BALTAGUL- particularități ale textului narativ

de Mihail Sadoveanu
1. Contextualizare
 Apărut în 1930, în perioada interbelică
 Tipul de roman: realist, tradițional, mitic/inițiatic, polițist
 Se încadrează în specia roman, deoarece:
- este o naraţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri
- are personaje numeroase, bine individualizate
- dezvoltă un conflict puternic
 Apartenenţa la realism este dată de:
Un prim argument care încadrează opera în categoria romanelor realiste, obiective este
prezenţa unor elemente de monografie a lumii pastorale. De exemplu, Vitoria trăiește într-o lume
care respectă cu strictețe „rânduiala”, adică tradițiile și obiceiurile. Pentru ea, mai importantă este
împlinirea datinilor decât exprimarea suferinței. De asemenea, apar elemente monografice în
drumul pe care protagonista îl face în căutarea soțului. La Borca îi iese în cale un botez, iar la
Cruci, o nuntă, ambele evenimente prevestind înmormântarea lui Nechifor Lipan.
Un alt argument relevant pentru încadrarea amintită este prezența coordonatelor spațiale și
temporale care contribuie la realizarea verosimilității. Vitoria parcurge un spațiu real, cu existență
geografică ( Vatra Dornei, Piatra Neamț), deși există și toponime simbolice ( satul Doi Meri, Crucea
Talienilor).

- încadrarea evenimentelor în timp şi spaţiu

- integrarea personajelor într-o tipologie
- utilizarea detaliului semnificativ în descriere
 Apartenenţa la categoria romanului mitic este demonstrată de:
- tema călătoriei iniţiatice şi motivul labirintului
- săvârşirea unor gesturi ritualice de către Vitoria Lipan
- respectarea tradiţiilor pastorale
- comuniunea om-natură
- mitul marii treceri
- mottoul „Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ş-un câne...”- conține versuri din balada „Miorița” și a fost
considerat punctul de plecare în înțelegerea operei
- Al. Paleologu - consideră că scenariul epic al „Baltagului” se suprapune peste cel al mitului lui Isis-
Osiris.
2. Tema literară + două secvențe epice semnificative
 Temele literare ale operei sunt: satul tradiţional, pastoral şi călătoria iniţiatică
Tema călătoriei inițiatice + motivul labirintului
- evidenţiate prin drumul săvârşit de Vitoria Lipan pe urmele soţului ei
- pe de o parte, Vitoria parcurge un spaţiu real şi concret, redescoperind locurile pe unde a trecut
Nechifor, pe de altă parte, ea traversează o călătorie iniţiatică, un drum interior, ale cărui semne
ascunse ştie să le citească şi să le înţeleagă
- pentru Gheorghiţă, fiul Vitoriei, călătoria este o premisă a formării, având deci scop pedagogic, din
această perspectivă opera fiind un Bildungsroman
 Secvența nr. 1 - capitolul al XIII-lea - coborârea în râpă după osemintele lui Nechifor
Lipan, eveniment echivalent, pentru fiu, cu o adevărată coborâre în Infern
- când își descoperă tatăl, Gheorghiță dă „chemare” „înfricoșată” și zvâcnește „de plâns, cu ochii
acoperiți de cotul drept înălțat la frunte”; nu mai întâlnise până acum spectacolul morții, de aceea
momentul este pasibil de o ruptură în plan existențial, urmată de o intrare bruscă în maturitate.
- Vitoria strigă numele tainic al lui Nechifor Lipan , același cu al fiului ei, se grăbește să coboare în
râpă, dar „fără lacrimi”, deoarece pune pe primul plan „rânduiala”, nu exprimarea suferinței
- Gheorghiță își revine greu, înțelegând că acolo zace tatăl său, în timp ce mama „Avea în ea o putere
nouă, care-i răzbea în toate mișcările și în privire”
- Vitoria devine pentru copilul ei un model de forță sufletească
- veghea lângă rămășițele tatălui, spaima nocturnă în locul pustiu din râpă desăvârșesc schimbarea
sufletească prin care trece acum Gheorghiță
 Secvența nr 2 - este aceea a parastasului
- Vitoria are de partea sa rațiunea și vicleșugul prin care îl determină pe ucigaș (Calistrat Bogza) să-și
iasă din fire și să-și dezvăluie fapta; povestește crima de parcă ar fi fost martoră la ea - din acest motiv
a fost comparată cu un „Hamlet feminin”
- Gheorghiță este brațul cel puternic prin care dreptatea se săvârșește, readucând echilibrul în lumea
tulburată de fapta celor doi complici; îl lovește pe Calistrat Bogza cu baltagul care a fost instrumentul
crimei
- Ilie Cuțui își recunoaște fapta și este arestat
- Calistrat Bogza, lovit de Gheorghiță și șugușat de câine,își recunoaște crima în momentul morții
3. Două elemente de compoziție și de limbaj ( de ales):
a. Titlul
- alcătuit din substantivul „Baltagul” (topor cu două tăişuri), denumeşte simbolic obiectul care are o
funcţie dublă, fiind atât instrument al crimei, cât şi al dreptăţii
- conform unei legende autohtone, baltagul păstrează urmele sângelui, dacă este folosit ca instrument
al unei crime, și rămâne fără pată, dacă utilizarea sa este dreaptă
- termenul din greacă prin care este denumită această armă este derivat de la labrys, origine comună cu
aceea a cuvântului labirint - trimite la tema inițierii și la motivul labirintului
b. Construcția subiectului
- expoziţiunea - este surprinsă Vitoria care meditează pe prispă la întârzierea soţului
- intriga - pregătirile pentru călătorie: postul negru ţinut douăsprezece vineri, închinarea la
icoana Sfintei Ana de la Bistriţa, anunţarea autorităţilor, vânzarea unor lucruri, trimiterea Minodorei la
Văratec şi sfinţirea unui baltag pentru Gheorghiţă.
- desfăşurarea acţiunii - traseul parcurs în căutarea soţului şi popasurile făcute
- La Borca, Vitoriei îi iese în cale un botez, iar la Cruci, o nuntă,
evenimente ritualice care prevestesc înmormântarea din final
- Vitoria conştientizează că soţul ei a dispărut între Suha şi Sabasa;
cu ajutorul lui Lupu, câinele regăsit, îl descoperă pe Lipan într-o râpă, lângă
Crucea Talienilor.
- punctul culminant - în momentul parastasului, atunci când Vitoria Lipan povesteşte scena crimei de
parcă ar fi fost martor ocular; Ilie Cuţui îşi recunoaşte fapta, Calistrat Bogza îşi pierde cumpătul, fiind
sfâşiat de de câinele Lupu şi lovit de Gheorghiţă cu baltagul.
- deznodământul - cuprinde mărturisirea lui Calistrat Bogza şi dorinţa acestuia de a fi iertat de Vitoria
Lipan.
c. Perspectiva narativă
- este obiectivă iar naratorul se dovedește omniscient şi omniprezent
- Vitoria Lipan preia rolul de narator în secvenţa semnificativă a parastasului, atunci când povestește
crima
d. Coordonatele temporale şi spaţiale
- sunt vag precizate
- se foloseşte terminologia din calendarul religios al satului arhaic: „aproape de Sf. Andrei”, „în Postul
Mare”, „10 Martie”- indici de timp care creează impresia de atemporalitate
- putem plasa acţiunea la începutul secolului al XX-lea, pornind de la câteva detalii moderne din text,
precum prezenţa telefonului şi a trenului.
4. Încheiere - opera „Baltagul” valorifică în special tema inițierii
- Vitoria trece printr-o experiență inițiatică, drumul exterior fiind dublat de unul interior,
către sine
- Gheorghiță parcurge drumul către maturitate, el devenind ulterior capul familiei
- romanul pastoral deplasează accentul de pe faptele exterioare pe evoluția interioară
a personajelor supuse inițierii

BALTAGUL de Mihail Sadoveanu- CRACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL

1. Contextualizare - vezi E1
2. Statut social, moral, psihologic + două secvențe narative
Social, moral și psihologic
 Vitoria Lipan este o femeie puternică, soţie de cioban şi munteancă plină de respect faţă
de tradiţie, devine văduvă- statutul social
 ca tipologie, aceasta ilustrează femeia voluntară, aptă de a lua decizii şi de a le duce la
îndeplinire, aşa cum ea însăşi afirmă: „N-am să mai am hodină cum n-are pârâul
Tarcăului pân ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan.”- statutul psihologic
 Vitoria trăieşte într-o lume arhaică, patriarhală, ale cărei tradiţii le transmite copiilor,
noutatea fiind respinsă cu forţă
 o îndepărtează pe Minodora de influenţa lumii moderne („Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză...
Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea noastră trebuie
să trăieşti şi tu!”)- statutul moral
 Secvențele nr 1 și nr. 2 - coborârea în râpă după osemintele lui Nechifor Lipan( forța
morală și psihologică) și parastasulI inteligența) - vezi E1
3. Două elemente de structură: a. titlul, b. construcția subiectului, c. perspectiva narativă -
E1
d. modalități de caracterizare
 este caracterizată direct şi indirect, la conturarea personajului feminin fiind utilizată
tehnica basoreliefului.
A. caracterizarea directă
 este portretizată în capitolul inițial, prin sublinierea frumuseții sale fizice, prezentă încă,
în ciuda înaintării în vârstă. Este frumusețea care îl aduce mereu pe Nechifor Lipan
acasă din drumurile sale și care îi miră pe cei cărora Vitoria li se adresează pentru a afla
detalii despre căile soțului: „Nu mai era tânără, dar avea o frumuseță neobișnuită în
privire.”
 Gheorghiță- „i-au crescut țepi de aricioaică”: a devenit aspră; are puteri supranaturale,
deoarece îi citește gândurile
B caracterizarea indirectă
 poetretul moral se desprinde din gesturile, faptele şi cuvintele personajului. Hotărârea şi
curajul sunt contrabalansate de iubirea duioasă purtată soţului: „era dragostea ei de
douăzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereţă, aşa-i era drag şi acuma, când
aveau copii mari cât dânşii.”
 G Călinescu o numeşte „un Hamlet feminin”, deoarece reuşeşte să descopere şi să
demaşte răfăcătorii, dând dovadă de inteligenţă puternică şi de hotărâre în căutarea
adevărului. Acelaşi critic observă calităţile de detectiv ale Vitoriei: „În căutarea
bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta şi aplicaţie de detectiv.”
  „Femeie în ţara bărbaţilor”(N.Manolescu), Vitoria Lipan iese din lumea sa şi are curajul
de a porni pe un drum anevoios şi plin de pericole.
 inteligenţa şi-o dovedeşte prin stăpânirea de sine şi prin puterea disimulării - le spune
celor străini, de exemplu, că îl caută pe Nechifor pentru că îi este dator, pentru a nu fi
bănuită că are bani asupra ei.
4. Încheiere- Vitoria Lipan este tipul femeii de la munte, puterea sufletească și inteligența fiind
armele ei în demascarea celor doi complici la crimă; - dificultățile o determină să descopere în ea o
forță nouă - ex.: momentul în care găsește osemintele soțului; - inteligența și-o dovedește prin
abilitatea de a înțelege cum s-au desfășurat faptele- ex.: secvența parastasului; Vitoria este un personaj
a cărui evoluție evidențiază profunzimea sufletească, stăpânirea de sine și inteligența nativă

VITORIA LIPAN- SOȚIA LUI NECHIFOR LIPAN,

locuiește în Măgura Tarcăului, un sat de munte din Moldova.
Nechifor Lipan- personajul absent; oier, soțul Vitoriei;
Copiii: Gheorghiță+ Minodora;
Preotul satului – Daniil Milieș;
Vrăjitoarea satului- baba Maranda;
Cei doi ciobani complici la crimă: Calistrat Bogza+ Ilie
Cuțui;
Subprefectul Anastase Balmez