TEXTUL MEMORIALISTIC

1. DEFINIŢIE
Textul memorialistic ( termen provenit din substantivul francez memoire, cu sensul de
înregistrare a unui eveniment) este o creație în care evenimente istorice, sociale, politice etc.
sunt recompuse, având ca punct de reper observații și experințe strict personale.
OBS.: Memoriile formează o subclasă a scrierilor personale, alături de jurnal, biografie și
autobiografie. Fiind texte de granita, care se afla imtre fictional si nonfictional.

2. TRĂSĂTURI
a. Identitatea dintre cele trei instanţe ale comunicării (autor, narator, personaj) determină ca
textul să aibă funcţie referenţială (contextul este circumstanța în care are loc
transmiterea mesajului; funcţia referenţială se referă la obiectul comunicării - respectiv
referentul - adică elemental realităţii selectat de emiţător pentru conţinutul mesajului).

b. Conţinutul memoriilor are în centru o privire retrospectivă asupra vieţii celui care le
scrie.

c. Dacă evenimentul narat se referă la viaţa publică a emiţătorului, atunci acesta va fi

prezentat dintr-o perspectivă care corespunde, în general, rolului social pe care autorul
1-a avut în epocă.

d. Memorialistica presupune o viziune relativ exactă, o perspectivă veridică asupra

evenimentelor evocate.

e. Textul memorialistic trebuie să fie artă și document, literatură și istorie, subiectivitate

și obiectivitate.

f. Spre deosebire de biografii, memoriile se referă, predominant, la evenimente politice sau

istorice în care, cei care le scriu, au fost implicați direct sau la care au asistat ca martori.
În consecință, tratează, uneori, un singur segment sau un singur eveniment.

g. Intrinsec conectate și uneori confundate cu autobiografia, memoriile diferă de aceasta

prin faptul că accentul este pus pe evenimente exterioare. În vreme ce autorii de
autobiografii sunt preocupați în principal de ei înșiși, își transformă biografia în element
declanșator și centru al scriiturii, autorii de memorii sunt persoane care au jucat un rol în
societate sau au observat evenimente istorice direct.Finalitatea memoriaslistului este să
descrie sau să interpreteze aceste evenimente. Din acest motiv, memoriile pot părea mai
puțin structurate și mai puțin exhaustive decât autobiografiile formale. Ele se
concentrează uneori asupra unui episod punctual al vieții autorului, asupra unui
eveniment istoric la care acesta a fost martor și nu narează viața în ordinea ei
cronologică,

1
h. Memoriile se referă, prevalent, la evenimente politice sau istorice în care, cei care le
scriu au fost implicați direct sau la care au asistat ca martori , iar, uneori, tratează un
singur segment de realitate sau un singur eveniment.

i. Textul memorialistic prezintă atât scop informativ, educativ, persuasiv( specific

textului nonficțional), cât și scop estetic ( specific textului ficțional).

j. La nivel lexico-semantic, vocabularul este bogat şi divers ( cuvinte polisemantice,

arhaisme, regionalisme, termeni din anumite câmpuri semantice ).

k. La nivel stilistic, limbajul este conotativ( bogăţia imaginilor artistice şi a figurilor de

stil), prin intermediul cărora se realizează expresivitatea textului.