fratele său. În 1497 a întreprins o campanie în Moldova cu scopul de a elibera
cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, plan ce s-a dovedit a fi fals. Ştefan este ajutat de turci şi
ardeleni. Ioan Albert abandonează planul, dar pe drumul de retragere este atacat de Ştefan
la Codrii Cosminului la 26 octombrie 1497.
În anul 1499, după mai multe solii, Moldova şi Polonia încheie pacea de la
Hârlău pe bază de egalitate.

VII. PERSONALITATEA LUI ŞTEFAN

CEL MARE

,, Fost-am acestu Ştefan-vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu

vărsătoriu de sânge nevinovat; amintirilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl
ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de râzboaie meşter, unde era

6
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,Ed. All Educaţional, Bucureşti,2007, pag. 58

8
nevoie însuşi se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze şi pentru aceea raru războiu
de nu biruia”7.
Personalitatea lui Ştefan a fost una puternică. O arată contemporanii săi, atât
prieteni, cât şi duşmani.
Cronicarul polon Wapowski îl califică drept ,, un strălucit luptător, foarte vestit
prin victoriile contra turcilor”, iar istoriograful Bonfinius recunoaşte: ,, era însufleţit
pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acesta activ şi straşnic la război”.
Rgele Sigismund al Poloniei îl numeste ,, Stephanus ille magnus”, în 1531, într-
o scrisoare către Petru Rareş.
În 1542, cronicarul Macarie îl denumeşte ,, Ştefan voievod ce viteaz”.
Învăţaţii străini l-au apreciat în chip elogios, iar în memoria românilor, Ştefan a
rămas ca un mare domnitor, cu multiple calităţi, înalt patriotism şi nesfârşită vitejie.
Personalitatea lui Ştefan apare în centrul romanului istoric Fraţii Jderi ( M.
Sadoveanu), în care se evocă epoca de înflorire moldovei în timpul său.
Domnitorul a ştiut să-şi identifice propria sa viaţă cu ţara, aşa cum o arată şi
Barbu Şt. Delavrancea în ,, Apus de soare”.
Mihai Eminescu l-a preamărit pe domnul Ştefan, la marea sărbătoare de la
Putna organizata în august 1871, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea ctitoriei
lui Ştefan.
După lungi şi grele războaie, Ştefan se stinge din viaţă la 2 iulie 1504 şi este
îngropat la Putna.
,,Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a
sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în
mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor
frumoase”.8

VIII. CTITORIILE LUI ŞTEFAN

7
Grigore Ureche – Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bucureşti 1978, pag. 70
8
Nicolae Iorga – Istoria lui Ştefan cel Mare Ed. Minerva, Bucureşti 1978, pag.54
9
 Tradiţia spune că, după fiecare luptă, Ştefan ridica o biserică sau o mănăstire.
Niciunul dintre domnii Moldovei n-a înălţat atâtea lăcaşuri de rugăciune ca Ştefan. El a
dovedit cât de mare, de puternică era credinţa sa.
Manăstirea Putna(1466 – 1469) a fost prima ctitorie a lui Ştefan (fiind şi
necropola familiei).
Iară prea Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna,
care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un părinte al său...(Grigore Ureche)

10
 Mormântul lui Ştefan cel Mare
Cea mai vestită dintre
ctitorii este Mănăstirea

Voroneţ, a cărei valoare artistică este dată de picturile murale ce împodobesc exteriorul şi
interiorul mănăstirii(1488).

Alte manăstiri: Volorăţ(1500), Dobrovăţ(1503), Tazlău(1497), Zografu; Ştefan

a ridicat şi biserici: Pătrăuţi(1487), Bădăuţi(1487), biserica din Vaslui (1490), biserica Sf.
Nicolae din Iaşi(1491 – 1493), Hârlău(1492), Borzeşti (1494), Huşi(1495), Biserica Albă
din Baia ş.a.
Pentru alte biserici, Ştefan a făcut danii: Moldoviţa, Pobrata, Humor(sate, vii,
ţigani, sare, vin, ceară).
Tradiţia spune că Ştefan cel Mare s-a născut şi a copilărit la Borzeşti, pe Trotuş.
Biserica este zidită de marele domn şi de fiul său, Alexandru, între 1493 – 1494, pentru
rugăciunea sa şi pentru pomenirea moşilor şi părinţilor lor.
A mai construit, după tradiţie: biserica din Scânteia, din Scheia, biserica din
Căpriana şi biserica din Cotnari, iar ultima biserică cea de la Reuseni, unde a fost tăiat
capul tatălui său, Bogdan.
11
 Constantin C. Giurescu îl socoteşte pe Ştefan cel mai mare dintre domnitorii
noştri: ,, Nimeni ca Ştefan n-a izbutit să concentreze armonios în persoana sa însuşiri atât
de variate şi să realizeze opere atât de însemnate. Gloria lui va străluci veşnic în istoria
patriei noastre”9.

9
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,Ed. All Educaţional, Bucureşti,2007, pag.83
12
 Bătălia de la Baia

Ştefan cel Mare – după Evangheliarul de la Umor, considerată cea mai exactă redare a
domnitorului.

Sabia lui Stefan cel Mare de la muzeul din Istambul.

13
IX. BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitrescu, Nicoleta; Manea, Mihai, Pascu, Adrian – Istoria românilor, manual
pentru clasa a XII –a, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2000.
2. Duzinchevici, Gh. – Ştefan cel Mare şi epoca sa, Ed. Politică, Bucureşti, 1973.
3. Giurescu, Constantin – Istoria românilor, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2007.
4. Iorga, Nicolae – Istoria lui Ştefan cel Mare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978.
5. Ureche, Grigore – Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978.
6. www. wikipedia.org

TRONCAȘ FLORINEL

14