11 XI 2021

VIAȚA PRIVATĂ ȘI VIAȚA PUBLICĂ

 Terminologie:

Viața cotidiană - este definită prin viaţa privată şi viaţa publică. Viaţa cotidiană are ca obiect de studiu biografia oamenilor cu toate laturile
sale.

Viaţa privată- reprezintă viaţa intimă / secretă a fiecărei persoane, care se desfăşoară în spaţiul rezervat exclusiv familiei (locuinţa).

Viaţa publică - reprezintă viaţa fiecărei persoane, care se desfăşoară în văzul tuturor, fiind supusă autorităţii magistraţilor/statului , netolerând
nici un secret.

Viaţa privată- definiție, forme, caracteristici:

Spațiul în care se desfășoară este locuința.

Viaţa publică – definiție, forme, caracteristici:

Spaţiul în care se desfăşoară este public (o mare varietate). Puteţi da exemple?

 Viaţa privată şi viaţa publică se află într-o relaţie de interdependenţa şi de influenţă reciprocă. În acest context se stabileşte un nou
echilibru datorită apropierii normelor care dirijează cele două sectoare. În anumite situații, sfera privată este expusă publicului, viața privată a
unor categorii de oameni devine zonă de interes public. Anumite categorii de oameni, prin activitatea pe care o desfășoară, au acces la mediul
privat: medici, asistenți sociali, poliție, justiție, psihologi etc.

 Locuinţa, bastion al vieţii private:

 Def. Locuinţa este spaţiul domestic în interiorul căreia se consumă viaţa privată.
 Scurt istoric al locuinţei: În secolele trecute, habitatul se compunea dintr-o singură încăpere, în care trăiau toţi membrii familiei. Accesul la
canalizare şi la lumina electrică era un vis îndepărtat, ca şi dorinţa de intimitate.

 Părinţii şi copii locuiau împreună. Obiectele de uz personal, lista lor era foarte scurtă: un ceas, un briceag, o pipă, un şir de mătănii, bunuri de
valoare simbolică, acesta se transmiteau din generaţie în generaţie.

 Familiile înstărite aveau un spaţiu privat mai larg: locuinţe cu mai multe încăperi.

Familia, o instituţie în destrămare. Familia îşi desfăşoară viaţa de zi cu zi între zidurile locuinţei.

Fărămiţare familiei mari:

 - nevoia de spaţiu privat.

 - lipsa unor factori de autoritate.

 - dezvoltarea educaţională.

 - disoluţia autorităţii părinteşti.

 Intervenţia statului în viaţa de familie:

 Statul intervine prin instituţiile şcolare. Statul preia multe atribuţii care în trecut reveneau familiei (viitorul copilului,
dezvoltarea profesională). Statul intervine în viaţa de familie şi prin atribuirea de alocaţii, organizaţii care protejeaza interesele
copilului şi prin mijloacele de comunicare în masă.

 Tranziţia între privat şi public: În sec. al XX lea situaţia familiei s-a schimbat. Socializarea educaţiei, schimbarea mentalităţilor au anulat
treptat statutul de instituţie atribuit familiei. Creşte numărul cuplurilor care coabitează fără a simţi nevoia să se căsătorească, după cum sporesc
şi familiile monoparentale. Familia nu mai reprezintă cadrul vieţii private, ci doar un spaţiu în care mai multe persoane îşi trăiesc propria
 existenţă, spaţiu care poate fi oricând schimbat cu altul. Prin intermediul mijloacelor de comunicare statul impune pretutindeni norme care se
lovesc de voinţa individuală. Se constată o tranziţie între privat şi public.

Autoritățile statului și viața privată:

În sec. al XX –lea, amestecul statului în viața privată a fost determinat de tipul de regim politic existent într-o țară, la un moment dat:

În statele totalitare, comuniste, distincția dintre privat și public nu este clară, asistăm la tendința autorităților de a controla viața privată a
cetățenilor.

În statele democratice, drepturile fundamentale ale omului sunt respectate, amestecul autorităților este permis doar în anumite situații, stabilite
prin lege: încălcarea legilor, protejarea drepturilor copilului.

Dreptul la viața privată este protejat prin: Constituții, Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), Convenția Europeană
privind Drepturile Fundamentale ale Omului (1950), Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Modele ale vieţii cotidiene:

 Modelul american: preluat de Europa după Primul Război Mondial. Realizat prin exportul produselor americane în Europa: jazz, desenele
animate, produse alimentare (fast foods) şi industriale, stilul de viaţă (jeans), reclamele americane.

 Modelul suedez: preluat în sec. al XX lea de către europeni. Îmbrăţişat din cauza organizări sociale, al bunăstării generale şi al unei societăţi
permisive.

 Modelul comunist: întâlnit în ţările comuniste, pentru populaţia de aici, viaţa poate fi rezumată într-un singur cuvânt: lipsuri. A bunurilor de
consum, inexistenţa libertăţii de exprimare şi a drepturilor. Societatea comunistă se prezenta ca o ,,mare familie”. Frontiera între viaţa privată şi
cea publică era lipsită de precizie.
 FIȘĂ DE EVALUARE

Viața privată și viața publică:

1. Arătați unde se desfășoara viața publică. Dar cea privată:

 ______________________________________________________________
 ______________________________________________________________
2. Numiți două locuri publice de recreere:
 ___________________________________
 ___________________________________
3. Precizați două categorii de oameni care au acces la mediul privat:
 ___________________________________
 ___________________________________
4. Menționați tipul de regim politic în care statul se amestecă în viața privată. Dați două exemple: _________________________.
_________________, _______________
5. Precizați două documente internaționale și unul național care protejează dreptul la viața privată:
 ___________________________________
 ___________________________________
 ____________________________________