„ BALTAGUL” - de Mihail Sadoveanu

Particularitati de constructie a personajului principal

Date despre autor si opera

Mihail Sadoveanu ( 1880-1961) este unul dintre cei mai importanți

scriitori români din prima jumătate a secolului al XX-lea.

„Baltagul” a fost publicat in anul 1930 si este o opera de referinta in

literatura interbelica.

Specie literara

„Baltagul” este un roman obiectiv, realist - mitic si tradițional.

Romanul este o specie literara epica in proza, de mari dimensiuni, cu

actiune complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu personaje
numeroase si complexe, prin care se ofera o imagine ampla asupra vietii si
asupra realitatii.

Romanul este realizat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist

(monografia lumii pastorale, repere spatiale, tipologia personajelor) si aspectul
mitic (traditiile arhaice, motivul comuniunii om-natura, mitul marii treceri).

Tema

„Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea

arhaica a pastorilor, dublata de tema calatoriei initiatice si justitiare. Roman al
perioadei de maturitate, la nivelul operei, se identifica si o simbioza a marilor
teme sadoveniene: viata pastorala, natura, calatoria, miturile, iubirea, familia,
intelepciunea.

I. Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al

personajului

Vitoria Lipan este personajul principal, deoarece este prezenta in toate

momentele actiunii si polarizeaza in jurul ei toate celelalte personaje.

Muntenca din Magura Tarcaului este un personaj realist, personaj tipic

surprins în situații tipice, personaj exponent al unei intregi categorii sociale:

1
prototipul femeii de la munte, apartinand lumii patriarhale, Femeie voluntara,
sotie de cioban si mama autoritara, Vitoria este puternica, hotarata sa isi
gaseasca sotul si sa faca dreptate. Traind o viata aspra, protagonista este
conservatoare, respecta obiceiurile, traditiile satului arhaic.

II. Ilustrarea trasaturilor personajului prin secvente narative / situatii

semnificative / citate comentate

Semnificative pentru individualizarea personajului sunt modalitatile de

caracterizare directa (celelalte personaje, narator), dar si modalitatile de caracterizare
indirecta (fapte, comportament, atitudini, relatia cu celelalte personaje, mediul social
din care provine, onomastica).

Portretul realizat in expozitiune, prin caracterizare directa facuta de

narator, releva frumusetea eroinei” nu mai era tanara, dar avea o frumusete
neobisnuita in privire.” dar si trairea interioara: “avea ochii caprui, aprigi si
inca tineri, ce cautau zari necunoscute”. Infatisarea fizica prezinta ingrijorarea
femeii pentru intarzierea sotului ei plecat la Dorna sa cumpere 300 de oi.

Portretul moral este cel al unui personaj exponential care sintetizeaza

trasaturile omului simplu. Vitoria este o femeie puternica, hotarata,
curajoasa, lucida, inteligenta.

Apartinand lumii arhaice, Vitoria respecta cu sfintenie datinile si

obiceiurile stramosesti, Eroina transmite si copiilor sai respectul traditiilor si
este refractarara la noutatile civilizatiei, spunandu-i lui Gheorghita ca “ In tren
esti olog, mut si choir.” (caracterizare indirecta realizata prin atitudinea
personajului)

Protagonista este o femeie credincioasa, dar si superstitioasa, Inainte de

a pleca, femeia cere sfatul parintelui Danila, merge la Manastirea Bistrita unde
se roaga la icoana Sfintei Ana, tine post douasprezece vineri, se spovedeste, se
impartaseste si face daruri bisericii (caracterizare indirecta realizata prin
faptele,atitudinile si comportamentul personajului). Dar eroina este si
superstitioasa, deoarece ea crede in vise si in semne rau prevestitoare cu privire
la soarta lui Nechifor. Astfel, cel dintai vis “care a tulburat-o” il arata pe sotul
ei “calare cu spatele intors catre ea”. Altadata l-a visat rau, trecand “calare o
apa neagra”.

2
 Hotrata, curajoasa si lucida, inainte de a porni in cautarea lui Nechifor
Lipan, ea organizeaza totul cu o exactitate. Fiind constienta de pericolele care ii
pandesc pe drum, Vitoria ii face un baltag lui Gheorghita, pe care preotul il
sfinteste.

Protagonista este inzestrata cu o inteligenta nativa, pe care si-o manifesta

intr-o diversitate de imprejurari. Pe tot parcursul drumului, Vitoria da dovada de
istetime, ascultand si culegand informatii de la cei care l-au cunoscut pe sotul ei.
Ea dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletelor oamenilor: “Eu te cetesc
pe tine, macar ca nu stiu carte”. Vitoria dovedeste tenacitate, darzenie si
vointa, deoarece nu se linisteste pana nu descopera adevarul.

Un episod semnificativ prin care se ilustreaza inteligenta innascuta

consta in momentul in care protagonista regizeaza magistral scena demascarii
vinovatilor, la praznicul de inmormantare. Cu o logica impecabila, prin cuvinte
aluzive, ea ii constrange pe faptasii crimei, Ilie Cutui si Calistrat Bogza, sa
marturiseasca adevarul. Primul isi recunoaste culpa, insa al doilea devine
agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele
Lupu, facandu-se astfel dreptate. Calistrat Bogza este surprins de exactitatea cu
care Vitoria a reconstituit totul. De aceea, fiind pe moarte, el isi recunoaste
fapta: “Si sa se stie ca a fost intocmai cum a aratat femeia mortului.” .

III. ELEMENTE DE COMPOZITIE SI DE LIMBAJ

Perspectiva narativa

Inscriindu-se in realism, Vitoria este un personaj tipic surprins in situatii

tipice, fiind exponenta a unei intregi categorii sociale. Naratorul configureaza
traiectoria existentei ei, conform unui destin prestabilit si se comporta „ca un
Dumnezeu”. (Nicolae Manolescu).

In acest sens, perspectiva narativa este obiectiva ( heterodiegetica),

specifica realismului, caracterizata prin existența unui narator obiectiv,
omniscient, omniprezent, narațiunea la persoana a III-a ( fapt ilustrat prin
mărcile obiectivității - verbe și pronume la persoana a III-a ), focalizare 0
sau nonfocalizare, viziunea ” dindărăt ”. Desi naratorul omniscient este unic,
la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata, ea
reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor
prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina.

3
 Incipitul  și finalul 

Incipitul si finalul se constituie in elemente semnificative pentru

constructia personajului. Incipitul este o legenda despre ocupatiile si
modul de viata al pastorilor si al altor neamuri, pe care Nechifor o
spunea la „ cumetrii si nunti”. Aceasta surprinde particularitatile
caracteriologice ale diferitelor natiuni, insistandu-se asupra celor ale
muntenilor, oameni simpli care duc o viata grea, deoarece stau mai mult
singuri prin pustietatile muntelui, si carora Dumnezeu le-a dat o inima
usoara si puterea sa se bucure de ce este al lor. Legenda este rememorata de
Vitoria si constituie cadrul desfasurarii evenimentelor, avand rol de
prolog.
Finalul(epilogul) surprinde planurile de viitor ale Vitoriei in
legatura cu familia ei, dupa inmormantarea sotului.

Titlul

Titul operei, in sens denotativ, „ baltagul” semnifica un topor cu doua

taisuri. In sens conotativ, „ baltagul” devine obiect simbolic, ambivalent: arma
a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat, ca acelasi baltag
(cel al lui Nechifor Lipan) indeplineste cele doua functii.
La nivelul actiunii, titlul se asociaza motivul labirintului. Critica
literara asociaza , „ baltagul” cu „ labrys-ul”, securea dubla cu care a fost
omorat Minotaurul, monstrul mitic.

Structura narativa
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece
capitole, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul
mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal).

Vitoria Lipan este un personaj complex,”un exponent al spetei”(George

Calinescu) in raport cu lumea arhaica, dar si o individualitate prin insusirile
sale, “un Hamlet feminin” ( George Calinescu).