Stefan cel

Mare

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

• Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2iulie 1504,
Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după
canonizarea sa de către BisericaOrtodoxăRomână, Ștefan cel
Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504.
A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea
mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
• Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a
istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat,
diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să
treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie
de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din
interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de
la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul
dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de
stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.
•
• Pe plan intern și-a bazat regimul pe o • Pe plan extern a reușit să ducă o
nouă clasă conducătoare formată politică realistă având două mari
din oameni proveniți preponderent linii directoare: impunerea sau
din mica boierime, ridicați la susținerea unor conducători
favorabili în țările vecine mici –
demnități pe baza meritelor militare, ȚaraRomânească și Hanatul
loialității față de domn sau a Crimeii – și o politică de alianțe
înrudirii apropiate cu acesta. De care să nu permită nici uneia din
asemenea a sprijinit foarte mult marile țări vecine – Imperiul
Otoman, RegatulPoloniei și
dezvoltarea răzeșimii prin RegatulUngariei să obțină o
împroprietăriri colective ale obștilor poziție hegemonică față de
de răzeși, în special în urma Moldova. A încercat, fără succes,
realizarea unui sistem de alianțe
războaielor și bătăliilor purtate, fapt internaționale împotriva turcilor,
care i-a asigurat loialitatea acestei trimițând soli la Papa de la Roma
clase, liniștea socială în țară și forța , Veneția, Ungaria, Polonia,
umană pentru a avea o armată de Cehia și Persia.
masă -„oastea cea mare”.
• După 1476, Ștefan a fost nevoit să accepte suzeranitatea Imperiului
Otoman, obținând condiții foarte bune pentru Moldova. În schimbul
unui tribut anual modic, țara își conserva intacte instituțiile și
autonomia politică internă.
• Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii,
ctitorind un număr mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât
și în Țara Românească, Transilvania sau la MunteleAthos. Pentru
aceste merite a fost canonizat de BisericaOrtodoxăRomână, cu
numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992.
• A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev,
Maria dinMangop - din familia imperială bizantină și MariaVoichița -
fiica lui RaducelFrumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii.
Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea
, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat
la MănăstireaPutna.
•
 Biogorafie si familie
• Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a
născut la moșia tatălui său de la Borzești
, ca fiu nelegitim al viitorului domn al
Moldovei, Bogdan al II-lea și al Oltei.
Bogdan era la rândul său fiu nelegitim al
lui AlexandrucelBun, iar soția sa, Oltea
provenea dintr-o familie de boieri de
lângă Bacău, cei doi cunoscându-se în
perioada în care Bogdan s-a aflat în exil
la curtea lui Vlad Dracul. Familia a mai
avut încă trei
băieți: Ioachim, Ion și Crâstea și două
fete: Maria și Sora.
• Data nașterii nu este cunoscută cu
certitudine, cele mai plauzibile variante
fiind anii 1438 sau 1439. Despre
copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date
cunoscute, cel mai probabil acesta și-a
petrecut-o la reședința familiei.
•
• În toamna anului 1449, tatăl său,
Bogdan sprijinit cu un corp de
oaste trimis de Iancude Hunedoara
, învinge armata lui Alexandru
al II-lea la Tămășeni, lângă apa
Moldovei, la 12octombrie 1449 și
se proclamă domn. Alexandru se
refugiază în Transilvania, de unde
va încerca să își recapete tronul.
La rândul său, Bogdan, după o
încercare nereușită de a căpăta
sprijinul și protecția polonezilor, și-
a îndreptat eforturile diplomatice
către Ungaria.
 Personalitate
• Descrierea, înfățișării, caracterului și trăsăturilor de personalitate ale lui
Ștefan cel Mare este o întreprindere dificilă, având în vedere că nu s-
au păstrat izvoare documentare interne din epocă, iar multe din cele
externe se bazează pe relatări orale, mai mult sau mai puțin credibile,
și interpretate funcție de contextul cultural local și interesele pe care
țara respectivă le avea față de Moldova. Unele dintre scrierile
contemporane lui au un vădit caracter apologetic, fiind pline de cuvinte
de laudă și alcătuite, foarte probabil, din dorința vădită de a-l linguși pe
Ștefan, în vederea obținerii unor foloase. Alte caracterizări, scrisese
după moartea lui, au preluat ideile acestora, într-un mod selectiv, în
încercarea de a crea un erou idealizat, care să servească drept model
pentru deșteptarea sau cultivarea unei conștiințe naționale a
românilor. „Sunt, însă, și caracterizări provenind din spații și epoci
diferite care îi atribuie, în chip repetat, aceleași însușiri, ceea ce
înseamnă că ele îi erau cu adevărat proprii.
 Accedere la tron
• La începutul lunii aprilie 1457, Ștefan a intrat în Moldova,
înaintând spre Suceava, de-a lungul văii Siretului. Era însoțit
de o armată de circa șase mii de oameni, din care un corp de
o mie de munteni oferit de VladȚepeș, iar restul moldoveni
din Țarade Jos.
• Petru Aron a fost surprins de această acțiune, reușind să
strângă în grabă o armată cu care l-a atacat pe Ștefan la
Doljești, pe Siret, la 12aprilie. Petru Aron a fost învins și a
părăsit câmpul de luptă. A încercat o nouă rezistență la Orbic,
la 14aprilie, în JoiaMare a anului 1457, dar a fost din nou
înfânt și silit să ia calea exilului, în Polonia.
•
This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY