SITUAŢIA DE COMUNICARE

SCHEMA LUI ROMAN JAKOBSON

1. DEFINIŢIE
Situaţia de comunicare este orice situaţie în care se prezintă informaţii.

2. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE SITUAŢIEI DE COMUNICARE

Elementele constitutive ale situaţiei de comunicare sunt: emiţătorul, receptorul,
mesajul, codul de semne, canalul de transmisie şi contextul.

a. EMIŢĂTORUL ( E) – sursa de informaţie.

b. RECEPTORUL (R) - beneficiarul informaţiei.

Obs.: - în comunicarea orală, E se mai numeşte şi locutor, iar R- interlocutor;
- în comunicarea orală, E şi R au locuri mobile;
- în comunicarea scrisă, în planul ficţiunii, comunicarea se realizează indirect, prin
textul scris, fiind mediată de instanţele comunicării narative. Rolurile E /R se pot
schimba: E poate fi autorul, naratorul, personajul; R poate fi cititorul, personajul.

c. MESAJUL – vehiculul informaţiei.

d. CODUL DE SEMNE- sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc

mesajele.
Obs.: - codul de semne poate fi: natural ( limbile naturale);
nonnatural ( limbajele artificiale): Codul Morse,
semaforul, atlasul, etc.
- pentru a se realiza comunicarea, E şi R trebuie să aibă acelaşi cod de semne.

e. CANALUL DE TRANSMISIE – mijlocul de propagare a mesajului.

Obs.: - canalul de transmisie poate fi oral ( realizat prin unde sonore) sau scris ( realizat
prin cuvinte/ simboluri grafice).

f. CONTEXTUL – circumstanţele în care se realizează comunicarea.

1
3. FUNCŢIILE ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE SITUAŢIEI DE
COMUNICARE

a. EMIŢĂTORUL ( E) – funcţie emotivă ( expresivă): evidenţierea stărilor

afective ale E în contact cu o realitate. Mărcile lingvistice sunt: interjecţii,
expresii, mijloace expresive, etc.

b. RECEPTORUL (R) ) – funcţie conativă ( persuasivă/ retorică): efectul de

convingere pe care mesajul trebuie sa-l aibă asupra E , de la care se aşteaptă un
răspuns ( verbal, comportamental). Mărcile lingvistice sunt: verbe la modul
imperativ.

c. MESAJUL – funcţie poetică: se centrează asupra formei mesajului, nu asupra

conţinutului comunicării.

d. CODUL DE SEMNE – funcţie metalingvistică: intenţia de a se atrage atenţia

asupra codului utilizat- folosirea explicaţiilor, a gesturilor, a tonului care indică
modul în care R trebuie să decodifice mesajul.

e. CANALUL DE TRANSMISIE – funcţie fatică: priveşte stabilirea şi

menţinerea contactului între E şi R .

f. CONTEXTUL – funcţie referenţială: priveşte referentul mesajului ( despre

ceea ce se vorbeşte în mesaj) şi situaţia în care are loc transmiterea mesajului.

COMUNICAREA VERBALĂ

1. DEFINIŢIE
Comunicarea verbală este comunicarea bazată pe limbile naturale.

2. CLASIFICARE
a. comunicarea orală: dialogul şi monologul;
b. comunicarea scrisă
Obs.: Spre deosebire de comunicarea scrisă, comunicarea orală prezintă trei tipuri
de trăsături specifice: -TRĂSĂTURI LINGVISTICE ( VERBALE) )/
PROZODICE: cuvintele, ca elemente specifice, receptate fonetic, morfologic,
sintactic şi lexical;
- TRĂSĂTURI PARALINGVISTICE(PARAVERBALE):
accentul, intonaţia, pauzele intenţionate.
- TRĂSĂTURI NONLINGVISTICE (NONVERBALE):
mimica, gestica, poziţia corpului.
2
3